Pentru nostalgici: Bolero-ul lui Plushenko

Cum mi-am propus la un moment dat - odata, demult - sa pescuiesc de pe youtube toate programele de patinaj care mi-au placut (si-am si inceput cu Alexander Abt acum vreun an jumate), zic sa pun acum programul scurt al lui Plushenko din sezonul 2000-2001. De cand era, deci, ceva mai mititel, de cand se lua la tranta pe gheata cu Yagudin.
Programul asta e absolut impecabil. Watch it:)

Yu-Na Kim. That girl has attitude.

And the looks, too.

Cine ma cunoaste, stie ca despre fete la patinaj n-aveam nicio vorba de lauda. De cand s-a retras Maria Butirskaia, care era oricum bunicuta patinajului cand ma uitam eu (si superba in acelasi timp) nicio patinatoare nu m-a mai entuziasmat. Unde mai pui ca proba asta, la orice competitie de patinaj, era si cea mai bleaga proba. A se citi cea mai slaba. Uf, feministelor, sa nu sariti in sus. Dar, in patinaj, fetele nu s-au ridicat niciodata la nivelul baietilor. Si tindeau sa balteasca mult si bine in mlastina asta de duble si triple usoare. Erau niste balerine, niste fete gratioase, care-si falfaiau aripile cateva minute si asta era tot. Adrenalina zero. Si nici sanse sa se produca vreo revolutie in patinajul feminin nu erau.

Cine ma cunoaste, deci, stie ca in topul meu, fetele erau pe ultimul loc: puteam sa ratez proba feminina, fie ea si finala, fara sa am vreo remuscare. Si n-am incercat sa conving pe nimeni (boys included) sa se uite la patinaj, la proba fetelor. Vrei patinaj, uite-te, frate, la proba masculina! Lasa fustitele si uite-te la cvadruple, la aventura, la nebunie, la programe complicate, bine alcatuite, cu idee clara, cu linii fantastice de pasi: sa ma ierte Ali ca recomand asta, dar uitati-va pe youtube la programul scurt de la Salt Lake City al lui Alexei Yagudin (Winter - AICI, de pe la minutul 1.40 in sus). Si uitati-va la toate programele lui Plushenko, scurte, libere, nici nu conteaza (vezi AICI pe Plushenko, la Salt Lake City, pe muzica de Michael Jackson). Dupa baieti, in topul meu, urma proba de dans. Fabuloasa! Dupa aceea, perechile. Si de-abia la coada cozilor, gratioasele. Fetele :)

Ei, la olimpiada asta a fost altceva. Desi intentionam sa dorm ca un bebelus in patul meu caldut, m-am trezit sa vad fetele. Cu oaresce dubii, dar m-am trezit. Vazusem programele scurte ale fetelor de pe locurile 1, 2 si 3 si m-au uimit. M-a uimit inainte de toate ca se executa in competitii triplu axel!, acel triplu axel pe care nici toti baietii nu-l stapanesc pe deplin, ca se executa triplu axel in combinatie cu dubla! (mama, mama, fetele rules!) si ca se executa combinatii de triple una si una! Aproape ca finala de azi noapte a fetelor a fost mai palpitanta decat a baietilor. Mai, oameni buni, la olimpiada asta fetele au avut curaj! Ceea ce anumitor baieti, sa ne intelegem, le-a cam lipsit. Pai, Yu-Na Kim aproape ca i-a dat clasa lui Lysacek! (am o fixatie stiu, dar e fixatia mea si fac ce vreau cu ea!)

Despre Yu-Na Kim e, pana la urma, vorba in acest post. Iertati introducerea lunga, dar am vrut sa-mi intelegeti surpriza. S-o asez in context. Ei bine, Yu-Na Kim, din Coreea de Sud, e campioana olimpica la patinaj artistic, editia Vancouver 2010, si-si merita titlul cu varf si cu indesat.




Fata asta le are pe toate: sarituri, atitudine, gratie... ma, si mai e si frumoasa pe deasupra. "Queen" Yu-na, cum i se zice, a luat prima medalie olimpica de aur pentru Coreea si e deja o vedeta in tara ei. De cand a luat titlul mondial, anul trecut. Aurul olimpic n-a venit, deci, ca o surpriza. (Pentru mine a fost, insa, dat fiind ca n-am prea urmarit cu interes fetele in ultimii doi ani).

Yu-Na Kim a venit la Vancouver in postura de favorita, cu frumusetea si cu un bagaj tehnic excelent. Dar asta nu inseamna ca n-a avut emotii. A intrat in concurs cu japoneza Mao Asada (care avea si ea o misie grea: sa faca in asa fel incat sa pastreze medalia olimpica de aur pe care a castigat-o pentru Japonia, acum patru ani, Shizuka Arakawa).
Iar japoneza venea la Vancouver gata sa execute in programul liber doua sarituri triplu-axel. Una simpla, una in combinatie. Ei, ca sa va lamuresc, Mao Asada e SINGURA patinatoare din lume care executa in competitii saritura asta, considerata inca dificila pentru fete. O mai executa in anii 90 tot o japoneza, Yuka Sato. De atunci, fetele au ocolit cu obstinatie saritura asta. Dar Mao Asada o executa cu usurinta cu care executa o saritura simpla, cu o rotatie. Si mai e si antrenata de Tatiana Tarasova, un "monstru" de antrenor, in sensul bun al cuvantului. Mi-a placut si programul ei liber, curajos si patinat cu entuziasm. Asta pana cand a bestelit o combinatie si dupa aia, gandindu-se la tampenia facuta, a facut o simpla in loc de o tripla. Ramane, insa, o evolutie foarte interesanta, cu caracter, cea a japonezei Mao Asada (mai jos):


Asadar, Yu-Na Kim avea concurenta la Vancouver. Coreeanca a facut insa un program scurt impecabil, pe muzica din filmul James Bond, si s-a instalat confortabil in postura de favorita. Programul a fost memorabil, pentru ca a fost "program" in adevaratul sens al cuvantului: a fost gandit, a avut o idee, un fir conducator, a avut poveste. Fetele la capitolul asta erau varza, cum v-am zis: falfaiau din aripi, toate erau niste lebede, de la inceput pana la sfarsit, si asta era. Yu-Na Kim a fost altfel la programul scurt. Iar la programul liber a fost si ea o lebada, una albastra, dar o lebada convingatoare. Fragila, frumoasa, dar puternica.






Si a luat aurul. Si a fost urmarita, in direct, de o multime de conationali.





Si va continua sa fie un star in tara ei. Zic va continua, pentru ca patinatoarea avea si pana acum contracte fabuloase de publicitate. Interesant este ca prin ea, a luat aurul si cel care o antreneaza, canadianul Brian Orser. De doua ori vicecampion olimpic, Orser a pierdut aurul in fata lui Scott Hamilton (in 1984) si in fata lui Brian Boitano (in 1988 - confruntare numita in presa vremii The battle of Brians). Asa ca prin eleva lui, Orser a luat si el aurul la care ravneste din anii 80.

Si asta e povestea. Povestea care m-a convins sa ma duc si la finala fetelor, la CM de la Torino. Ca ma gandeam sa sar peste ea si sa vizitez orasul... Uf, Torino, imi pare rau, se pare ca n-o sa te prea vad de data asta.

In spatele fiecarui campion e un antrenor rus

Celor care cred ca suprematia rusa in patinaj e pe cale sa se incheie, dat fiind ca Rusia e posibil sa nu ia niciun aur la actualele JO din Canada, le spun doar atat: va inselati amarnic. Lucrurile stau chiar invers: rusii conduc lumea, cand vine vorba de patinaj. Cele mai mari nume ale patinajului, originare din Rusia, dupa o cariera fabuloasa si medalii cat cuprinde, au devenit si cele mai mari nume ale antrenoratului. Fostii campioni europeni, mondiali si olimpici, care au reprezentat Rusia in tineretile lor, sunt astazi si cei mai tari antrenori. Si niciun sportiv care se respecta, fie el american sau ce-o fi, nu concepe sa nu fie antrenat de un rus daca vrea sa aiba la un moment dat aurul de gat. Ca isi iau antrenor rus full time sau ca trece cateva luni pe la scoala de patinaj a unor rusi, asta conteaza mai putin. Ceea ce conteaza e ca nu poti sa ratezi o perioada de pregatire cu un rus daca vrei sa contezi in patinaj.

L-ati auzit pe americanul Johnny Weir vorbind in rusa cu antrenorii din stanga si dreapta lui si zicand, catre camera, nonsalant, "vsem privet" (salutare tuturor)? Stiti ca Lysacek (da, da, acest Lysacek cu aere si medalie de aur castigata pe triple) a trecut pe la Tarasova? Ca si Sasha Cohen? Ca extrem de multe perechi sunt antrenate de Natalia Liniciuk si Ghenadi Karponosov? Ca britanii Kerr sunt indrumati de Evgeni Platov? Ca Tess Virtue si Scott Moir, cei care sunt pe locul I inainte de programul liber la dans, sunt antrenati de Maria Zueva si Igor Spilband? Ca si cei de pe locul II acum, Meryl Davis si Charlie White? Ce ziceti de Elena Ceaikovskaia? De Vladimir Kotin? De Nikolai Morozov? De Viktor Petrenko? De Alexandr Julin?

Cu alte cuvinte, desi medaliile de la olimpiada asta merg si vor merge masiv catre sportivi care nu vin din Rusia, Rusia ramane o putere extraordinara in patinaj. Ok, nu sunt medalii pentru Rusia (din motive pe care nu le mai comentez, ca ma dor deja buricele degetelor), dar ce e important e ca in spatele fiecarui campion (de oriunde ar fi el) e un antrenor rus. E o aberatie, deci, sa spui ca suprematia rusa in patinaj e pe cale sa se sfarseasca. In realitate, scoala rusa de patinaj e peste tot.

Poze mai vechi si mai noi cu cativa dintre campionii-antrenori rusi.

Tarasova. Tatiana Tarasova. Infofolita aproape intotdeauna intr-o haina de blana, apriga si concentrata.


Marina Zueva si Andrei Vitman, anii 70

Marina Zueva si Igor Spilband, astazi, unii dintre cei mai cunoscuti antrenori:

Natalia Liniciuk si Ghenadi Karponosov, pe la finalul anilor 70, cand concurau.

Astazi, formeaza o echipa de antrenori de top. Aici, incadrandu-i pe favoritii mei, rusii Oksana Domnina si Maxim Shabalin.

Mai jos, Nikolai Morozov. Un tanar antrenor cu o viata amoroasa foarte complicata. A fost casatorit cu patinatoarea Tatiana Navka, a divortat, s-a recasatorit cu patinatoarea Caroline Douarin, ca sa divorteze si sa se recasatoreasca apoi cu alta patinatoare de top, Shae-Lynn Bourne:

Si last, but not the least, my very personal favourite: Evgeni Platov. Unul dintre patinatorii mei de suflet. Care a castigat doua titluri olimpice consecutive in proba de dans cu Pasha (Oksana) Grishuk. Astazi, antrenor. Mai jos, cu Pasha:

"Lectia" de la Vancouver: tocilarul ia aurul, curajosul ia argintul

Ceea ce parea, in viziunea mea, de necrezut, tocmai s-a intamplat: Lysacek, the most boring skater of all times, cu succesiunea lui de triple si cu lacrimile lui de crocodil si de actor de Beverly Hills, a luat aurul la patinaj, la JO din Canada (ca in alta parte a lumii, exceptand, of course, SUA, aceasta stupiditate nu s-a fi intamplat).

O sa ziceti ca sunt prea nervoasa, la jumatate de ora de la incheierea finalei, si ca dramatizez. Ca Lysacek a avut un program bun, curat, bla, bla, bla. Dar nu cu asta se castiga la olimpiada. Ci cu inventivitate, curaj, chef de a patina, bucurie, entuziasm... Aurul se castiga cu "pachetul Plushenko", o combinatie fenomenala (si in alte tari organizatoare, de neinvins) intre partea tehnica (singurul din concurs care a facut combinatia cvadrupla-tripla, nu cvadrupla simpla, sa ne intelegem) si partea artistica.

Sunt gata sa pariez pe multe lucruri la care tin ca pe Lysacek posteritatea NU il va retine! Ce dracu' a facut Lysacek la programul liber? Si de ce naiba a primit la tehnic note de parca ar fi atins Luna cu mana? Si de ce el si Chan au luat la artistic cat au luat? (Chan mai avea putin si urca pe podium, fara sa straluceasca prin nimic). Ca sa o citez pe Ali, Lysacek e ca un tocilar care si-a spus lectia invatata la perfectie, care a invatat pe deasupra toate capitolele cu exceptia celui mai greu: cvadrupla. Nu o face, dar a luat ochii unui juriu deja domesticit de ideea atat de batatorita in ultimul timp ca se poate lua aurul olimpic fara cvadrupla, ca nu e nicio problema, absolut nicio problema, cu chestia asta.

Ca sa nu imi spuneti mie ca toate aceste discutii din ultimul timp despre "cat de importante sunt toate elementele, nu numai cvadrupla, bla, bla, bla", despre cum "pasii de legatura ai lui cutare american si cutare canadian sunt asa si pe dincolo", n-au avut o menire, si inca una foarte clara: de a pregati, in cazul in care Lysacek (sau Chan) facea un program curat, cu toate triplele lui, o victorie a acestuia. Sa nu ziceti ca nu v-am spus. Si ca nu v-am pregatit pentru asta (cititi postul precedent). Si nu ma acuzati ca pic usor in patima conspiratiei sau ca sunt orbita de Plushenko si nu mai judec clar. Ca nu e cazul. La intalnirile directe Plushenko-Yagudin (ala da patinaj!), puteam sa recunosc, in anumite cazuri, superioritatea lui Yagudin. Deci as fi putut-o recunoaste si acum. Si daca Plushenko facea greseli grave, puteam sa accept sa castige un Daisuke Takahashi (excelent la toate capitolele, tehnic si artistic) sau un Stephane Lambiel (cu un simt al muzicii fenomenal). Dar nu un Evan Lysacek sau un Patrick Chan (sau ce patinator mai inventeaza americano-canadienii), care nu vor ramane in istoria patinajului cu evolutiile lor inodore, incolore. (Am suficiente argumente ca sa nu fiu acuzata de scenarita. A se veadea olimpiada de la Atlanta pentru gimnastele romance...).

Pentru cine a urmarit discutiile de pe forumuri din ultima perioada si articolele din presa nord-americana, ce s-a intamplat in dimineata asta nu e deloc o surpriza. Pentru ca s-a incercat prin toate mijloacele sa se imprime o stare de spirit favorabila castigarii aurului fara niciun pic de risc. S-a dat drumul, cu arul lui Lysacek, la medalii care proslavesc lipsa de curaj in patinaj si conformismul: "fac sapte triple si zece pasi de legatura si am rezolvat". Asta e lectia pe care o serveste JO de la Vancouver lumii, o lectie absolut paradoxala, din care nu mai intelegi nimic: "avem pista cea mai rapida la sanie, ce daca mai moare cate unul?, a gresit, e eroarea lui, redecshidem pista... dar la patinaj sa castige tocilarul".

Sa nu ziceti ca nu va spun de acum: si in proba de dans, Oksana Domnina si Maxim Shabalin o sa aiba probleme. Au un dans obligatoriu pe ritmuri aborigene, iar comunitatea aborigena a sarit in sus de zece metri (unde era comunitatea asta la alte concursuri, cand s-a patinat pe ritmuri de felul asta) ca nu se respecta regulile, ca nu e nimic acolo ce seamana cu dansurile lor, bla, bla, bla... Iar povestea asta a fost mediatizata la extrem, de cateva saptamani bune, si surprinzator, ca sa citez un comunicat de pe site-ul organizatorilor, cu o zi inainte de compulsory dance, "Controversy looms at ice dance". Si mai spun ceva: Tess Virtue si Scott Moir din tara gazda si o pereche de americani de care n-au auzit nimeni pandesc aurul ca niste vulpi flamande. Pe reteta deja probata in cazul baietilor: "Se ia un exercitiu corect-corect, fara niciun pic de sare si piper (a se citi risc), se adauga un pic de E-uri de la plic (a se citi controversa), cat sa nu se observe ca ai schimbat gustul, si aia e. Aur. Inghiti pe nemestecate si esti fericit. Dupa o ora (a se citi o zi, doua, o perioada), o sa ai un gust in gura de-o sa-ti vina sa vomiti si o sa te intrebi cum dracu' a fost posibil sa inghiti ca prostul o asemenea tampenie". Asemanarile cu cazuri reale sunt intamplatoare, evident, si acesta este un pamflet.

Pe principiul priramidei inversate (pentru cine a ajuns pana aici), faptele sunt urmatoarele: Plushenko a pierdut medalia de aur la JO de la Vancouver in fata lui Evan Lysacek. La un punctsi vreo 30 de zecimi.

Ca sa recapitulam, Plushenko a mers excelent, cu cvadrupla-tripla, si cu o alta serie de triple, plus parte artistica super consistenta, dar a pierdut. A fost un exercitiu excelent, memorabil, Plushenko a intrat ultimul, si-a stapanit nervii si a dat tot ce putea in acel moment. Cand stia deja ca Lysacek se instalase in varf cu programul lui "corect". O tripla cu un zbor putin mai aplecat in aer, dar aterizata excelent, a dat un excelent prilej de scadere - "se poate scadea un punct, se poate scadea un punct! - urla aproape satisfacut Marius Negrea, comentand pentru TVR". Si asa a si fost, s-a scazut ceva aici, si destul de mult, se pare. Iar Plushenko a pierdut aurul, desi e imposibil de crezut ca toata seria lui de sarituri, chiar si cu aplecarea asta in aer la o tripla, a fost mai slab punctata decat triplele "curate" ale lui Lysacek.

O sa ziceti ca am ajuns ca Vadim, critic tot si toate si o dau in conspiratii. Eu zic ca nu-i asa si, oricum, pe principiul "Gigi", "pe blogul meu fac ce vreau eu". Dar eu va spun altceva: pe youtube sau in reluare, priviti fara patima (si fac si eu chestia asta) cele doua exercitii: Lysacek si Plushenko, chiar in ordinea asta. Ordinea intrarii in concurs. Si spuneti-mi cu ce ati ramas dupa urmarirea evolutiilor celor doi. Cine e adevaratul campion olimpic? Cine o sa ramana in istoria patinajului? Eu zic ca raspunsul e evident.

Iar in timpul galei a facut-o si pe-asta: a luat-o pe podium, pe la locul I, ca sa ajunga la locul lui :)

Si niste updatari, care vor continua toata ziua (nu doar eu am vazut altfel lucrurile):

Gold for MEN's figure skating should be associated with a quad. Lysacek will be remembered as being extremely lucky tonight. Plushenko had really bad luck tonight - he should have beaten Lysacek - someone not in his class.

The scoring system squelches passion and encourages carefullness. Figure skating has become a CYA sport.

Evan did not deserve this medal. And this unfair poor judge is the only way that American lossers can get this medals. Guys, this not sport likely...

Reigning world champion Evan Lysacek gave the United States their first Olympic men's figure skating title in 22 years with a risk-free performance on Thursday... and so on.

Ce finala va fi!

Facts:

Plushenko e pe primul loc dupa programul scurt, la JO de la Vancouver.

Plushenko e pe primul lor, dar e la foaaarte mica, prea mica, distanta de americanul Lysacek (90.85 - Plushenko, 90.30 - Lysacek) si de japonezul Daisuke Takahashi (cu un scor de 90.25). As cita-o pe prietena mea Ali, intr-un sms trimis la 6 dimineata, dar mi-e teama ca s-a exprimat prea colorat pentru acest blog. Ca sa reformulez, diferenta asta infima dintre Plushenko si patinatorii care-i sufla-n ceafa o sa ne dea noua, mie si lui Ali, un car de emotii in noaptea finalei.

Practic, cu punctajele pe care le au acum, fiecare dintre cei trei poate lua aurul.
La programul scurt, spun astia care se pricep si spun si eu, diferenta a facut-o saritura cvadrupla: dintre cei trei, Plushenko e singurul care a inclus-o in program. Suna excelent ca rusul a facut saritura cu patru rotatii, dar ma enerveaza sa ma gandesc ca fara ea nu era pe primul loc la programul scurt.
Se poate sa fie doar o impresie (as vreau eu sa fie doar o impresie), dar se pare ca arbitrii nu mai sunt asa entuziasmati de componenta artistica a exercitiilor lui Plushenko. Si la Europene, la partea artistica, Plushenko a avut un punctaj mai slab decat, sa zicem, Lambiel (dar Lambiel e o exceptie, ca are un simt al muzicii extraordinar). Acum insa, la artistic, Plushenko a primit 39 de puncte si ceva, iar Takahashi a primit in jur de 41. Si cred ca a mai fost unul cu punctaj mai mare in zona asta, de interpretare.

Drept sa spun, treaba asta ma cam seaca. Serios si obiectiv vorbind, cvadrupla NU este singura chestie care il diferentiaza pe Plushenko de restul patinatorilor. Il urmaresc pe Plushenko din 97, de cand era doar un pusti slab, cu parul mult mai scurt, care facea pirueta Bielman, si l-am si vazut patinand de vreo doua ori in fata ochilor mei. Si mi-e clar ca emana o energie fenomenala, o bucurie teribila de a patina, are o usurinta incredibila in a face sa para super simple elemente foarte complicata. Si-atunci de ce e in situatia asta? De-a fi la foarte-foarte mica distanta de ceilalti?

In anii trecuti, la campionatele mondiale si europene, era clar: nu faceai cvadrupla, nu erai in carti pentru medalii, nu puteai sa emiti pretentii. Si-acum? Sa fii (tu-Takahashi, tu-Lysacek, tu-Chan) la Jocurile Olimpice si sa vrei sa iei aurul fara saritura cu patru rotatii? Si, mai mult, sa nu faci cvadrupla si sa fii la jumatate de punct distanta de Plushenko?

E enervanta toata povestea asta. Dar se explica intr-un fel prin ce s-a intamplat, ce s-a spus in ultima perioada: de cateva saptamani bune, patinatori americani si canadieni, plus o gasca de specialisti de aceeasi origine, fac lobby pentru ideea ca nu e nevoie de cvadrupla sa castigi cea mai tare medalie. In saptamanile trecute, un arbitru american s-a aflat chiar in centrul unui scandal dupa ce a trimis un mail - vezi-Doamne - de "atentionare" catorva alti arbitri din proba masculina, ca sa aiba grija cum arbitreaza, sa nu se lase influentati de "legenda" care il precede pe Plushenko, ca sa fie atenti ca rusul e cam slab la partea de legaturi dintre sarituri, ca o sari el cvadrupla, dar sunt si alte elemente care conteaza si care ar trebui notate ca atare...

Nu mai spun ca Patrick Chan, reprezentantul Canadei, a facut si el ditamai tam-tamul chiar in ultimele zile ca Plushenko are un stil invechit de a patina, ca el, canadianul, are in program pasi si elemente de legatura care trebuie sa fie punctate similar cu o cvadrupla. Aceeasi discutie si in cazul lui Lysacek. Nu reusim sa aterizam cvadrupla, asa ca macanim ca se poate sa castigi si fara. Si mi-e teama ca unii o sa inceapa sa creada chestia asta. In fine. Ca sa nu-l mai aduc in discutie pe Weir (care e un patinator bun, dar cu ifose) care a declarat ca el nu mai e impresionat de "o coama de par blond fluturand prin aer" (ghici cine e coama?) Pana una alta, dupa programul scurt, Weir e pe 6, iar Chan e pe 7. As zice "sac" acum, dar ce ma seaca e ca toate discutiile astea apar, asa, ca de nicaieri, in toiul unor JO care se desfasoara in Canada (care Canada si-l prezenta pana mai ieri, cu mare fast, pe Patrick Chan drept favorit la aur. Fara cvadrupla, evident:). It sucks (fara ca eu sa ma las influentata de idei conspirationiste, pare cel putin ciudat acest lobby pentru "aur fara cvadrupla"...)

Un razboi al nervilor, imi e clar. Asta a fost cumva atmosfera din perioada premergatoare programului scurt, iar Plushenko a ales sa nu comenteze. A intrat intr-un soi de silenzio stampa si a spus ca va spune ce are de spus dupa programul scurt.

Si dupa programul scurt a vorbit. Si a pus el presiune pe adversarii sai. Destula presiune incat sa le tremure picioarele in finala :)

Preiau comentariul scris de Martin Rogers pentru Yahoo! Sports. Textul vorbeste de la sine, asa ca nu-mi mai bat capul sa traduc. E un fel de rezumat al conferintei de presa de dupa programul scurt.

Plushenko playing mind games

By Martin Rogers, Yahoo! Sports

VANCOUVER, British Columbia – If gold medals were handed out for winning mind games, Evgeni Plushenko would already be headed to the Vancouver airport, ready to jump on a flight to Russia with another Olympic title stashed safely in his baggage.

After surging into the lead after the short program in the men’s figure-skating competition, Plushenko proceeded to turn up the heat on American rival Evan Lysacek with a series of barbed comments that will further fuel a heated showdown set for Thursday night.

Plushenko gleefully poked fun at Lysacek’s refusal to incorporate the quad jump – figure skating’s toughest and most exciting maneuver – into his program. Lysacek suffered a stress fracture in his foot attempting the move last year and will not try it in his long program.

“I believe the future of figure skating lies in the quad jumps,” said Plushenko, with the hint of a sneer dancing across his face. “We can discuss a lot whether it is good or not or whether it is good to focus on other things, but by doing so we are going backward in time.”

It’s not as if any Olympic battle between the U.S. and Russia needs any extra electricity, but Plushenko appeared determined to pick open some psychological wounds on Lysacek before the figure-skating version of a Cold War recommences on the ice at the Pacific Coliseum.

Their news conference shaped up as a verbal boxing match, which quickly turned into a one-sided smackdown reminiscent of Ivan Drago vs. Rocky Balboa in “Rocky IV” – without the fighting back.

Lysacek’s night had gone perfectly to that point. Skating in the final group, he produced one of the finest performances of his career, arguably even better than the one that won him gold at the 2009 world championships.

His 90.30 score puts him in second place at the midway point, just behind the indomitable Plushenko’s 90.85 and well in contention to score the first American men’s gold since Brian Boitano in Calgary in 1988.

However, it remains to be seen whether his low-risk policy of ditching the quad, a move he has performed successfully in the past, will come back to haunt him.

“For me, I have spent a lot of time working on every aspect of my routine,” said Lysacek. “If you ask a speedskater if one stroke is more important than another, they wouldn’t say that it was. It is easy to take the simpler moves for granted, but I am not going to do that and I will maximize the points and importance of them.”

By now, though, Plushenko was starting to warm to his theme and began to play to his audience like a musical conductor. The Russian was quick to pour scorn on Lysacek’s explanation, laughing and joking with reporters and scoring an undeniable psychological lift before eventually giggling to himself as he exited stage right.

“Of course we need transition and spins and steps, harder and harder,” he said. “But I don’t know, I was making triples in 1994. I know in speedskating they have timing [world records], it gets better. Biathlon, they have new timing. I think we stopped. Some people are going to say it is wrong. But that’s my point.”

American Johnny Weir will provide another dose of shock value with his outrageous and extravagant performance in the long program, but he sits in sixth place and seems well out of contention.

Lysacek, though, has a real chance, at least statistically speaking. However, he looked like a lost little boy once Plushenko got his claws out. The Los Angeles-based 25-year-old needs a confidence pick-me-up before Thursday.

Often too much is made of mind games and psychology, but Plushenko enjoys such a standing in the sport that his personality has the ability to overwhelm and crush prospective challengers.

Unless Lysacek steels himself like never before and comes up with the display of a lifetime on Thursday night, he could find himself swatted aside like so many hopefuls before him.

Da. Textul reda intr-un mod interesant si veridic - imi inchipui - atmosfera de la conferinta de presa. Dupa razboiul nervilor si atacurile mai mult sau mai putin voalate la care a fost supus el insusi in ultimele zile, mi-l inchipui pe Plushenko la conferinta satisfacut si increzator. Daca nu, chiar arogant. Cu aroganta aia pe care ti-o da constiinta faptului ca esti bun si da!, le-ai aratat tu lor! Pot sa mi-l inchipui si cu un zambet aproape dispretuitor fluturand pe buze, un zambet de atoatestiutor catre un copil pierdut. Dar, sa fim seriosi: cred ca autorul a exagerat putin transformandu-l pe Lysacek intr-o potentiala victima. Daca statea prost cu psihicul (daca era "labil", cum il etichetam eu si Ali pe Urmanov cand gresea o saritura), nu cred ca Lysacek ajungea aici. Asa ca oricata satisfactie imi produce comentariul asta, nu pot sa-mi permit sa-l subapreciez pe american. Si nici Plushenko nu poate. E o diferenta prea mica, sa fii overconfident. Asa ca vineri dimineata va fi o finala stransa. Iar eu si Ali ne vom roade unghiile. Ca Plushenko e ultimul care intra in concurs, al 24-lea. Alta potriveala tampita :)

UPDATE:
Linkul de la mai jos e de la Luiza, drept pentru care foarte multumesc. Se descarca si se asculta :)

http://www.mediafire.com/?3e0djtjdydn

Dupa sau in timpul conferintei de presa de dupa programul scurt, Plushenko asigura o ziarista italiana ca va fi cu siguranta la Torino, la Campionatele Mondiale, ca Torino, Palavela, inseamna foarte mult pentru el, de vreme ce acolo a castigat aurul la olimpiada. Iar eu voi fi la Torino in martie special pentru competitia asta... Ieeeee!

Noutati: 16 campioni la Kings on Ice - Olympic Tour

Blogul asta devine blog de patinaj... si cine se supara? Eu, in niciun caz. Am noutati. Si de-aia va bat la cap. Noutati legate de Turneul olimpic al patinatorilor campioni, care va include si Romania.

Asadar:

• 11 aprilie 2010, Bucuresti, patinoarul "Mihai Flamaropol"
• Cine: Evgheni Plushenko, Stephane Lambiel... si inca 14 alti patinatori, campioni olimpici, mondiali, europeni. Printre ei: Aliona Savchenko si Robin Szolkowy. Dupa ce s-au retras, una cate una, mai multe perechi de patinatori rusi cu care tineam eu in competitii (Natalia Miskutenok si Artur Dimitriev, Elena Berejnaia si Anton Sikharulidze, Maria Petrova si Alexei Tikhonov, etc.) am inceput sa tin cu Aliona si Robin, o pereche super-super faina si super constanta, antrenata de Ingo Steuer (care a patinat si el cu Mandy Wotzel ani de-a randul). Ei, ideea e ca stim acum 4 din cei 16 super-campioni care vor patina la Bucuresti. Asteptam si restul si pandim site-ul amphitrion.ro pentru vesti :)
  

Ajutooor! Cine stie rusa?

Stiu. Stiu acum ce era cu indivizii aia doi, cu camere pe umar, care-l urmareau pe Plushenko peste tot, in timpul spectacolului de la Bucuresti: cu el, in culise, cu el, pe marginea patinoarului improvizat, filmand tipele care urlau... Am aflat despre ce-i vorba aseara, cand am gasit pe youtube - cautand diverse chestii de pus pe blog - niste filmuletze de pe MTV Rusia. Si-am priceput. Hai sa va spun ce-am priceput. Ca-n Rusia se difuzeaza acu' - pe MTV - un fel de reality-show cu Plushenko. Iar pe youtube au aparut deja primele episoade, impartite si ele, la randul lor, in bucatele de cateva minute.

Ei, si m-am uitat eu aseara vreo ora si ceva la filmuletele astea (pe youtube n-am gasit decat pana la episodul 3, iar episodul 3 cuprinde chestii filmate de Craciun la Tokyo). (Pardon, am sondat mai bine si e si episodul 5 :)) Acuma, sincer, nu cred sa mai intereseze pe cineva episoadele reality-show-ului astuia... Cu-atat mai mult cu cat sunt integral in limba rusa :( Da' poate se gaseste cineva sa-mi traduca si mie doua-trei vorbe, pe langa minimul inteles de mine.

Dar daca ignori limba rusa si incerci sa arunci o privire de ansamblu, eu zic ca ai ce vedea: Plushenko, mic de tot, in primele lui competitii... primele lui exercitii... Plushenko antrenandu-se pe muzica lui Marton, in patinoarul din Sankt Petersburg... Plushenko in turnee cu campioni pe gheata si la diferite evenimente la care e invitat in Rusia.

In fine, ati inteles: la un moment dat, va fi prezentata intr-unul din episoadele astea si incursiunea la Bucuresti. Pacat ca e totul in rusa. Si pacat ca eu nu mai stiu nimic din rusa invatata trei ani de zile la Jirlau. Nu mai stiu decat trei-patru cuvinte: sumca, adica ghiozdan, babusca, malcic... dedusca... si o poezioara: "Alfavit uje mi znaem/Mnogo pisem i citaem/I vse bucvi pa pareadku/Bezasipki nazavaem". Atata :))

Da, acu' filmuletzele (asta o sa fie un post actualizat in permanenta, pana o sa ma satur sa ma uit la reality-show).

Episodul 1, partea 1:



Episodul 1, partea 2:



Episodul 1, partea 3:



Episodul 2, partea 1:



Episodul 2, partea 2:



Episodul 2, partea 3:



Episodul 3, partea 1:



Episodul 3, partea 2:



Episodul 3, partea 3:



Episodul 4, partea 1:



Episodul 4, partea 2:



Episodul 4, partea 3:



Episodul 5, partea 1:



Episodul 5, partea 2:



Episodul 5, partea 3:



Deocamdata, atat :)) Dar pun pariu ca tipul/tipa care pune filmuletzele pe youtube va continua :) Ultimul a fost pus pe 30 aprilie, asa ca... asteptam continuarea. Io sunt in urma, n-am vazut decat un episod si ceva :) Da' e greu cu rusa asta...

Plushenko-euforica

E clar: dac-o mai tzin mult cu Plushenko, cu fatza mea tampa si zambitoare cand il vad patinand, o sa fiu obligata sa transform blogul asta intr-un blog de fan, intr-un blog dedicat lui. Rusnacului astuia blond care nu-mi da voie nici sa clipesc cand e pe gheatza. Si zau, v-o spun cu toata sinceritatea, n-o sa-mi para rau. Trimit un mail, mi se-aproba fan-clubul virtual si asta e: scriu exclusiv despre Plushenko :)) Da. E o varianta... Nu-i rea, nu?

Pana una-alta, va spun doar atat: cu exercitiul asta, pe muzica din Zorba Grecu', pe care l-am vazut eu cu ochii mei, cu exercitiul asta pe care-o sa-l prezinte, cica, la anul, in competitiile de amatori, SUNT SIGURA ca o sa-si faca varza concurenta. Plushenko e dementzial. Aranjamentul muzical e dementzial. Daca Marton e responsabil de sunetele alea de vioara, care-mi ridica mie paru' pe mana, ma inclin in fatza lui. Deshi nu-s cel mai mare fan al lui... Dar muzica, credetzi-ma pe cuvant, e... nici nu stiu sa va spun cum e... Si Plushenko e mai bun ca niciodata. Ca dupa ce-am venit de la spectacolul de aseara (pardon, alaltaseara, ca acu' e deja 1 noaptea si 26 aprilie), eram prea coplesita sa va povestesc.

Acu' sunt capabila de ceva coerenta si va spun ca am vazut un Plushenko fenomenal. Sigur. Vesel. Cu chef de giumbuslucuri. Comunicand permanent cu cei din public. Constient ca-i bun, ca-i foarte bun. Io nu credeam ca omu' asta mai poate creste, sincer. Mi se parea c-a atins maximul, ca nu se poate mai mult de-atat. Da' de fiecare data si de fiecare data, parca-i si mai bun, si mai pregatit... Si ca veni vorba... dintre patinatorii mei favoritzi, Evgeni Plushenko e singurul la care nu-mi clantzaneau dintzii de frica atunci cand evolua in concursuri. Singurul caruia nu era nevoie sa-i tzin pumnii. Ca se descurca singur.

Da. Stiu. Am pasiuni puternice :)) Ca sa ma exprim eufemistic. Putzine, da' bune - ma apar eu acu'. Dom'le, de-aia exista blogul asta: ca sa torn in el entuziasmul, bucuriile, frustrarile. Si-acu' va zic sincer ca mai dureaza cateva zile bune pana ies din transa plusheala, tre' sa ma mai suportatzi oleaca. Na, c-am inventat si cuvinte:)

Si-acu' filmuletze :)) Ca sa vedetzi si voi cum patineaza nebunul asta pe muzica din Zorba... Am batut youtube-ul in lung si-n lat ca sa gasesc o varianta comestibila (nici nu-s prea multe, ca e un program foarte nou) si-am gasit doua. Nu m-am putut hotari la una din ele, asa ca le pun pe amandoua, desi, in esentza, contzin acelashi lucru. Adevaratzii fani ai lui Plushenko o sa ma intzeleaga. Restul lumii, nu :))

Primul filmuletz e realizat undeva, prin Japonia. Are cateva atuuri: muzica se-aude bine, ba chiar foarte bine (va rog eu, ascultati-o) si... comentatorii vorbesc putzin. Ceea ce e beton. Nu sunt prinse toate moacele si gesturile lui Plushenko... da' muzica, muzica... ea conteaza in cazu' asta:



Al doilea filmuletz necesita rabdare. E de la Ljubljana si comentatoarea e o pacoste. Vorbeste intruna, dom'le, nu se poate opri. In ciuda tampitei care trancane, n-am putut renuntza la clip pentru ca e muuult, muuult mai bine filmat. Se vad toate fetzele pe care le face Plushy in timpul programului, toata veselia, toata nebunia... Daca primu' film primeste nota 10 pentru muzica, filmu' doi e pentru moace :) Pentru maini, pentru pleata aia blonda, pentru bis, pentru energia rusului meu favorit :)) Bucata mea preferata - de la minutul 1.40 in sus :))

Da. Ce-atzi vazut voi mai sus, am vazut eu pe 24 aprilie, pe la 8 si jumatate seara. Ferice de mine :)) Partea proasta e ca a trecut totul prea repede, mult prea repede... asa ca acuma, daca stau sa ma gandesc, mi-au ramas in minte doar cateva lucruri: fericirea de pe fatza lui, cand patina, zambetul meu intins pe toatza fatza, tipetele disperate ale unor pustoaice din dreapta mea, parca si jocul de picioare, si fluturarea unei maini, si cum dadea Jenia din cap si fredona cand canta Dima Bilan, cum iesea din culise si-si astepta, cuminte, randul sa intre pe gheatza, cum pandeam eu cu coada ochiului aceleasi culise: se vede, nu se vede o bucata de par blond?!, cum nu-mi venea mie sa plec de langa masa unde dadea autografe, la finalul spectacolului, langa Marton si Bilan... Mi-amintesc niste franturi si parca-mi pare rau ca n-am retzinut tot, ca nu mi s-au fixat pe retina, in intregime, cele trei iesiri la rampa ale lui Jenia. De-aia zic acu', in miez de noapte: sa mai vina Plushenko! Ca io nu m-am saturat sa-l vad...

O seara plusheiasca

Da. Mi-am luat doza. Doza de fericire. Doza de Plushenko. M-am incarcat cu veselia lui. Cu cheful lui de-a patina. De-a face giumbuslucuri, de-a zambi asa cum stie numai el, de-a starni publicul, de-a-l face sa sara in picioare, sa aplaude pana cand se-nrosesc palmele. Da. Mi-as fi dorit sa vedetzi si voi moaca lui Plushenko din seara asta. Ati fi-nteles ce spun acum, la 12 noaptea. Eu, una, privindu-l, m-am trezit zambind. Eram la un metru de patinoarul improvizat in Polivalenta, il priveam jucandu-se pe gheata pe muzica din Zorba Grecu' - apropo, programul pe care-l va prezenta la anul in concursuri se-anuntza fenomenal - da, il priveam si-mi placea la maxim ce vedeam. Atata bucurie, atata chef, atata zambet. Ca nu, nu era/nu e o masca. De asta sunt convinsa. Omului astuia ii place sa bucure. Se pricepe. E as in treaba asta. Hipnotizeaza. Da, lucrurile sunt clare: eu de Plushenko nu ma las. Si-mi doresc sa mai am parte de seri din-astea plusheieshti :))

Cat despre spectacolul din seara asta, in ansamblul lui - lasandu-l, deci, la o parte pe Plushy - a fost cu mult mai bun, mai inchegat decat cel din anul precedent. Sala calduroasa - Polivalenta, alegere buna, ca anu' trecut facusem turturi la nas la Flamaropol -, sonorizare buna, prezentza unei orchestre in toata regula (aflu ca e vorba de o orchestra romaneasca), exercitii super ok, muzica bine aleasa, un Marton mai putin vorbaretz, parca, decat in 2007 (il prefer cantand, se intelege) si surprize simpatice: Surya Bonaly cu saltul ei inapoi.

Dar daca de Plushenko stiam, de Bonaly stiam... ei, bine, de Dima Bilan n-aveam habar ca va fi la Bucuresti si ca va canta pe scena din Polivalenta. Pentru cei care nu stiu, individu' asta a reprezentat Rusia la Eurovision prin 2006 si-a avut o prestatie super tare: canta pe un pian, inconjurat, parca, de niste balerine. In fine, l-am retinut. Si l-am mai urmarit, pe youtube, din cand in cand. Stiam ca apare frecvent in spectacolele lui Plushenko de prin Rusia dar n-aveam idee ca va veni si-n Romanica. Felicitari, Raluca, omu' cu organizarea :)) Multzam de surprize shi multzam, once again, pentru acreditare :)) Ca o acreditare iti ofera sansa sa te plimbi de colo-colo, in apropierea scenei (da!, si-n apropierea lui Plushenko), fara sa te ia nimeni la bani maruntzi. Traiasca acreditarile de presa :))

Bun, da' ca sa nu ramanetzi cu intrebari, "cine-i, dom'le, Dima Bilan asta?", pun aici un filmuletz de la Eurovisionul de acum doi ani. Si da, ii place lui Plushy de Dima :) Am vazut eu cum ii fredona melodia langa scena :)) Ah, si intzeleg ca tipu' asta a castigat si anu' asta selectia pentru Eurovision si va reprezenta inca o data Rusia la finala din luna mai.

Filmuletzul din 2006:


Pe langa toate astea, m-a bucurat sa stiu c-au fost in sala niste oameni care gandesc exact ca mine. Care se bucura de clipele astea, de intalnirea cu Plushenko. Se stiu ei care sunt :)) Si m-am mai bucurat c-am putut sa bucur si eu, la randul meu. M-am bucurat c-am facut fapte bune.

Update: 25 aprilie, mai spre seara :)

Io cred ca eram beata aseara. Beata de-atata Plushenko, se-ntelege. Ca uite, aflu azi, via whatever, ca Dima Bilan va merge sa cante melodia Believing, la finala Eurovison din mai (asta stiam deja), dar pe scena alaturi de el vor fi Edvin Marton si Jenia, care va patina. Sa inteleg ca i se improvizeaza lui Plushenko un mini-patinoar la Belgrad? Sper ca da. Aproape ca m-as duce si io doua zile la Belgrad, in mai...

Uite un alt filmuletz de la Praga, unde Plushenko patineaza pe melodia lui Bilan. Ceva de genu' asta se va intampla, banuiesc, si la Belgrad. Si cred ca datorita lui Plushy, Dima Bilan o sa primeasca muuuulte voturi :)) In fine, iaca-ta filmul:

O zi de... netzinut minte

Da. In primul rand, pentru ca am muncit de am tampit. Si tot in primul rand, pentru ca nu am reusit sa ma smulg de la serviciu si sa ma duc la conferinta de presa a lui Plushenko de la Rin Grand Hotel. Foarte rau imi pare. Pen'ca blogul asta s-a nascut, in februarie anul trecut, intr-un moment de entuziasm: am scris primul post dupa ce am fost la conferinta de presa, cu Plushenko si cu Marton, care anunta spectacolul Kings on Ice 2007.

Acuma, cand s-a anuntat Kings on Ice 2008, acuma cand a venit iar Plushi, cand puteam sa-l mai vad o data, sa mai iau un autograf si sa-l mai chestionez oleaca, "Dom'le, tu ce faci, cand revii in patinaj?"... ei bine, acuma, tocmai azi, eu nu am putut sa merg :( Suparare maxima. Mda. Pentru ca am avut de scris o tona, pentru ca aveam de administrat pagina si campania mea cu patrimoniul industrial... Si conferinta asta era si in miezul zilei, la 14.30, si mai era si departe de Pipera... Uof! Asta a fost un "uof" prelung. Ca tare rau imi pare.

Ca eu imi promisesem mie anul trecut ca de cate ori vine Plushenko ma infiintez si eu la sa-l vad la fatza. Si nu m-am tinut de cuvant. Da, am primit acreditare - multumesc, Raluca, multumesc, Roxana - dar, uof, cat as fi vrut sa merg la conferinta asta... Se vede ca-s enervata, nu? Ca am repetat aceeasi idee in zece randuri... In fine, Plushenko sa traiasca. Si sa ne vedem pe 24 aprilie la spectacolul de la Polivalenta. O sa fiu acolo, cu aparatu' de fotografiat agatzat de gat :)) Desi data trecuta am reusit sa fac niste poze... vai de mama lor, esuate rau :( Gata, asta e regretul zilei de 8 aprilie. Pe care promit sa NU o tzin minte.

Da' pun totushi o poza cu Jenia, ca sa nu inchei postul in nota dramatica.

P.S. Stati ca e si-o veste buna: de maine sunt in concediu :)

Update - 26 aprilie

N-oi fi fost eu la conferinta din 8 aprilie, da' am gasit niste poze de-atunci daca suntezi curioshi cum a fost. Evident, treaba asta e mai multe pentru mine, pentru curiozitatea mea :)) Ma iertatzi.

Si in concediu a fost bine, multumesc de intrebare :) O sa revin cu detalii cat de curand :))

Incepem cu Alexander Abt...

M-am hotarat. Cu toate riscurile care decurg din treaba asta (scaderea considerabila a numarului de oameni care trec p-aci si-mi citesc posturile), am decis sa pun pe blog (pai, da, e blogu' meu si fac ce vreau cu el - becalist, nu?) toate programelele de patinaj artistic care mi-au placut mie pe parcursul anilor. Mda. S-a putea sa fie o chestie cam indrazneatza, ca io ma uit la patinaj de multa vreme. De foarte multa vreme. Si da, fac asta din ratiuni egoiste. Ca sa nu mai bat in lung si-n lat youtube-ul, de fiecare data cand vreau sa vad un exercitiu care mi-a placut. Fac eu o selectie - sa se vada si bine, sa se-auda si bine, sa vorbeasca indivizii care comenteaza cat mai putin... Mda, o sa mai fie si comentarii in japoneza si-n alte limbi mai putin cunoscute, da' trecem peste asta. Bun. Fac selectia, cum spuneam. Si pun programele unul cate unul. Stiu cel putin o persoana care-o sa mai aprecieze chestia asta. Sper sa nu fie si singura.

Incepem, cum am zis, cu Alexander Abt. Tare mult imi placea individul asta. Ghinionul lui e ca a facut parte din aceeasi generatie cu Plushenko si Yagudin, ca a participat la competitii cam in acelasi timp cu ei, ceea ce i-a scazut considerabil sansele sa castige medalii de aur. Omu' era, insa, bun. Si-a reusit sa si castige in cateva randuri una-doua medalii.

Nu mai stiu foarte clar cand l-am descoperit pe Sasha Abt. Dar stiu ca mi-a placut la maximum programelul asta din 2000. Stiu ca inregistrasem pe un reportofon din ala cu caseta mica - de unde naiba aveam eu un reportofon pe-atunci ?! - melodia programului astuia si o ascultam la infinit. Bine, mi-as fi dorit sa gasesc o varianta mai simpatica pe youtube, una in care sa nu se trancaneasca asa de mult (si-n spaniola, pe deasupra), dar ma multumesc cu ce am. Tipa care comenteaza o sa se opreasca la un moment dat din vorbit si-o sa se uite si ea la exercitiu. La Europenele din anul ala, Abt a ratat podiumul (locul 1 - Plushenko, locul 2 - Yagudin, locul 3 - Dmitry Dmitrenko... pe-asta nici la fata nu mi-l mai amintesc). Asadar, programul scurt de la Europenele din anul 2000:



Continuam. Cu programul scurt de la olimpiada din 2002. Pe muzica de Ara Gevorkian. Super misto. Alexander Abt, locul 5. Dupa Yagudin, Plushenko, Timothy Goebel, Takeshi Honda. Priviti programul si faceti abstractzie de cei doi indivizi care comenteaza. Jocurile Olimpice in State, ei americani, dupa Abt urma americanul Todd Eldredge... E de intzeles trancaneala natzionalista. De altfel, sunt de vazut doar primele trei minute jumate din filmuletz, ca dupa aia camera sta fixata numai pe Eldredge... Ce ma mai saturasem de americanu' asta, pe bune. In final, Eldredge a iesit pe 6, carevasazica Abt a fost mai bun. Asta ca sa le inchid gura comentatorilor :))



Cred ca pentru seara asta e suficient. Promit ca revin in zilele urmatoare :) Noapte buna.

P.S. Observ ca de la un timp imi inchei toate posturile cu "noapte buna", adicatelea am chef de blogareala numai seara. Ce chestie...

Flamenco on ice

Asta da, e combinatia fatala: si flamenco, si patinaj :))

Autorul: Stephane Lambiel. Patinator elvetian. Dublu campion mondial. Preferatul meu in competitiile de patinaj, in absenta lui Plushenko. Bine, la Mondialele de la Goteborg incheiate azi, a cam zbarcit-o. A terminat pe locul 5. Naspa. Mi-a parut rau. Mi-a parut rau ca nu s-a gasit deloc pe parcursul celor patru minute si jumatate, cat are programul liber. Asta in conditiile in care avea un program liber fenomenal, pe muzica flamenco. De Vicente Amigo. Sper sa mai vad programul asta si cu alte ocazii, ca tare mult imi place cum arata. Bun, pun aici o varianta de pe youtube, prezentata la o gala de patinaj de la Bercy, in 2007.

Ei, si mai pun un filmuletz, realizat fix la Madrid, in timpul pregatirii cu Antonio Najarro, profesorul de flamenco de la care a invatat Lambiel ce si cum. Da, e un reportajel in germana, dar fiti pe pace, o sa intelegeti esentza:

Inc-o poza si m-am culcat :)

Mda. As mai sta sa mai caut filmuletze, da' trebuie sa ma trezesc devreme. Asa ca am incheiat. Cu un regret: ma uit la concursurile de patinaj inca de pe vremea cand aveam televizor alb negru si imi "traducea" Tzopescu, "Marina Klimova poarta un costum roz cu paiete argintii"... da, de-atuncea ma uit la patinaj si n-am vazut si eu o competitie pe viu in viata mea :( De asta chiar ca-mi pare rau... Ptiu, ce bine e sa fii nascut in Romanica... Da, da, stiu, putea sa fie si mai rau... sa ma nasc in Somalia...

Plushenko se intoarce!

E oficial: Evgheni Plushenko revine anul viitor in competitiile de patinaj artistic destinate amatorilor. Asa sustine agentia AFP. Ca Plushenko a anuntat azi, in cadrul unei conferinte de presa de la Sankt Petersburg, ca se intoarce. Ca sa ma bucure pe mine. Si pe altii ca mine :) Carevasazica, citam: "Campionul olimpic rus de patinaj artistic si-a anuntat luni intentia de a reveni in competitiile de amatori, in vederea participarii la Jocurile Olimpice de Iarna de la Vanciuver (Canada), din 2010".

Uite ce zice, mot a mot, Plushenko: "Am hotarat: revin in patinaj. Vin de la o sesiune de pregatire in Saint-Moritz, in Elvetia, unde am reusit sa sar triplu Axel si unde mi-am incercat fortele (n.r. - traducere libera) cu sariturile cvadruple. Anul acesta o sa particip la competitii minore la nivel national. Dar sper ca anul viitor sa pot participa la campionatele nationale ale Rusiei, la Campionatele Europene si la Campionatele Mondiale. Bineinteles, obiectivul meu il reprezinta Jocurile Olimpice. Revin in patinaj ca sa fiu la Olimpiada".

Asta e tot. Daca mai aflu ceva, va mai spun. O sa il chestionez la conferinta de presa de dinaintea spectacolelor de la Polivalenta :)