Un sfert de ora in molu' din Rahova si mi s-a incretit pielea pe mine. De nervi. De dezgust. De tot ce-o mai intra sub palaria dezgustului. "Se mai spala si Rahova cu mallul asta", imi spunea azi o colega de serviciu. Pe naiba, toate scursorile cartierului, toti indivizii pe care nu voiam sa-i vad vreodata, pe care-i credeam in hibernare, si-au scos moacele la plimbare in mol. Si pantofii lacuiti de culoare rosie, asortati cu bluza de trening. Si arsenalul de imbranceli, chiraieli, oracaieli, replici dastepte, gen: "Da, fa, si mie albumu' lu' Jean de la Craiova". Poate credeti ca glumesc. Ori ca exagerez. Dar eu va spun ca m-am crucit. S-o luam cu inceputul.
Dimineata, cand am trecut spre Unirii cu 32-ul (ca io stau in Rahova, da), situatia era cat de cat sub control. Bine, mai putin faptul ca se aglomerase peste masura tramvaiul de indivizi care voiau sa coboare la Trafic Greu sa vada minunea. Dar, cum va spuneam, era suportabil.
Seara, la intoarcere acasa, tot cu 32-ul, pe la 7 jumate-8, zic, "hai sa mergem si noi sa vedem care-i faza". Ca era in drum. Maaaaare greseala! Ce-o fi fost in capul meu?! Nici n-am putut sa coboram din tramvai de aglomerat ce era peronul: plin de indivizi dubiosi si de pitipoance care fusesera deja la mol si care voiau sa urce. Doaamne! De groaza! In intersectie, debandada maxima, masini, claxoane, coate in coaste pe trecerile de pietoni, care sa treaca mai repede...
In fata molului (ca asa am sa-i zic, mol, ca nu cred ca se poate alta titulatura in Rahova-City), grupuri-grupuri. Haoleu! Una vindea, fix la una dintre intrari, chestii din alea... cum le zice? Bastonase/baghete luminoase. Sau cum le-o zice la rahaturile alea pe care le vinde tiganimea (imi asum lipsa de toleranta, e blogu' meu, fac ce vreau in el!) la toate balciurile, la toate concertele si chestiile care au loc in aer liber, prin parcuri... si tot asa. Da, mai, se protapise acolo o de-asta (nu cred, totusi, ca era de etnie rroma, ca era mai albicioasa) si avea si-o sacosa din care se mai itzeau niste "sabii ale stelei", sa ma folosesc de denumirea din Star Wars.
Uite-o si pe individa cu betigase lucitoare si, mai in fata, profilul unei pitipoance de Rahova...
Poze facute cu telefonu' lu' Mariusache, ca n-aveam aparatul de fotografiat la mine, nu eram pregatita...Asaaa.... Intram. Mama, mamitzica, maiculitza! Ce face puhoiu' asta aicea?! Siruri, siruri, la bratz-la bratz, figuri dubioase, multe rau pe metru patrat, gagici, gagii... (ce naiba, suntem in Rahova!), imbranceala suprema! La intrarea in fiecare magazin, protapitzi agenti de paza, in albastru, cu picioarele bine infipte in gresie si cu cate un bastonel la vedere. Toti, circumspecti la maximum! Si multi rau de tot! Cred ca au mobilizat tot efectivul, pentru ziua asta, in care s-a inaugurat molu'! Tare-as vrea sa stiu, totusi, ce pierderi au avut magazinele, ca bag mana-n foc ca s-au inregistrat niste pierderi. Bag mana pan' la cot!
In magazine, febrilitate maxima: se rascolesc teancurile cu haine, se probeaza, se arunca, se, se, se... Nu mai spun ca erau tocite toate presuletele de la intrare in magazine...
De la electrocanice, iese lumea cu cate doua cuptoare cu microunde, cu cate un dvd-player, cu cate naiba mai stie ce... Zici ca se dadea moca. Asta-i o chestie penala, frate: daca nu iti iei tu ceva cand se deschide un mol, ca sa ai un suvenir, daca nu te inghesui ca bou' pe-acolo, chiar daca nu vrei sa iti iei nimica, te crede lumea prost.
Pe scarile rulante, mega aglomeratie (inventez si cuvinte). In spatiul dintre scarile rulante, jegul de pe lume, ca de!, e mult de azi dimineata, de cand s-a deschis: cutii de suc, ambalaje de cartofi prajiti, etichete... Gresia, alba la origini, avea o culoare foarte interesanta... si, peste toate, un vacarm de groaza, ca nu te intelegeai om cu om si persoana cu persoana. Ca sus, la etaj, unde e patinoarul (care-mi facea mie cu ochiul), era concert. Concert pentru Rahova. Nu vedeai nimic, era un balamuc total in jurul patinoarului (ca scena era montata pe gheata). Canta Andreea Banica, urla mai degraba (sonorizare de rahat!), lumea buluc de jur imprejur, altii stateau la mese (eu nu stiu cum puteai sa stai in nenorocirea aia), pe jos, cartofi prajiti calcati in picioare si jeg maximum. Mai, v-ati prins ca era naspa, nu? NASPA RAU!
Am plecat in doi timp si trei miscari. De fapt, nu stiam cum sa iesim mai repede. Eu una mi-am promis ca nu mai calc pe-acolo pana nu se satura Rahova de mol! In statia de tramvai, din nou debandada. Si aglomeratie. Si coate. Si-o mama, catre fetita: "Sa stii ca mie nu imi place molul asta. Celalalt in care mergem noi e mai frumos" (he, he, era si greu sa-ti dai seama ca nu-ti place). Si-o doamna, care facea presupuneri: "O sa vedeti voi ca o sa se afle ca si asta e a lu' Vanghelie si-a lu' Nicky Scorpion"...
