Beautiful faces in Nice: Adam Rippon

 

E soare si e cald la Nisa, la sfarsit de martie, si pe aleea din fata patinoarului care gazduieste Campionatul Mondial de Patinaj Artistic 2012 intreg orasul pare c-a iesit la plimbare. E in aer un dolce far niente, o lene vesela si atocuprinzatoare, un zambet care-a cuprins toata urbea asta din sudul Frantei; sau cel putin centrul ei. Sunt unii ca mine si ca Ali, care infuleca sandvisuri si beau apa cu inghitituri mici, stand ca niste gaze la soarele asta prietenos de primavara si asteptand urmatoarea proba a campionatelor, cea de seara. Sunt doamne care n-au nicio legatura cu patinajul, cochete si aranjate, care stau si ele, asezate pe marginea jardinierelor, tot ca niste gaze; si tot la soare. Si sunt si cei care se plimba, incolo si incoace; unii ca asa le place; unii ca sa fie vazuti. Si mai sunt si grupurile de "grouppies" (imi asum "garaiala" asta...), care pandesc orice miscare, orice usa care se deschide in dreptul celor doua hoteluri care gazduiesc patinatorii participanti la CM de patinaj. Si cand vad pe cate unul, tusti pe el. Folosesc masculinul, pentru ca grouppies-urile de fete sunt tentate sa alerge mai mult dupa ei, decat dupa ele. Dar si atunci cand apar patinatoare se isca emotie si "grouppies"-urile se grupeaza in jurul lor :). Ca veni vorba, intr-o aglomeratie din-asta de zambete si de emotie, am pescuit eu, intr-o seara, un autograf de la Maurizio Margaglio si m-am toooopiiit :).

(Ca sa pricepeti ce si cum, iata un preview cu doamne la soare si cu Viktor Pfeiffer dand autografe :).

 

Dupa-amiaza, la Nisa, in fata patinoarului, soarele asta cald lumineaza figuri, netezeste contururi si face zambetele si mai zambarete decat sunt. In marea asta de capete, unul blond si plini de zulufi straluceste ca un far in noapte, domnule. E capatana carliontata a lui Adam Rippon, iesit la plimbare cu prietena, cu Ashley Wagner adica, si, cat ai zice "patinaj", blondinii sunt inconjurati de amatori si amatoare de poze, autografe, zambete. Adam rade cu gura pana la urechi, cu capul dat pe spate si zambeste larg in poze (care se vor afla in scurta vreme pe desktopul domnisoarelor amorezate de domnisorul cu zulufi :).

Inauguram - cu moaca asta zambareata, incadrata de carlionti, a lui Adam - o serie de fotografii simpatice si bucuroase de la Nisa, de acum cateva luni. O sa le zicem "Beautiful faces in Nice" si-o sa gasiti aici in zilele care urmeaza minunate profiluri de patinatori/patinatoare. Va spun de pe-acum: Andrew Poje e Mr. Univers in lumina asfintitului de la Nisa, Kaitlyn Weaver are un zambet de milioane, Nathalie Pechalat e adorabila cu machiaj de Cleopatra si plasture pe nas, iar Fabian, ei bine, Fabian are o privire si mai albastra decat cea pe care o stiti (I do have a crush on Mr. Bourzat, I admit :)).

Asta nu-i tot: o sa va zambeasca in fotografiile mele si fratii Shibutani, Maia si Alex, o sa-l vedeti si pe Mr. Fernandez, Javier Fernandez, aproape incurcat de abundenta fanelor care-l vor in fotografiile lor, o sa-i vedeti, trecand spre oras, pe Nikolai Morozov si pe Elena Ilinykh (de mana? - asta-i mai putin clar), o sa vedeti si-un spate de Philippe Candeloro, de Lloyd Jones si de Pernelle Carron, dar si un zambet mare-mare de Viktor Pfeiffer, de Kevin Reynolds sau de Cristopher Caluza. Ah, da, si-o sa vedeti si-o lectie de dans, in plina alee, printre trecatori; protagonisti: acelasi Andrew Poje, cu alura de actor, si Madison Hubbell. O sa-i mai vedeti pe Takahiko Kozuka, pe Narumi Takahashi si pe Marvin Tran, pe Samuel Contesti si pe Simone Vaturi, intr-o scena suta la suta italiana, pe Meryl Davis si Charlie White, dar si pe Tessa Virtue si pe Scott Moir, la ceremonia de decernare a medaliilor mici si sesiunea de autografe (unde m-am facut eu sandvis intre niste mosulici canadieni, disperati sa ia autograf de la Tessa si Scott). Asadar, va ploua cu poze si figuri simpatice aici; si nu-i chip sa ratati o ploaie, fie ea si de poze, in luna asta care-a transformat Bucurestii (si Romania) intr-o maaaare sauna. Va invit la zulufi si va mai astept.

Si, da, toata povestea asta se petrece aici:

Fabrica de diamante: bine ati venit. 27 martie, Nisa.

Cu voia dumneavoastra, sa ne intoarcem in timp. E 27 martie 2012 si noapte aproape; suntem in patinoarul "Jean Bouin", eu si Ali, si ne ingheata picioarele. Bocna. Dar cui ii pasa? In fata noastra, fete in maiouri repeta sarituri, linii de pasi, piruete... Tessa si Scott palavragesc intr-un colt; si-au incheiat antrenamentul; iar Alissa Czisny e minunata in "La vie in rose". Si rade, Alissa rade; si rade si Elene (Gedevanishvili) vorbind cu Orser. Ashley (Wagner) explica ceva antrenorului. Sunt toate aici, frumoase, ambitioase, talentate. Printre ele, Min-Jeong Kwak, fata care o inlocuieste pe Yu-na si la care nu ma pot abtine sa nu ma uit; ce-i cu ea? o sa creasca (valoric)? n-o sa creasca? E un personaj pe care vreau sa-l urmaresc in anii care vin. 

Poftiti, asadar, in fabrica de diamante, de slefuit diamante, de la etajul 5 al Complexului "Jean Bouin". Aici ne-a placut noua cel mai mult.

Si, da, asa tremurate cum sunt, filmuletele astea n-o sa dispara nicaieri (asta e frustrarea mea maxima, in general); n-o sa dispara pentru ca sunt ale mele. Motiv pentru care ne mai auziti vorbind, pe mine si pe Ali, pe ici, pe colo; da, da, imi asum faptul ca uitasem ca Elene a luat locul 3 la Europene...

Spre (re)aducere aminte, povestea zilei de 27 martie, din care am rupt eu o bucatica, e aici:

• http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2012/03/cm-de-patinaj-de-la-nisa-27-martie.html

29 martie. CM de la Nisa. Programul scurt al fetelor. Mao, ca o floare de cires

Sunt in urma, si cu pozele, si cu povestile; asa ca iertati-ma, va rog. Incerc sa recuperez weekendul asta; sau macar pana la Trofeul Eric Bompard, din noiembrie :). Nu, nu ma duc; desi m-ar tenta; am un an plin; si nu pot sa-l incarc mai mult de-atat; plus ca francezii astia - iertati-ma din nou - ar scoate bani si dintr-o sesiune de autografe daca ar putea. Dupa episodul Nisa care a fost de doua ori ca pret episodul Torino 2010 (si abonamentul de anul asta nu includea nici gala), la Trofeul Eric Bompard, pentru trei zile doar iti iau vreo 200 de euro, daca vrei sa ai si tu bilet de categoria 1 (nu, nu e vorba de cele mai scumpe aici...) E drept, Eric Bompard e unul dintre cele mai faine concursuri din seria de Grand Prix - si vin si patinatori unul si unul (anul trecut a fost Chan, de pilda; ca trebuie sa recunoastem, chiar si-n al unsprezecelea ceas, ca omul e bun si muncitor; dar nu memorabil). Daca musiu Takahashi se infiinteaza cumva la editia asta a Trofeului Eric Bompard, va rog sa-mi dati sapun si o sfoara; si un scaun. Ca atunci voi regreta ca nu mi-am incarcat programul. Pe de alta parte, trofeul asta are parte si de cei mai buni operatori si, deci, de cele mai faine filmari; asa ca pot sa stau si la televizor, nu? Ca la Paris in noiembrie e cam frig (povestea cu vulpea si cu strugurii nu v-o mai spun; ca o stiti...)

Pentru cei/cele care iau in considerare deplasarea pariziana, iata aici un link util; biletele sunt deja in vanzare:

• http://billetterie.bercy.fr/manifestation/idmanif/258065  

 Aceasta a fost cea mai lunga paranteza din istorie. Eu voiam sa va spun/scriu, de fapt, ca povestea zilei de 29 martie 2012, la CM de Patinaj de la Nisa, s-a imbogatit cu poze, multe poze:

• http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2012/03/cm-de-patinaj-de-la-nisa-29-martie.html

Si ca, mai jos, gasiti multe fotografii, multe si marunte, de la prima proba a zilei cu pricina: programul scurt al fetelor. Zic sa le vizionam - ca si eu aproape le-am uitat.

A

 

That's it. For now.