Povesti de iarna la Jirlau

Despre Craciunul trecut petrecut la Jirlau nu-mi mai amintesc nimic. Nimic-nimic; si m-am straduit in cateva randuri sa scotocesc in mintea mea. Nimic. As putea usor sa caut in "memoria externa", in blogul asta, adica; sigur am pus niste poze din 2011, de la Jirlau. Dar n-o fac. Daca nu-mi amintesc nimic inseamna ca asa trebuie sa fie; inseamna ca mintea mea a refuzat sa retina primul Craciun fara tata. Asta-i. Imi amintesc insa altceva: c-am spus c-a fost anapoda; iar Craciunul asta anapoda a fost eliminat din cronologia lui 2011.

Nu stiu cat o sa-mi amintesc peste ani nici din Craciunul lui 2012. Tot fara tata; ca toate Craciunurile de-acum inainte. In schimb, cu mama, cu Marius, cu mama Onica, cu Adrian, fratele meu - zis si Nenica, cu mamaia Galetoaia. Am stat mai multe zile acasa Craciunul asta; si m-am bucurat c-am putut sta. Imi place acasa. E cald: soba duduie, chiar si fara lemnisoarele pe care le punea tata, in exces, ca sa ne iasa limba de-un cot in timpul noptii. E cald si-n noi; si asta e bine. Imi place acasa.

Am ajuns inainte de Ajun - asa c-am retrait emotiile Neaţalaşului si bucuria unui Mos, care, la Jirlau, vine in dimineata de Ajun, nu in ziua de Craciun. Da, ca sa stiti - asa e la noi. Si era cat pe ce sa-l suprind pe Mos punand daruri sub pom; dupa cum era cat pe ce sa fiu si eu surprinsa facand acelasi lucru. Frate-miu, in dimineata de Ajun: "Eu cred c-am auzit toti Mosii azi-noapte" :). Ca da, bradutul nostru - mic, dar plin de ramurele - fusese foarte primitor: gazduia numeroase pliculete si pachetele. Pe care, vorba lui Horatiu Malaiele, "le-am baut" :). Traducere: le-am desfacut, ne-am bucurat, le-am mancat (daca erau de mancat). Despre mese n-as mai vorbi; mai bine as pune o poza cu mine, sa vedeti cate cordoane de sunci mi-au aparut in jurul taliei. Caci mamele - mama si mama Onica - au facut un tur de forta prin bucatarie, asa ca am mancat - ca toata lumea, banuiesc - de toate. De toate. Atat va spun.

In Ajun m-am dat cu sania, cu "bidiviii" mei: o sa-i vedeti voi in poze, multe poze, si-apoi, de Craciun, am fost la Visani sa-i vizitam pe tata, pe unchiu, pe mamaia si tataia. Era tare ger la Visani, iar curtea, doldora de zapada. Si soare, si umbre de copaci golasi pe casa; si eu, langa ferestra cu geamuri duble in care am gasit, in copilaria mea, o papusa cu par rosu (Ileana, oare?), ascunsa bine de mamaia si tataia: nepoata Florentina trebuia sa-si primeasca darul de la Mos chiar daca-si petrecea Craciunul in deplasare, la Visani. Ulita - lunga, alba, inghetata, marginita de case pline in copilaria mea, parasite acum: au murit toate mamaile si toti tataii prietenelor mele din copilarie.

Asta a fost Craciunul 2012; si-o sa gasiti fotografii ilustrand toate povestile mele; fiecare poveste, cu portia ei de poze, ca n-ar fi incaput toate aici; pana una-alta, un preview.

Si aici, desfasurat, foto-povestile acestui Craciun.

• Craciun la Jirlau: Neatalasul.
• Craciun la Jirlau: Diii, dii, bidiviii mei!
• La Visani, in ziua de Craciun
• Craciun la Jirlau: mamaia Ioana Galetoaia

La multi ani, asadar! Si-un 2013 bun, vesel, dar linistit.

La Visani, in ziua de Craciun

• Povesti de iarna la Jirlau (si Visani).

La Visani era ger; foarte ger. Si liniste pe ulita mamaii. Mai putina liniste era insa pe ulita bisericii si-a cimitirului; unde - ca de obicei, in zile de sarbatoare - dupa slujba incepe imediat concertul; in curtea de peste drum sunt scoase niste boxe uriase si da-i cu muzica, da-i cu muzica.

Acasa, in schimb, acasa la mamaia si tataia era liniste; iarna nu mai sta nimeni aici. Doar zapada, soare, umbre de copaci pe zidurile casei si felii, multe felii din viata noastra, aici, in curtea asta, in casa asta. Stiu c-am exagerat cu fotografiile; dar am facut pentru fiecare cateva: pentru mine, pentru mama, pentru mama Onica (in vizita pe la vecini, pe la tanti Tasica), pentru Nenica; si pentru Nicoleta si Viorel, ca si-au petrecut si ei verile si iernile pe aici, pe la Visani. In curtea asta, in casa asta.

Toate casele de pe ulita au o poveste: aici, de pilda, ma jucam cu Geanina, nepoata de la Bucuresti a lui nea Stefan si a mamaii Lina.

Aici, cu Dana si Steluta, puneam diafilme. O zbugheam cu aparatul pe geam dupa-amiaza, cand mamaia si tataia dormeau, si ma duceam sa fac pe amfitrioana in casa lor: inchideam lumina si citeam diafilme.

Iar aici, la mamaia Ioana, ma uitam la Sandy Belle, cand nu mergea televizorul nostru. Stiu sigur c-aici am vazut ultimul episod din Sandy; si-apoi am iesit pe ulita si-am plans. Ca se terminase. Fani Sandy Belle din toata lumea, sa ne unim, zic :).

Si asta-i ulita; si, la capatul ei, un canal; pe malul caruia mi-am petrecut zile intregi. La pescuit. Prindeam pesti mici, mici; si-apoi ce pescuiam mancam; mi-i prajea mamaia si-i mancam cu mamaliga. Ca sa stiti :).

Craciun la Jirlau: mamaia Ioana Galetoaia

•  Povesti de iarna la Jirlau.

Aceasta este, dupa modelul povestirilor in rama ale lui Sadoveanu, o vizita in vizita. O vizita la mamaia Ioana Galetoaia, in cadrul vizitei mai mari acasa, la Jirlau. Nu se putea altfel.

Asta-i casa noastra; si, peste drum de ea, sta mamaia; ca sa stiti :).

Acasa de Craciun

De Craciun, acasa a fost ca acasa. Cu multi carnati bine prajiti (dimineata, la pranz si seara), cu mama in verva ca intotdeauna si cu tata mai sfatos, mai retinut, asa, cu impodobit brad si cu instalatii rosii-alb-albastre, cu globulete mai vechi si mai noi, cu caciulile de Mos Craciuni scoase de mama de prin sifonier, cu frate-miu pe post de "impodobitor"-sef de brad, cu cadouase, cu ilice de lana calduroase, cu o soba rumena, fierbinte, incarcata periodic de tata cu "lemnisoare", ca sa nu inghetam :), cu Mos Craciuni pe cutiile de bomboane si in globul de sticla in care se agita fulgi albi de nea, musai cu bomboanele "Bucuria" de la Chisinau, cu cozonac dulce-dulce de la mama lui Marius si cu cozonac bine insiropat de la Ana (adica de la Anapan :). Cu troiene de zapada topindu-se si aruncand pe apa Sambetei planurile mele de a fi plimbata cu sania. Cu caltabos, peste fript, copanele, "leber", toba, ciorbe felurite, mamaliga, branza sarata si, cum v-am zis, carnati. Carnatii deliciosi ai mamei la care visez tot anul. Trei zile m-am ghiftuit. La propriu. Si m-am mutat de pe fotoliu in pat, de pe pat in fotoliu, si-am sucit telecomanda si albumele cu poze si-am vazut enspe mii de filme, sa-mi ajunga tot anul. Ah, da, si-am mancat clementine. Si m-am bucurat, cum ma bucur de fiecare data, de ora in care-am desfacut cadourile de sub brad. Si-am inceput sa citesc "povestea despre dragoste si intuneric" a lui Amos Oz, in tren, la intoarcere. Si ma declar indragostita de felul in care scrie acest om. Cald, rotund, cu arome si gust dulce, cu povesti scurte, inchegate, care alcatuiesc povestea mare. Si-acum pun niste poze de acasa, dupa care ma duc sa fiu bagator de seama la procesul de facere al unui minunat tiramisu :) Bucatar-sef: mama lui Marius, evident :)