Asa se zice pe-acolo. Asa zice locuitorul orasului Granada, umflandu-se in pene. Si-asa zice si turistul care-a trecut pe-acolo, laudandu-se in fata celora care n-au fost asa de norocosi ca el. "Cine n-a vazut Granada, n-a vazut nimic".... Mda. Eu as zice ca subscriu. Si as si reformula: cine n-a vazut Alhambra din Granada, chiar ca n-a vazut nimic. Serios, acum, Alhambra e ceva de vis. Scuzati cliseele, dar asa e. Se zice chiar ca e cel mai vizitat obiectiv turistic din Europa. Se sta la cozi o zi intreaga, ca sa intri. Noi am avut noroc: l-am avut pe Dan - se stie el - care ne-a luat bilet dis de dimineata si noi doar ne-am infiintat la 10 fara un sfert la intrarea in Alhambra si-am alergat prin gradini si pe langa castele, ca sa fim la ora fixa - la 10 adica - la intrarea in Palatul Nasrid. La piece de rezistence. Ca daca nu esti acolo la ora programata, adio, vizita! Dar s-o luam cu inceputul... (daca ma mai ajuta memoria, ca sunt vreo trei saptamani de cand ne-am intors din concediu)...
Trezit la 5.20. Stiu asta cu precizie, ca mi-am notat pe un carnetel :) In ideea ca voi scrie pe blog peripetiile andaluze :) Am ajuns in statia de autobuz - Estacion de Autobuses de Malaga (Paseo de los Tilos)... Fie vorba intre noi, statiile astora de autobuz arata mai bine decat aeroportul Baneasa (iar cea din Granada arata mai fain decat aeroportul "Henri Coanda")... La ora 7.00, autobuz spre Granada. 9.67 de euro de persoana.
Pe la 9, parca, am fost in Granada. De-acolo, am luat autobuzul 33 (de la autogara) pana in centru, Plaza de los Reyes Christianes, langa catedrala. Si de-acolo, am luat 32-ul, un autobuzo-microbuz, care ne-a dus pana la Alhambra. Despre Alhambra AICI. Pe scurt, Alhambra vine de la Al Hamra (in araba, "rosu", castelul rosu). Palat maur. Ansamblu de monumente de arhitectura islamica. Fabulos. Bine, eu nu ma mai straduiesc. Ca nimic din ce as spune n-ar putea sa redea, de-adevaratelea, ce-am vazut noi acolo. Pe bune, acuma: daca te duci in Andaluzia si nu faci efortul sa vezi Alhambra, serios ca esti un prost. Am scris si imi asum.
Rosu, verde, caramiziu, pestisori, nuferi, scari cu manere in care curge apa, fantani care-apar de unde nu te-astepti, oaze de racoare... gradini... si, mai presus de toate, peretii incrustati, adevarate bijuterii de arhitectura. Am crezut anul trecut ca daca am vazut Sagrada, nu se poate sa existe ceva mai incarcat. M-am inselat. Aici e maximum, mai mult decat poate ochiul sa cuprinda. Dar ochiul e desfatat, rasfatat, uimit, atras... niciun moment, agasat. Va rog eu sa vizitati Alhambra, o sa-mi multumiti. Pe bune.
Fiti, insa, prevazatori si asigurati-va ca puteti vedea palatul maur: se-aduna lumea la coada inca de pe la ora 5 dimineata, asa ca ingrijiti-va de treaba asta. Sa nu ratati vizita, doar pentru ca nu v-ati luat masuri de precautie. Cica s-ar face si rezervari pe site. Luati asta in calcul, e o varianta buna.
Sunt mai multe tipuri de vizite: vizita de dimineata (pana la ora 2, recomandata mai ales in timpul verii), vizita de dupa-amiaza (e cald rau, totusi) si vizita nocturna (cand nu puteti intra, insa, in Palatele Nasrid. Si daca nu puteti intra in palate, mai bine alegeti alta varianta...)
Atentie! Nu faceti ca mine! Luati-va incaltaminte potrivita, fratilor. Sandalutele in cureluse, in snurulete, cu talpa de un milimetru (exagerez) NU SUNT RECOMANDATE! O sa muriti! O sa va doara picioarele din fund, vorba unuia pe care l-am auzit eu pe la Gara de Nord. Tineti cont ca toate aleile sunt pe baza de pietricele. Si ca pietricele nu sunt si ele puse la orizontala, "ca oamenii", ci la verticala, in picioare. Asadar, adidasi, sandale cu talpa groasa si comoda! Ca altfel patiti ca mine: dupa doua zile de concediu, sunteti muci. Si dupa o vizita in Alhambra pana la ora 2, sunteti muci-muci. Pai, ajunsesem sa imi var picioarele, cu tot cu sandalelel mele rosii, in toate firisoarele de apa de-acolo, doar-doar nu m-or mai durea. In fine, ati inteles ideea.
O sa las pozele de la Alhambra sa vorbeasca. Pun aici un procent infim din cate s-au facut. Un amic chiar imi zicea: "ma, tu ai vazut Spania prin obiectivul aparatului..." Se poate.
Inteleg ca asta era o tactica anume de constructie, specifica maurilor: apa, in fata castelului, pentru imagine in oglinda...
Dantele, dantelutze in piatra...
Ferestre dand spre gradini...
Granada, de sus, si eu cam adormita. Ca ma trezisem la 5, cum v-am zis...
Apa...
Apa... V-am zis ca era cald, nu?
In oglinda...
Tot in oglinda...
De nuferi v-am zis, nu?
Parc-ati lua in considerare Andaluzia pentru urmatorul concediu, nu?
Eu zic ca e o varianta buna si va sustin :)
Am vazut si un curcubeu...
Si-aici, la Alhambra, e o cetate numita "Alcazaba"... Eu prin ea...
Dupa amiaza, am umblat cu Mariusache si cu Dan prin Granada. Alandala. Era cald, imi amintesc, granadezii (granadinezii :)) se ascunsesera prin case, pe la umbra. Si inchisesera si magazinele, evident, ca erau ore de siesta. Da' noi am stat cateva ore bune pe-acolo, asa ca le-am vazut si deschise :)
Am mancat la Restaurantul... Alhambra. Ne-am luat "fritura mixta", adica o combinatie de peste si fructe de mare, prajite toate. Am baut "tinto de verrano", un fel de vin dulce si bun, gen sangria, si ne-au incantat auzul doi acordeonisti. Romani bineinteles. Care au trecut apoi sa ceara "una moneda por favor". Ca veni vorba de romani, nu sunt prea multi pe-aici. In afara de cativa acordeonisti (ca era unul si in Malaga, care-o canta pe-aia cu ratusca...), n-am vazut decat niste turisti din Cluj in Cordoba. In rest, liniste. Mult mai bine decat in Barcelona, unde-am auzit, in buricul Ramblei, "Fa, curvo, io-ti dau bani, fa!"
In rest, Granada e un oras fotogenic. Ca toate celelalte orase andaluze. Biserici, patio-uri in umbre si lumini, verdeata, bucatele de ceramica incrustate pe ziduri, strazi, stradute, apa rece, ceaiurile de langa Catedrala (a nu se rata, miros fenomenal! Eu mi-am luat Te de Granada si Te y de mily noches), inghetata bestiala, o straduta comerciala, veche de sute de ani, buticuri pline cu nimicuri colorate, tinute de marocani, gentute din bucati colorate de carpa, papucei...
Si pe o straduta (nu ma intrebati care), asezat oasele obosite intr-o ceainarie....
Dar ce ceainarie...
Peretii interiori incrustati cu tot soiul de inscrisuri, lampite cu sticle colorate si lumina difuza, cald, cald... ceai cald, atmosfera calda, buna de tras un joint ::)) Ma, io n-am tras niciun joint in viata mea, nu stiu clar nici ce e ala joint, dar va zic eu ca aici era locu' de jointuri :)) Era asa, o stare de dolce far niente, de semiveghe, de noapte zi... cu ceaiul ala aburind, adus in ceainicul fierbinte, in care pluteau plantutze aromate... paharelele alea aurii, semiumbra, fumul cald al lumanarii aprinse de pe masa, vorbaraia cuminte, abia soptita, din stanga si din dreapta. Eu am pus capul pe un perete din ala si-mi venea s-adorm de bine ce era... Cred ca asa s-a simtit Gavrilescu, ametit de tigancile alea, cu ceaiul si cafeaua lor... Nu ma intrebati cat erau ceaiurile, ca mi-am pierdut uzul ratiunii :) Cred ca in jur de 2 euro. Mariusache si-a luat o cafea, dar si cafeaua era altfel, cu tot soiul de chestii plutind pe-acolo, prin strecuratoare...
Trebe spus ca din exces de zel, sa vedem si pe-aia, si pe-aia, am ratat catedrala cu vitraliile ei. Ca la 8 inchidea si la 8 fara un sfert cand am ajuns noi, nu mai primeau aia pe nimeni. Dar nu-mi pare rau, sa stiti. Ca am motiv sa ma intorc :)
Acestea fiind spuse va anunt ca am plecat din Granada la ora 21.30 (dar cred ca erau autobuze din jumatate in jumatate de ora sau din ora in ora) si-am ajuns pe la 23.30 in Malaga. Unde era foarte cald chiar si la ora aia. Doua vorbe despre autobuze: foarte la locul lor. Autocare chiar. Aer, fiecare cu locul lui (potrivit biletului), super comode si misto. Faceau toti banii, sa va fie clar. Si daca dimineata am mai vazut solul ala rosu si dealurile pietroase ale Andaluziei, printre curbe, seara n-am mai vazut nimic. Cred c-am adormit. Si cred ca mi s-a tras de la ceai. Sau de la pietricele verticale. Sau de la oboseala :)
Aceasta a fost ziua cu numarul 3.... 6 days to come...
P.S. - cred ca asta e cel mai lung post de pe blogul asta. Sper c-ati ajuns pana aici, sper ca nu v-ati pierdut pe drum... :)
Trezit la 5.20. Stiu asta cu precizie, ca mi-am notat pe un carnetel :) In ideea ca voi scrie pe blog peripetiile andaluze :) Am ajuns in statia de autobuz - Estacion de Autobuses de Malaga (Paseo de los Tilos)... Fie vorba intre noi, statiile astora de autobuz arata mai bine decat aeroportul Baneasa (iar cea din Granada arata mai fain decat aeroportul "Henri Coanda")... La ora 7.00, autobuz spre Granada. 9.67 de euro de persoana.
Pe la 9, parca, am fost in Granada. De-acolo, am luat autobuzul 33 (de la autogara) pana in centru, Plaza de los Reyes Christianes, langa catedrala. Si de-acolo, am luat 32-ul, un autobuzo-microbuz, care ne-a dus pana la Alhambra. Despre Alhambra AICI. Pe scurt, Alhambra vine de la Al Hamra (in araba, "rosu", castelul rosu). Palat maur. Ansamblu de monumente de arhitectura islamica. Fabulos. Bine, eu nu ma mai straduiesc. Ca nimic din ce as spune n-ar putea sa redea, de-adevaratelea, ce-am vazut noi acolo. Pe bune, acuma: daca te duci in Andaluzia si nu faci efortul sa vezi Alhambra, serios ca esti un prost. Am scris si imi asum.
Rosu, verde, caramiziu, pestisori, nuferi, scari cu manere in care curge apa, fantani care-apar de unde nu te-astepti, oaze de racoare... gradini... si, mai presus de toate, peretii incrustati, adevarate bijuterii de arhitectura. Am crezut anul trecut ca daca am vazut Sagrada, nu se poate sa existe ceva mai incarcat. M-am inselat. Aici e maximum, mai mult decat poate ochiul sa cuprinda. Dar ochiul e desfatat, rasfatat, uimit, atras... niciun moment, agasat. Va rog eu sa vizitati Alhambra, o sa-mi multumiti. Pe bune.
Fiti, insa, prevazatori si asigurati-va ca puteti vedea palatul maur: se-aduna lumea la coada inca de pe la ora 5 dimineata, asa ca ingrijiti-va de treaba asta. Sa nu ratati vizita, doar pentru ca nu v-ati luat masuri de precautie. Cica s-ar face si rezervari pe site. Luati asta in calcul, e o varianta buna.
Sunt mai multe tipuri de vizite: vizita de dimineata (pana la ora 2, recomandata mai ales in timpul verii), vizita de dupa-amiaza (e cald rau, totusi) si vizita nocturna (cand nu puteti intra, insa, in Palatele Nasrid. Si daca nu puteti intra in palate, mai bine alegeti alta varianta...)
Atentie! Nu faceti ca mine! Luati-va incaltaminte potrivita, fratilor. Sandalutele in cureluse, in snurulete, cu talpa de un milimetru (exagerez) NU SUNT RECOMANDATE! O sa muriti! O sa va doara picioarele din fund, vorba unuia pe care l-am auzit eu pe la Gara de Nord. Tineti cont ca toate aleile sunt pe baza de pietricele. Si ca pietricele nu sunt si ele puse la orizontala, "ca oamenii", ci la verticala, in picioare. Asadar, adidasi, sandale cu talpa groasa si comoda! Ca altfel patiti ca mine: dupa doua zile de concediu, sunteti muci. Si dupa o vizita in Alhambra pana la ora 2, sunteti muci-muci. Pai, ajunsesem sa imi var picioarele, cu tot cu sandalelel mele rosii, in toate firisoarele de apa de-acolo, doar-doar nu m-or mai durea. In fine, ati inteles ideea.
O sa las pozele de la Alhambra sa vorbeasca. Pun aici un procent infim din cate s-au facut. Un amic chiar imi zicea: "ma, tu ai vazut Spania prin obiectivul aparatului..." Se poate.
Inteleg ca asta era o tactica anume de constructie, specifica maurilor: apa, in fata castelului, pentru imagine in oglinda...
Dantele, dantelutze in piatra...
Ferestre dand spre gradini...
Granada, de sus, si eu cam adormita. Ca ma trezisem la 5, cum v-am zis...
Apa...
Apa... V-am zis ca era cald, nu?
In oglinda...
Tot in oglinda...
De nuferi v-am zis, nu?
Parc-ati lua in considerare Andaluzia pentru urmatorul concediu, nu?
Eu zic ca e o varianta buna si va sustin :)
Am vazut si un curcubeu...
Si-aici, la Alhambra, e o cetate numita "Alcazaba"... Eu prin ea...
Dupa amiaza, am umblat cu Mariusache si cu Dan prin Granada. Alandala. Era cald, imi amintesc, granadezii (granadinezii :)) se ascunsesera prin case, pe la umbra. Si inchisesera si magazinele, evident, ca erau ore de siesta. Da' noi am stat cateva ore bune pe-acolo, asa ca le-am vazut si deschise :)
Am mancat la Restaurantul... Alhambra. Ne-am luat "fritura mixta", adica o combinatie de peste si fructe de mare, prajite toate. Am baut "tinto de verrano", un fel de vin dulce si bun, gen sangria, si ne-au incantat auzul doi acordeonisti. Romani bineinteles. Care au trecut apoi sa ceara "una moneda por favor". Ca veni vorba de romani, nu sunt prea multi pe-aici. In afara de cativa acordeonisti (ca era unul si in Malaga, care-o canta pe-aia cu ratusca...), n-am vazut decat niste turisti din Cluj in Cordoba. In rest, liniste. Mult mai bine decat in Barcelona, unde-am auzit, in buricul Ramblei, "Fa, curvo, io-ti dau bani, fa!"In rest, Granada e un oras fotogenic. Ca toate celelalte orase andaluze. Biserici, patio-uri in umbre si lumini, verdeata, bucatele de ceramica incrustate pe ziduri, strazi, stradute, apa rece, ceaiurile de langa Catedrala (a nu se rata, miros fenomenal! Eu mi-am luat Te de Granada si Te y de mily noches), inghetata bestiala, o straduta comerciala, veche de sute de ani, buticuri pline cu nimicuri colorate, tinute de marocani, gentute din bucati colorate de carpa, papucei...
Si pe o straduta (nu ma intrebati care), asezat oasele obosite intr-o ceainarie....
Dar ce ceainarie...
Peretii interiori incrustati cu tot soiul de inscrisuri, lampite cu sticle colorate si lumina difuza, cald, cald... ceai cald, atmosfera calda, buna de tras un joint ::)) Ma, io n-am tras niciun joint in viata mea, nu stiu clar nici ce e ala joint, dar va zic eu ca aici era locu' de jointuri :)) Era asa, o stare de dolce far niente, de semiveghe, de noapte zi... cu ceaiul ala aburind, adus in ceainicul fierbinte, in care pluteau plantutze aromate... paharelele alea aurii, semiumbra, fumul cald al lumanarii aprinse de pe masa, vorbaraia cuminte, abia soptita, din stanga si din dreapta. Eu am pus capul pe un perete din ala si-mi venea s-adorm de bine ce era... Cred ca asa s-a simtit Gavrilescu, ametit de tigancile alea, cu ceaiul si cafeaua lor... Nu ma intrebati cat erau ceaiurile, ca mi-am pierdut uzul ratiunii :) Cred ca in jur de 2 euro. Mariusache si-a luat o cafea, dar si cafeaua era altfel, cu tot soiul de chestii plutind pe-acolo, prin strecuratoare...
Trebe spus ca din exces de zel, sa vedem si pe-aia, si pe-aia, am ratat catedrala cu vitraliile ei. Ca la 8 inchidea si la 8 fara un sfert cand am ajuns noi, nu mai primeau aia pe nimeni. Dar nu-mi pare rau, sa stiti. Ca am motiv sa ma intorc :)
Acestea fiind spuse va anunt ca am plecat din Granada la ora 21.30 (dar cred ca erau autobuze din jumatate in jumatate de ora sau din ora in ora) si-am ajuns pe la 23.30 in Malaga. Unde era foarte cald chiar si la ora aia. Doua vorbe despre autobuze: foarte la locul lor. Autocare chiar. Aer, fiecare cu locul lui (potrivit biletului), super comode si misto. Faceau toti banii, sa va fie clar. Si daca dimineata am mai vazut solul ala rosu si dealurile pietroase ale Andaluziei, printre curbe, seara n-am mai vazut nimic. Cred c-am adormit. Si cred ca mi s-a tras de la ceai. Sau de la pietricele verticale. Sau de la oboseala :)Aceasta a fost ziua cu numarul 3.... 6 days to come...
P.S. - cred ca asta e cel mai lung post de pe blogul asta. Sper c-ati ajuns pana aici, sper ca nu v-ati pierdut pe drum... :)
