Azi, la 8.30, eram deja in Palais des Congres - sa nu ne fie de deochi. Planul era facut de cu seara: sa ne infiintam la prima ora in patinoarul oficial, la repetitiile cu muzica ale unei grupe de baieti alcatuite in principal din cei trei japonezi: Daisuke Takahashi, Yuzuru Hanyu, Takahiko Kozuka; alaturi de Javier Fernandez (Ten si Liebers, potrivit alcatuirii grupei, au tras chiulul).
Cand am ajuns era pe final grupa de repetitii a lui Chan. Si dupa ce a intrat Daisuke, eu n-am mai avut alta ocupatie decat sa-l urmaresc pe el. Noi, pardon. Daisuke, deci.
Sunt patinatori aici care atrag privirile fara sa faca niciun efort; Daisuke si Mao Asada sunt exemplele care-mi sunt cel mai la indemana. Pur si simplu, nu te poti uita la restul. Desi noi am facut eforturi maxime sa-l urmarim si pe Yuzuru, care reprezinta viitorul :)
Si ne-am uitat putin, dar putin, si la Fernandez - care traverseaza in mod cert o pasa proasta atunci cand e pe gheata; nu, nu, nu are probleme cu sariturile - dar nu e absolut deloc fericit. Patineaza, asa, parca in lehamite - sau asta o fi modul lui de antrenament, fara prea multa implicare? (eu o tin una si buna: nu cred ca ii prieste Orser; altfel spus, Orser o prii atletului Fernandez, saritorului, dar nu cred ca-i prieste lui Fernandez in general... Fie fabulez eu, fie sunt certati, fie Javier s-a saturat de patinat; era mai fericit, seara trecuta giugiulindu-se :)))...
Daisuke, deci. Sau cum am stat eu 40 de minute cu ochii lipiti de el. Nu, nu asteptati poze. Am abandonat total aceasta chestiune. Vi-l recomand pe
Sean Gillis de la
Europe on Ice (Sean are cont de FB si uploadeaza frecvent poze de la CM; si unele super simpatice; o sa gasiti frecvent poze de-ale lui aici...). Dar puteti astepta altceva, ca am invatat sa folosesc camera video; cu mici rateuri (a se citi maini tremurande, focusuri esuate, miscari bruste), cred ca puteti urmari totusi niste filmulete decente de la repetitii. Am decis ca-mi voi ocupa timpul cu asta; si am inceput cu Daisuke - dar am filmat alandala si prin public, si pe la antrenamentele din patinoarul de peste drum, Jean Bouin - cred c-o sa va placa filmuletele tremurate, marca Florentina :) Pe astea chiar nu le gasiti nicaieri, pentru ca includ si comentarii Ali-Florentina :).
Update 12 aprilie: gasiti aici, intr-un post de sine statator, o multime de filmulete de la aceste repetitii cu muzica ale baietilor. (Zau ca merita efortul sa dati un click; zau :)))Daisuke, deci. Si-a repetat programul liber, acel blues magistral pe care in concurs il vreau perfect. A repetat si niste triple, care ii ies fara niciun pic de efort; si repetand liberul, a facut si cvadrupla, chiar daca a pus o manuta pe gheata :)
Dar mai cred si ca suntem de-abia la inceputul antrenamentelor - cred ca a fost prima repetitie cu muzica a lui Dai-chan. Asa ca e timp de cvadrupla perfecta. Mai tarziu in noapte, la patinoarul de antrenamente din apropiere, Mao va incerca si ea (si tot incerca) triplul axel. Cred ca 80% din timpul alocat antrenamentelor grupei sale numai asta a facut... Imi place perseverenta ei - dar despre asta mai vorbim. Deocamdata, axelul nu i-a prea iesit; tot doua picioare si aici.
Revenind, Yuzuru e foarte mic si foarte talentat - patinajul artistic japonez e pe maini bune. Iar Takahiko Kozuka pare sa fie intr-o forma foarte buna, iar liberul lui imi place mult - dar cred ca asta v-am mai spus.
Si cred ca n-ar strica niciun profil de Chan aici; cu observatia ca desi nu-l consider un patinator memorabil, ale carui programe sa intre in istoria patinajului, e totusi un tip foarte, foarte muncitor...
V-am povestit deja de antrenamentele lui de ieri de la patinoarul de repetitii; nu venise din grupa lui decat el; si sarea, repeta, sarea, repeta... si asta pentru 40 de minute incheiate. Si o observatie foarte importanta: daca-mi plac foarte mult campionatele astea de la Nisa (comparativ cu cele torineze) e pentru ca relativizeaza modul in care te raportezi la cutare sau cutare patinoar. La televizor iti place sau nu-ti place patinatorul x, programul x. Aici ii vezi la repetitii, ii vezi cum se straduiesc in fata ta; si-ti dai seama ca toti muncesc sa fie buni; se straduiesc, strang din dinti. Si-atunci, ok, poti sa ai in continuare preferinte (Daisuke e un
natural born talent si punct), dar nu poti sa mai fii categorica; nu poti sa mai spui "nu-mi place Chan si basta". Poti sa spui ca nu e favoritul tau, dar trebui sa-i recunosti perseverenta, sa-i recunosti eforturile, sa intelegi ca munceste ca sa fie aici. Toti muncesc. Asa ca trebuie sa-i aplauzi. Si sa te inclini. Sa ridici palaria. Pentru ca tu, cel de acasa, daca semeni cu mine, poate nici nu poti sa ramai in picioare de la un capat la altul al unui patinoar... Iar ei incearca tot soiul de lucruri, sunt curajosi, sari triple si cvadruple. Si, ca sa fie in maximum de forma la un mondial, fac eforturi extraordinare. (ajung la vorba lui Plushenko aici, care povestea de cele 5 injectii in 12 ore, ca sa poata patina la Sheffield...) Asa ca ridicati o palarie imaginara, doamnelor si domnilor...
Dimineata la patinaj s-a incheiat cu ceafa lui Morozov si umerii goi ai lui Brezina, cu vedere spre tatuaje:). Urmatoarea grupa de antrenament i-a inclus pe Brian Joubert, Florent Amodio (intampinat cu chiraiala maxima in patinoar; iarasi, tribunele au fost pline cu clase de scolari :) si Brezina; iar antrenorul lui Florent, Nikolai Morozov, s-a postat fix in fata mea si a lui Ali; sa sa ne delectam noi cu ceafa lui :)) La concurenta cu un Brezina foarte simpatic, care-si avea antrenorii la mantinela tot in ochii nostri. Exagerez, evident - nu ne-am dus la patinaj sa admiram cefe si brate goale; dar daca sunt in fata ta, poti sa nu te bucuri de ele? :) Bonul, domnule, bonus :)
(promit c-o sa completez aceste posturi, pe parcursul timpului, cu niste poze made by me - lesinate, ce-i drept; ca daca aparatul face figuri nu inseamna ca eu nu perseverez totusi din cand in cand :) - dar nu e timp deocamadata si de uploadat poze; trebuie sa reveniti aici cand se vor fi finalizat aceste povesti; acum sunt intr-o faza preliminara...)Asta a fost dimineata noastra - pentru ca am decis sa luam o pauza azi de patinaj, ceva mai mare - sa scoatem din program calificarile fetelor si ale baietilor si sa ne ducem in satucelul St. Paul de Vence. Sa imbinam deci placerea cu placerea :) Da, tradatoarele de noi. Dintre toatele calificarile n-am fost deci decat la dans, care e foarte spectaculos; am sarit deci peste perechi (am aflat mai tarziu ca a castigat perechea chineza; al carei program pe muzica de flamenco imi place foarte mult; l-am vazut la un Grand Prix); am sarit peste fete (ne-au interesat mai mult antrenamentele cu muzica ale fetelor care fac legea acum in patinaj; speram ca Polina v-a castiga calificarile, am inteles ca nu...); iar de la baieti n-am vazut seara decat cateva grupe, doua-trei, inainte de a-i lasa de izbeliste in patinoarul principal, ca sa trecem strada pentru Mao Asada, Alissa Ciszny, Ashley Wagner, Kanako Murakami, Akiko Suzuki...)
Pana la autobuzul de St. Paul de Vence (trecand prin inghetata de la Fenocchio, din Piata Rosetti), intr-un parculet i-am zarit la plimbare pe Vera (Bazarova) si Yuri (Larionov) si-am conchis:
1) uite de-aia imi place mie mondialul de la Nisa; ca orasul e doldora de patinatori pe care-i poti depista cu usurinta pe ici, pe colo, nu numai in zona patinoarului: printr-un parc, pe la un restaurantel pe Via Garibaldi, peste tot... ; la Torino a fost cu totul diferit; n-am zarit aproape pe nimeni...
si 2) ma voi apuca de strans autografe; si cu ce drag o voi face...
Dupa o zi foarte-foarte plina si picioare plimbarete pe la St. Paul de Vence (un satuc absolut minunat, care mi-a amintit de Obidos din Portugalia) si prin centrul vechi din Vence (asta e deja un orasel), ne-am intors rupti de oboseala in Nisa.
(Toate aceste chestiuni, extra-patinaj, vor constitui - daca va fi timp - prilej de posturi separate...) Baietii s-au dus spre apartament, iar fetele, nebunele, nemancatele, cu dureri de cap si de picioare, s-au dus, unde credeti? La Palais des Congres, sa vada si ele ceva din calificarile baietilor. De altfel, aceasta a fost printre putinele escapade turistice pe care ni le permitem in timpul campionatelor; maine, competitia debuteaza oficial cu programele scurte si nu ne mai miscam din Nisa; Sper s-avem vreme sa bagam ceva la ghiozdan :), pentru ca programul nostru arata asa: un dute-vino intre patinoarul oficial si cel de repetitii, atunci cand nu e nimic pe arena mare.
Asadar, baietii in calificari:
mi-a placut exercitiul lui Voronov (cred, intr-un final, ca si-a gasit antrenorul potrivit, pe Morozov).
Mi-a placut veselia (dar si exercitiul) spaniolului Javier Raya - un Fernandez la tinerete. (uite asta imi placea mie la Fernandez pana acum, bucuria; bucuria din programul pe muzica din "Nu zait, nu pogodi"...). Acest Raya avea sustinatori unul si unul in tribuna; sportivii spanioli venisera cu mic, cu mare sa-l incurajeze; Sonia Lafuente printre ei.
Mi-a placut exercitiul monegascului Kim Lucine; care avea publicul de parte lui; Monte carlo e la doi pasi. Si-i mai avea de partea pe Albert de Monaco (langa Ottavio Conquanta, presedintele Federatiei Internationale de Patinaj) si pe Caroline de Monaco. Iar la un moment dat a fost o tropaiala in patinoar, de ziceai ca traiesti un cutremur in direct...
Foto: International Figure Skating
Si mai erau pe-acolo si Marina Anissina, foarte portocalie, si Surya Bonaly (si un fund de Brian :):
Foto: International Figure Skating
Filipinezul Christopher Caluza a facut un program de zile mari, iar eu m-am bucurat de bucuria lui; si m-am bucurat si mai mult cand l-am vazut pe Mishin cum trece prin spatele nostru, ca sa se aseze si el in public. Drept pentru care, dupa grupa lui Voronov, m-am dus frumusel si i-am cerut un autograf - primul autograf de la mondialul asta; si, in genere, primul autograf oficial de fan (cele cu Plushenko de la Bucuresti intra in alte categorii, tot de fan, dar altfel :)). Si domnul Mishin, zambitor, a desenat o patina, o semnatura si o floricica; iar eu am avut un zambet maaaaaaaaare, maaaaaaaaare :))) La un moment dat, veti avea privilegiul sa ne vizionati :).
Fuga, fuga, plecam la fete, peste drum. Iesim din patinoar, pe acelasi covor rosu, si, la un moment dat, un profil cunoscut... Mister Morozov, discutand cu o doamna blonda; langa ei o fetita. Trecem, ne dam coate si ma intorc pentru un autograf :) I am officially a figure skating maniac...
Mr. Morozov continua discutia in rusa si se semneaza fara sa schiteze vreo moaca (el vorbeste, vorbeste), iar cum el nu se uita la mine, nici eu nu am unde sa ma uit; si ma uit la fetita de langa. Care, slabuta, cu sepcuta, nu seamana cu Elena Ilinykh; dar ea :) - si cred ca discutia in rusa era despre ei, despre ea si Nikita, care trecea pe alee. Ea zambeste, eu zambesc; asa ca-mi daruieste un autograf cu inimioare si cu love :)
Ne continuam fuga, peste drum, unde se pregatesc fetele; cele mai tari si mai tari. Pana acolo, in lift, o intalnire surprinzatoare: cu Marina Zueva. Nu pot sa-i cer autograf, are bratele ocupate cu un catel; iar eu nu pot sa ma concentrez la autograf acum: catelul ala isi plimba limba pe toata fata Marinei Zueva... (informatia asta nici nu stiu ce cauta pe blog; n-are nicio relevanta; dar trebuia sa vedeti scena... pentru ca eu, de cate ori o sa o vad pe Zueva, serioasa de Zueva, n-o s-o mai vad decat pupandu-se cu catelul...)
Deocamdata, sus, la etajul 5, e grupa americancelor: Alissa, Ashley; dar e si Elene cu Orser. Alissa repeta piruete si lutzul - care-i face figuri. Wagner e in forma, nu greseste nimic; si-i foarte serioasa. Dar mie imi place Elene, muncitoare ca si Patrick. Paraseste ultima patinoarul, dupa ce repeta, sare, repeta, sare... Imi place Elene; imi place mult; iar liberul de anul asta e excelent; cred ca metodele de antrenament ale lui Orser dau mai multe roade cand vine vorba de fete...
Si fetele repeta, iar noua ne ingheata picioarele; in patinoarul de antrenament, cu vedere si cu multe geamuri e aproape ger; iar lumea - in majoritate japonezi asteptand-o pe Mao, are paturici.
Nici nu intram bine ca-i vedem pe Scott si pe Tessa, pe Kaytlin si pe Andrew; incheiasera antrenamentele si paraseau patinoarul... (Imi pare rau ca n-am vazut-o pe Carolina; a sarit antrenamentul asta; desi muzica ei de la programul scurt a rasunat limpede in patinoar...)
Multi cameramani, multi fotoreporteri si multi fani japonezi. Vine grupa lui Mao: adica Mao, kanako Murakami, Akiko Suzuki. Plus Viktoria Helgesson, plus Amelie Lacoste. Evident, noi n-avem ochi decat pentru Mao. Iar mie imi ingheata mana pe camera; iar ele dau jos straturi de hainute si raman in maiouri. Aici o sa vorbeasca pentru mine filmuletele; Mao repeta axelul si lutzul. Si programul scurt in genere. Sper sa-i iasa brici toate. Mao e tipul de patinator foarte, foarte muncitor; imi place mult.
Il detectez pe Victor Kudriatev (da, domnule, ma uit de ani de zile la patinaj); un mosulica in paltonas, venit cu Ksenia Makarova; care casca, asteptandu-si randul. Ma duc sa cer autograf si primesc unul frumos caligrafiat, cu caractere rusesti (spre deosebire de cel al lui Mishin, latinizat...)
Si, la plecarea lui Mao, topai pentru un autograf (v-am spus ca iubesc patinoarul de antrenamente, nu? Anuleaza toate distantele; esti acolo, langa ei, langa ele; iar ei sunt langa tine...) Mao mi-a desenat pe carnetelul meu (total anost) un autograf cu stelute si cu inimioare, eu i-am spus "Good luck", iar baietii de langa usa, toti japonezi, au inclinat capetele; si Mao, la fel. Parca eram la curtea regala japoneza, asa bine m-am simtit :)
(Aici nu e o eroare de focus :)) E Mao ca o boare, ca o floare de cires; si da, e si o eroare de focus :)
Inca 10 minute de inghet dupa ice-resurfacing. Ca s-o vad un pic pe Ksenia, dar si pe fata asta care-mi pare, cel putin la postura, identica Yu-Nei: Min-Jeong Kwak. Recunosc; curiozitatile mele din proba fetelor de ea sunt legate. Cine e, domnule, fata pe care federatia coreeana a trimis-o in locul Yu-Nei? La prima vedere, cum am zis, ii seamana teribil. Dar cum e? Cine e? Cum sare? Abia astept s-o vad (da, si pentru ca eu am o mica nostalgie vizavi de Yu-Na; fata care patineaza perfect, dar care nu stiu cat de mult s-a bucurat pana acum de patinajul ei...)
Ma opresc aici. E tarziu. (filmuletele vor fi incarcate cu alta ocazie; reveniti, deci:)
