Buda studenţească, izvor nesecat de înţelepciune şi de informaţii

Buda de la capătul culoarului. O constantă a majorităţii caminelor studenţeşti din Regie şi Grozăveşti. Doar “mediciniştii” sunt mai norocoşi: camerele lor de cămin sunt garsoniere în toată regula şi cu tot confortul. Restul studenţimii îşi face drum, de câte ori pe zi e nevoie, către duş şi către toaletă. Că au intrare comună: prima pe stânga, cum pătrunzi pe hol. “Dacă nu eşti timidă, intră”, scrie cu litere de-o şchioapă pe uşa scorojită de la duş, în căminul D din Complexul Grozăveşti.

Dar îţi mai trebuie şi altceva în afară de curaj, ca să intri în zona rezervată necesităţilor fiziologice. Nas rezistent la mirosuri. Şi hârtie igienică, pentru că “tristă-i lumea şi pustie/Când te caci şi n-ai hârtie”. Şi-o foaie şi un pix, căci buda de pe hol a devenit un soi de gazetă de perete care deserveşte tot palierul. Afli de pe pereţii împânziţi de anunţuri tot ce vrei şi ce nu vrei: de unde poţi să iei tuş pentru imprimantă, de unde filme, de unde topuri de hârtie, cine tehnoredactează, cine spală, cine coase. Şi tarifele aferente: “Spălătorie-Rufe. Ariel&Omo&Lenor&Coccolino. Spălare – 34.000. Uscare – 38.000” şi “Schimb fermoare, scurtez, strîmtez pantaloni. 50.000 lucrarea”. Partea proastă e că nu ştii de când datează “reclama”. Sau dacă preţul a suferit modificări.

“Felicitări pentru curăţenie femeii de servici”, a scris unul mulţumit de prestaţie. El e, se vede, excepţia care confirmă regula. Căci snoavele şi sentinţele care moralizează obiceiurile proaste ale studenţimii fac legea pe pereţii toaletelor: “Fii eficient! Trage apa! Începând de acum!” sau “Cei care vin după tine sunt tot oameni”. Altuia nu-i prea vine-a crede: “Teoretic!!!”. Eşti admonestat: “N-ai putea să centrezi cacactul?!”. Eşti ameninţat: “Văd când te caci!” Eşti ironizat de poeţii căminului: “Voi acei ce staţi pe vine/Şi alene vă cacati/Lingeţi degetele bine/Şi pe uşă nu mai daţi!".

Sunt şi anunţuri de angajare. “Interesante”. Şi bănoase: “Fete videochat. Comision 50%. 3 Sesiuni paralele”. Şi mai sunt şi îndemnuri la luptă şi mitinguri de protest: “Stimaţi colegi, din cauza tratamentului la care suntem supuşi de către Universitate, am decis că e momentul să arătăm că spiritul liber şi neîngrădit al studenţilor încă mai există”. Semnat: “Celula de criză”. Şi mai sunt şi anunţuri care ar înroşi obrajii. Şi pagina de ziar. Şi care stârnesc avertismente biblice: “O să arzi în iad o veşnicie!” Alături de “Protejează-te împotriva unei sarcini nedorite!”. Ieşi din cămin. Cu ochii obosiţi de-atâta lectură. Mai ai vreme să vezi totuşi că unii locatari sunt nemulţumiţi: “Cei de la etaj sunt rugaţi să nu mai arunce gunoaie pe geam, mai ales în timpul nopţii”. Semnat: “Cei de la parter”.

Observatie - asta e un text pe care l-am scris eu pentru ziar, la un moment dat. L-am regasit, cautand te miri ce prin arhiva mea, si-am zis sa-l pun si pe blog. Ca mi-a placut sa-l scriu. Mi-au placut, insa, mult mai putin mirosurile ce-au insotit documentarea...