CE de patinaj de la Zagreb (6): me and the stars - part three.

Ce-ar fi de spus aici? Ca am eu un zambet maaare, pe dinauntru, in prima poza, si-apoi unul pana la urechi intr-a doua? Ca Elena este su-per-ba? Ca ma bucur teribil sa ma fi aflat, ca un miez, intre Dmitri si Ekaterina, si ei cu zambete mari (si autentice) ca si mine? Ca Nikita are ochii mari si albastri? (si-n poza asta ii are si mai mari, ca doar s-a straduit sa-i tina deschisi si sa nu strice pozele fanelor...) Ca Luca si Anna sunt frumosi si naturali; si-o sa fie candva niste mari campioni, ca Barbara si Maurizio?
Ce-ar mai fi de spus? Ca daca nu ii recunoasteti pe patinatori dupa prenumele lor inseamna ca n-ati ajuns pe blogul care trebuie? :)) Sau ca, de fapt, mie imi sunt asa de dragi si de familiari, c-am ajuns sa va povestesc de Elena (banuind ca intelegeti ca-i vorba de Elena Ilinykh), de Ekaterina si Dmitri (adica Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev), de Nikita (adica de Nikita Katsalapov) si de Anna si Luca (adica Anna Cappellini si Luca Lanotte...).
Ce-ar mai fi de zis? Ca-s fericita in pozele asta; asta ar mai fi. Si ca-i multumesc dragei mele Ali, autoarea acestor instantenee mi-nu-na-te. Iar Ali, desi nu se vede, e cu totul cuibarita in zambetul meu.

CE de patinaj de la Zagreb (6): medaliile mici ale dansatorilor. Ce fete frumoase.

  

  

 

Postul asta e plin de frumusete, doldora de frumusete. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.

Pai stiti voi ce frumoasa e Elena Ilinykh? E ca o papusa fata asta, cu fata ei rotunda, vesela, si ochii mari si rimelati.

Si stiti voi cat e de frumoasa si de blonda Ekaterina Bobrova? Ekaterina are tot un chip de papusa; dar de papusa de portelan; de Ileana Cosanzeana. Cu cosite blonde si putin rosu pe buze.

Si stiti voi cat de expresiva e italianca asta, banuiesc, plina de temperament? Anna? Anna Cappellini?

Nu stiti; de unde sa stiti... (Ba stiti, de la televizor; dar de la un metru in fata lor eu va spun cu mana pe inima: sunt frumoase; foarte frumoase fetele astea. Si-as vrea sa am talentul domnului Topescu in a le descrie. Parca-l si aud: Anna a purtat la programul liber o rochie rosie-rosie, cu volane, din dantela; Elena a fost sobra, serioasa, in rochia ei neagra; si tot negru a purtat si Ekaterina: o rochie simpla, inchisa la spate cu un rand de nasturi mici...)

Oameni buni, ati inteles? E minunat sa stai la un metru in fata la lor; sa te bucuri de ei si ei de tine. 

(De baieti nu mai vorbesc; si ei sunt frumosi de pica: vezi-l de pilda pe Nikita Katsalapov, balerinul acesta rus cu ochi albastri... Dar nu mai vorbesc; ca nu vreau sa m-acuzati ca-s fata si ca, din acest motiv, sunt sensibila la infatisarea domnilor din proba de dans. Care-s frumosi si ei; foarte frumosi - sa nu ziceti totusi ca nu v-am spus).

Sa curga (sampania si) pozele atunci. Pentru aceste trei cupluri de castigatori frumosi. Ekaterina si Dmitry, Elena si Nikita, Anna si Luca. Unde sunt eu in toata ecuatia asta? Pai pe jos, in fata lor. La picioarele lor. Si la propriu, si la figurat (caci mi-am intrat deja foarte bine in rolul de viitor jurnalist sportiv; si m-am tavalit si eu pe jos - exagerez - ca toata lumea, ca sa fac niste poze frumoase; cele mai frumoase. Ca sa le vedeti voi, evident :).

Gata. Poze.

(Ei, aici nu pot sa nu comentez;  inainte de festivitate, Anna se ascunsese in spatele lui Luca, sa-si aranjeze fusta. Eu, ca o fata sensibila si draguta - care sunt - le-am surprins doar fete-fetele; nu si fustele :)) Si, da, nu va inselati: italienii erau imbufnati; cred ca tintisera mai mult decat un bronz. Le tin pumnii pentru anii care vin. Pentru ca, de data asta, podiumul oficial a fost si podiumul meu.

As putea sa comentez aici putin ca Nikita ii facea ochi dulci Annei si-o tot apuca, prieteneste, de umeri? As putea, dar nu comentez :).

Eu v-am spus ca Nikita e o frumusete de baiat; si nu-mi iau inapoi vorba; cum sa fac eu asa ceva?

Pe baiatul asta, de pilda, pe Dmitry Soloviev, trebuie sa-l vedeti pe gheata; trebuie si gata. Are mainile ca niste aripi, ca niste aripi de fluture.

Inchei cu aceasta Cosanzeana frumoasa; formula care, evident, e pleonastica. Ati auzit voi de Cosanzene urate? Nu cred. Inchei, deci, cu Ekaterina; si ne-auzim mai tarziu, dupa programul liber al baietilor.

CE de patinaj de la Zagreb (5): Ice Dance Free Dance. A iesit cum am vrut.

"Dar ce mantinela frumoasa", a exclamat Ali in debutul finalei la dans; si asa i-a ramas numele mantinelei. Pentru ca, serios, iata ce domni chipesi se adunasera aici: in stanga - domnul Platov, Evgeni Platov; dublu campion olimpic in proba de dans; in dreapta - domnul Margaglio; Maurizio Margaglio; vicecampion olimpic in proba de dans. Si, sa nu uitam, noi - istericele, zambaretele, bucuroasele - eram inca sub influenta dragului domn Steuer; cu care facusem o fotografie de pomina cu 20 de minute mai devreme. Asadar, da, zic si eu ca si Ali: "Dar ce mantinela frumoasa!". Cu acestea in mintea, sa inceapa programul liber al dansatorilor. Va amintesc doar ca, la Nisa, subsemnata s-a aflat sub vraja celor doi domni foarte frumosi, care au binevoit sa-i dea autografe si sa-i zambeasca "con affetto" (Maurizio) si cu mirare, cu mirare si bucurie (Evgeni).

Incepem cu Ramona Elsener si Florian Roost, din Elvetia.

 

Angelina Telegina si Otar Japaridze, antrenati de Evgeni Platov.

Olesia Karmi si Max Lindholm din Finlanda; stiti deja pan-acum c-am impartit acelasi avion cu Olesia de la Viena la Zagreb, in dimineata (foarte dimineata) de 22 ianuarie. Ali era sigura ca fata care purta o bluza alba de trening cu "Finnish Skating Association" - si care si-a recuperat o valiza foarte incapatoare de la banda de bagaje - e, de fapt, o patinatoare finlandeza. Dar cin' sa fie, cin' sa fie? Ca Alina Mikonsaari nu e, Juulia Turkkila nu e; abia la antrenamentele dansatorilor ne-am dat seama ca e vorba de Olesia Karmi. Care face pereche cu Max, antrenati fiind de Maurizio Margaglio. Si ce rochita fotogenica are Olesia...

Mai jos sunt niste oameni care m-au emotionat la programul scurt; nu stiu de ce, dar m-au emotionat; si nici la liber nu m-au lasat indiferenti: Zsuzsanna Nagy si Mate Fejes din Ungaria. Ei au incheiat prima grupa de dansatori a finalei.

Asta vreau sa fie clar; foarte clar: programul liber al spaniolilor Sara Hurtado si Adria Diaz e sclipitor; absolut sclipitor. Coregrafia e fabuloasa si programul in sine - minunat alcatuit. De multa vreme n-am mai ridicat spranceana la un program; mai cu seama la unul care vine dintr-o zona medie a clasamentului. Sara si Adria au insa un potential fantastic; si vreau sa ridic o palarie imaginara in fata lor; dar si in fata antrenorilor (si coregrafilor lor): sotii Marie-France Dubreuil si Patrice Lauzon, fosti patinatori in proba de dans (si de succes). Sa-mi spuneti mie cutu daca Sara si Adria n-o sa creasca teribil in urmatorii ani. Si gasesc de cuviinta sa pun aici si programul lor liber; ca e antologic si mai multe nu.

Stop-cadru si pe Lucie Mysliveckova si Neil Brown, care reprezinta Cehia. Si ei au antrenori celebri, pe Muriel Zazoui si Olivier Schoenfelder.

Eu nu ma uit la telenovela asta turceasca in voga, Suleyman, dar sunt aproape sigura ca Alisa Agafonova si Alper Ucar au patinat pe muzica turceasca (si chiar din "Suleyman") - au fost mici explozii de entuziasm in anumite zone din tribune. Ah, da; si sunt antrenoti de Zhulin cei doi.

Irina Shtork si Taavi Rand, din Estonia.

... si Siobhan Heekin-Canedy (un nume imposibil de reprodus, stiu) si Dmitri Dun, antrenati de draga mea Galit Chait. Si, daca imi permiteti o paranteza, spun doar atat: ca ma bucur teribil ca fostii patinatori de succes nu dispar in neant, ca sa nu mai auzi de ei. Pentru mine - care ma uit la patinaj (cu dovezi scrise) inca din 1988; iar eu m-am nascut in '81 - e incredibil si imbucurator sa-i vad la mantinela pe fostii mei patinatori favoriti. Si ma bucur si de faptul ca o sa-i vad candva la mantinela si pe cei care concureaza acum: Daisuke Takahashi a declarat deja ca vrea sa fie antrenor (asa cum s-a intamplat si cu favoritul meu Takeshi Honda; acum antrenor pe partea tehnica a lui Daisuke), Nathalie Pechalat e sigur ca va fi antrenoare (interesul ei in zona asta e evident; si s-a invatat deja cu canapeaua de la Kiss&Cry anul asta, la Zagreb), Stephane Lambiel e deja coregraf, iar Plushenko a declarat - chiar la Bucuresti, in fata mea - ca vrea sa deschida o academie de patinaj. Deci, da, se anunta vremuri bune pentru cei ca mine, care iubesc patinajul artistic.

Incepe penultima grupa; si incep si emotiile. Uite ca pe Tanja Kolbe si pe Stefano Caruso nu i-am pozat (dar va spun ca au niste antrenori de prima clasa: Martin Skotnicky si Barbara Fusar Poli), dar i-am pozat pe elevii lui Platov: Penny Coomes si Nicholas Buckland.

Si-apoi inca un program excelent; cu totul excelent, patinat in mare viteza: Charlene Guignard si Marco Fabri, elevii Barbarei Fusar Poli. Trebuie sa revedem impreuna programul:

Si, mai jos, niste oameni pe care ii astept (si-mi doresc) sa creasca in clasament; pentru ca sunt buni; foarte buni. Sunt buni si inventivi; originali. Si-mi amintesc de Kati Winkler si Rene Lohse (al caror antrenor il si au, de altfel): vorbesc despre Nelli Zhiganshina si Alexander Gazsi.

Grupa se incheie cu Pernelle Carron si Lloyd Jones; care au niste ridicari spectaculoase, dar care promiteau mai mult in anii din urma; nu stiu ce s-a intamplat cu ei.

Intermezzo cu fluturasi; ca nu stiu nervii vostri cum sunt, dar ai mei erau prastie, erau intinsi la pamant, inainte de ultima grupa. Zau. Deci, flutuuuuri, flutuuuuri, flutuuuri; si la mine in stomac tot fluturi.

Sa-i luam in ordinea numerelor de pe tricou, zic (ma iertati ca i-am scos din ecuatie pe Julia Zlobina si Alexei Sitnikov; le-am facut multe poze dimineata, la antrenamente :))). Si, oricum, am redus mult cantitatea de poze fazuta efectiv in timpul programelor; ca ma scoteau din emotiile programului; asa ca una-doua instantanee in minutele de incalzire si la inceput de program si gata.

Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev. Stiti deja, in absenta lui Nathalie si Fabian, eu am tinut cu Katia si Dmitri la campionatul asta; Katia si Dmitri care in programul asta liber, prabusiti de atata emotii si responsabilitate, n-au reusit sa ma ia cu ei in aceasta calatorie a nebuniei (sau poate eram eu cea prabusita de atatea emotii si n-am resit sa ma imbarc cu ei...). Cert e ca mi s-au parut mai convingatori la antrenamente (si i-am vazut de multe ori saptamana asta); si-n programul liber au fost mai crispati decat de obicei. Un lucru e clar: isi merita cu varf si cu indesat aurul.

Elena Ilinykh si Nikita Katsalapov. Stiti si-aici ce cred: ca el e un mare-mare balerin si ca ea e foarte frumoasa. Si ca au o viteza sezonul asta, ceva de speriat. Si niste twizzle-uri ca la carte. Sunt buni si frumosi; dar, recunosc, eu inca am nostalgia programului cu ea-balerina-cu-tutu (asta e deja pleonasm, nu?), din primul lor sezon de seniorat. Sper ca la anul Morozov sa fie mai putin inovator si sa le creeze un program care sa-i puna in valoare. In rest, ei n-au fost crispati, ci au fost acolo, in atmosfera programului, au dat totul pe gheata; si, din punctul asta de vedere, au dreptate cei care spun ca ar fi putut lua aurul, ca l-ar fi meritat. Pentru ca, da, au fost suta la suta in programul asta. Si, intr-o oarecare masura, inteleg frustrarea Elenei; care sigur a tras un bocet dupa plecarea de la Kiss&Cry.

Anna Cappellini si Luca Lanotte. Parerile sunt impartite aici, stiu; si nu vreau sa va impun punctul meu de vedere. Dar uite ce cred: cred ca programul e bun (dupa cum foarte bun, printre cele mai bune, e programul lo scurt de anul asta), dar mai cred ca eu nu sunt convinsa ca merita deja sa creasca in clasament. Mi se pare ca inca sunt diferente vizbile intre ei si rusi, intre ei si francezi, si ma simt impacata cu locul lor 3. Nu ma intrebati care-s diferentele aceastea vizibile; n-as sti sa le punctez. E mai degraba un sentiment; un sentiment ca inca nu sunt asa de buni, mai buni decat ceilalti. La Bobrova si Soloviev, la Nathalie si Fabian, am sentimentul asta de memorabil, de imersiune in programe. La italieni, ma uit ca la un spectacol, dar nu plec cu ei. Ii aplaud, dar nu simt ca si-au depasit limitele. Nu cred ca au depasit inca statutul de pereche frumoasa, care arata minunat pe gheata si in costume; dar cred ca, alaturi de Shpilband, sunt pe drumul cel bun. Nu aruncati cu rosii; asta e ce cred acum.

Ekaterina Riazanova si Ilia Tkachenko. Ei, aici e altceva. Plec cu ei in programe, ma duc unde vor ei sa ma duc. Nu stiu daca-i vorba de ea (care mi se pare su-per-ba) sau daca-i vorba de ei amandoi, dar stiu ca eu cred in ei. Si sunt sigura ca si lor o sa le foloseasca teribil Igor Shpilband, acelasi Igor Shpilband. Le tin pumnii.

Si festivitatea. 

Si gata.