V-am mai spus eu treaba asta, dar nu ma pot abtine sa nu-i dedic si un post de sine statator, de vreme ce e ultima stire de pe site-ul lui Plushenko. Si ea suna asa:
"On April 11 Show Kings on Ice had yet another great success in Bucharest. Evgeni Plushenko recorded a video message from Romania specially for his fans and his official site's visitors. You can watch the video and leave your comments on our forum. Thanks to our forum's reporter Cekoni".
Asadar, filmuletul de mai jos a fost inregistrat la Bucuresti si, in el, Plushenko cere fanilor sa-l bombardeze cu idei, cu sugestii de muzica, de costume, pentru programul scurt, pentru cel liber si pentru programele de gala. Ma rog, o spune bine chiar el, asa ca incetez cu turuiala si pun filmuletul.
Aseara Kings of Ice au ajuns la Bratislava, ii invidiez pe spectatorii din "Zimný štadión V. Dzurillu" si cred ca am gasit deja un filmulet de la spectacol. Pare o reeditare a ce s-a intamplat in Rusia: "4 men on the ice". In Rusia au fost Plushenko, Lambiel, Joubert si Johnny Weir, aici, la Bratislava, din ce vad eu (o sa revad video-ul cu mai multa atentie), par sa fie Plushenko, Lambiel, Florent Amodio (de ei sunt sigura) si Michal Brezina. Iata si filmuletul, iar eu cred ca o sa urmaresc turul lor prin Europa pana se termina :)
Dar vesti despre turneul Kings on Ice Olympic Tour 2010 puteti afla si de pe pagina oficiala de facebook a francezilor Natalie Pechalat si Fabian Bourzat care par sa faca o updatare zilnica si care au pus deja filmuletul de la Bucuresti cu "George of the jungle" :) Sunt si poze, chiar si unele de la Campionatul Mondial de la Torino (pe care o sa le iau la rand, daca am timp, ca ieri am stat toata ziua pe blog :). Asadar, pagina lor e AICI.
Update Se vede treaba ca nu-mi sta gandul la treaba... Iar emoticonii sunt expresia unui zambet din-ala intins pe toata fata, de care nu mai scap. Voiam sa spun, de altfel, o chestie foarte serioasa: pe site-ul lui Plushenko (AICI, adica) a fost postat azi un filmulet, in care Evgeni ne invita sa-l bombardam cu idei de noi programe, cu idei de melodii pe care le-ar putea folosi la programul scurt, la programul liber, la programele de gala... Cum lumea (din toata lumea:) s-a si apucat sa lase sugestii, zic sa ne gandim si noi la cate ceva.
Repede, repede, inainte sa se usuce cerneala de pe cel de-al doilea autograf din viata mea de la Plushenko :) In fata caruia am stat, incremenita in emotiile mele, si n-am putut sa zic decat un "Thank you" zambaret, pentru ca Ali sa ma tocane ulterior, in drum spre casa: "Fata, esti varza! Nu ai putut sa spui si tu acolo, «You are the real olympic champion»?! Nu-mi vine sa cred! Esti varza!" Ca ea voia sa urlam acolo, inainte de plecare, si mie-mi pierise si glasul, si tot, de la atata urlat. Si nu voiam sa par patetica... Nu ca n-as fi :) Sunt, clar. Dar in mintea mea, in alea 5-10 secunde cat am stat in fata lui si in celelalte minute de dupa, i le-am spus pe toate: ca e cel mai bun patinator pe care l-am vazut eu vreodata, ca raman suspendata in spatiu si-n timp cand patineaza el si ca-mi bate inima ca la balamuc, ca ma dor pumnii de la atata stransoare, ca stateam cu Ali in fata televizorului ca doua nebune cand patina el in concurs, orice concurs, moarte de stres si palide :), ca, in facultate, n-aveam televizor in camera de camin si ma duceam la Iuliana Naftan, un etaj mai jos, sa-l vad pe Plushenko la europene, la mondiale, la ce-or mai fi fost, ca-mi stie lumea pasiunea pentru Plushi, inclusiv la serviciu, si ma anunta: "A venit ala al tau, iubirea vietii tale, te duci la spectacol?" Ma duc, cum nu? Invartindu-ma m-am dus si anul asta, cum m-am dus si-n 2008, cum m-am dus si prima oara, in 2007, moarta de entuziasm ca fusesem la conferinta de presa, luasem autograf si-l si bombardasem cu-o intrebare "strictly figure skating related", iar el imi raspunsese foarte serios, iar eu ma chinuiam sa ma concentrez sa nu uit ce imi raspunde...
Da, in fata lui, in alea putine secunde cat am stat sa iau autograf - era o coada infernala in spatele meu, iar el era destul de obosit in treningul lui gri, dar inca zambitor - in secundele alea, i le-am spus pe toate. Asa ca Ali, inceteaza sa ma mai acuzi! :) Tu unde erai, sa-mi faci o poza cu japita ta de telefon, cand luam autograful? :)) Ah, da, erai jos si strigai dupa Florent Amodio si el, simpaticul, se minuna ca-i stii numele :))
Caci da, in seara asta a fost Kings on Ice 2010 - Olympic Tour, iar eu inca nu mi-am revenit din entuziasm. Si sper nici sa nu-mi revin. Sa raman asa, incremenita in seara asta, in bucuria si emotiile ei. Asta a fost cu-adevarat Kings on Ice, un spectacol absolut monumental, care-a cuprins, pe langa Plushenko, alte nume foaaaarte mari si fooaaaerte cunoscute, drept pentru care, multumesc, multumesc, multumesc!
Asadar, multumesc, Plushenko: ai fost fenomenal, ca de fiecare data. Nu incetez sa ma minunez si sa ma bucur ca traim in aceeasi epoca, in acelasi timp, ca pot sa te vad patinand in fata propriilor ochi. Nu mi-am pierdut niciun moment bucuria de-a te urmari si nici n-am s-o pierd. Nu se poate, n-am cum. Multumesc pentru tangoul de aur curat din sezonul asta, multumesc pentru acel mistuitor "Je suis malade", multumesc ca esti, ca te vad. Atat. E tot aici.
Multumesc, Stephane Lambiel, ca ai ales sa prezinti in gala asta programul ala minune al tau, pe "La Traviata", cu muzicalitatea ta de neegalat, cu linia aia de pasi pe care o sa o visez la noapte si pe care-as urmari-o again and again. Multumesc pentru un "Ne me quitte pas" pe care nu ma satur sa-l mai vad si pe care nu-mi vine sa cred ca l-am vazut azi, la Bucuresti, eu-pe scaun, in "Flamaropol", tu-in fata mea, patinandu-l. Multumesc ca ai venit la Bucuresti - nu speram sa te vad vreodata, m-am bucurat teribil ca esti aici, pentru o secunda m-am bucurat pentru prezenta ta mai mult decat pentru prezenta lui Plushenko al meu. Pentru ca nu te-am mai vazut niciodata pana azi in fata ochilor si pentru ca mi-esti drag, foarte drag. Si cred ca nici tu nu stiai cat de drag ne esti noua tuturor, de vreme ce, asaltat de aplauze, de invazia de flori si mutunachi, ai luat microfonul din mana amfitrionului Marius Negrea (bravo, Amphitrion pentru alegerea asta!) si ai intrebat, "Vous parlez francais?", pentru ca sa spui apoi, uimit cu-adevarat: "Je suis ici pour la premiere fois et vous etes IN-CRO-YA-BLES! Incroyables!". Mi-a crescut inima, iti spun, si m-am bucurat si eu de bucuria ta, sa te vad ca nu mai apuci sa aduni toate buchetele de flori si toate papitoaiele de pe gheata! Multumesc ca ai venit (sunt sigura ca Ana e in extaz), te rog sa nu uiti ca am fost "incroyables" si sa mai vii!
Multumesc, frumosii mei Aliona si Robin, gratiosi si suavi, Aliona - cu rochita aia a ei, alba, cu slipici, Robin - serios si calm, multumesc Ingo Steuer ca-i antrenezi, si pe ei, si pe Tatiana Voloshozar si pe Stanislav Morozov.
Multumesc, Florent Amodio! Multumesc, multumesc, multumesc! Nici nu stiam ca vii, surpriza si bucuria mea au fost cu-atat mai mari. Multumesc pentru un "Moonwalk" perfect pe gheata, pentru piruetele a la Michael Jackson, multumesc pentru palaria alba, pentru manusa, pentru miscari, pentru atitudine. Ai fost Un MJ perfect si stiu prea bine - inca de la programul scurt de la Vancouver, inca de la Mondialele de la Torino, unde "ne-am vazut" acum doua saptamani - stiu prea bine ca vei conta in anii care urmeaza, ca vei fi un patinator pentru care va merita sa tin pumnii. Esti de pe-acum! Si eu o sa tin cu dintii de autograful tau, "Amodio F.", cu sagetica, si-o sa ma laud peste ani babutei Ali si altor babute: "Da, da, a fost si la Bucuresti, l-am vazut si la Torino. Era bun, foarte bun..."
Multumesc, Natalie Pechalat si Fabian Bourzat, frumosii francezi cu ochi albastri, tu, Fabian, - inalt-inalt, blond si putin cret, tu, Natalie, - frumoasa-frumoasa si cu strungareata. Patinatori dragi si frumosi, antrenati de Alexandr Julin la Moscova, patinatori cu care merita sa tin in proba de dans, in anii care vin. Cu exercitiul lor "de jungla", el cu crocodilul verde, ea cu pantaloni scurt isi ochelari :) Nostimi si frumosi, asa ati fost, va multumesc.
Multumesc, micuta "balerina" Denis Ten din Kazahstan, cu fustita ta alba din tul, gratios si cuminte, pentru ca sa te transformi apoi untr-un rockeras de prima clasa. Mi-e clar ca-n cativa ani o sa patinezi in ultima serie la competitii, seria celor mai buni dintre cei mai buni. Iti tin pumnii ca e potential cat cuprinde aici.
Multumesc, Julia Sebestyen, si iarta-ma c-am uitat c-ai fost in 2004 campioana europeana, multumesc fenomenalilor acrobati si patinatori indrazneti de care n-am auzit pana azi, dar pe care o sa-i urmaresc de-acum incolo. Temerarii Fiona Zaldua si Dmitri Sukhanov (de cateva ori m-am temut c-o sa-i vad creierii pe gheata fetei astea). Sergei Yakimenko, cu tot cu saritura lui peste masina BGS, adusa pe gheata special pentru numarul asta, curajosii "Stan si Bran", adica Alexei Polishuk si Robert Cording, care au starnit rasete si aplauze de toata frumusetea in "Flamaropol". Si-a mai fost si un baiat cu picioare de guma pe care nu stiu cum il cheama, dar o sa ma interesez, ca e bun, foarte bun, un canadian, si-a mai fost si Fleur Maxwell, din Luxembourg, simpatica, de urmarit pe viitor.
Si-au fost autografe, si-a fost nebunie, cozi, urlete "Plu-shen-ko! Plu-shen-ko!" si "Lam-bi-el!", "Lam-bi-el", si Plushenko a stat la o masa si-a dat autografe pe banda, cu tot cu Edvin Marton, iar Stephane a iesit si el pentru scurta vreme, ca sa dea cateva autografe, sa se pupe si sa se pozele cu niste fane.
A fost Kings on Ice-Olympic Tour 2010, azi la Bucuresti, maine la Bratislava, poimaine la Kosice. Si eu as merge cu voi peste tot, daca m-ati lua. Ma luati? Ma luati? :)
Dar trebuie sa-mi urlu si dezamagirea intr-un fel: pe cat de fain a fost spectacolul pe-atat de mult nu-mi place patinoarul "Flamaropol". Si-atunci intreb, ca o fana de patinaj autentica si-nfuriata: CAND NAIBA O SA AVEM SI NOI UN PATINOAR CA LUMEA IN BUCURESTI? Ca organizatorii s-au straduit, e clar, sa-l infrumuseteze: au facut cabinuta speciala si frumoasa pentru Plushenko, au lasat niste chestiute pe scaune, in pungute, de desfacut si de pus pe scaun, ca sa nu-ti inghete noada, au pus postere, au lipit chestii orientative, da, au facut tot ce-au putut, dar nu poti sa pui chelului tichie de margaritar, oricat ai incerca.
Patinoarul "Flamaropol" arata jalnic si mi-e rusine mie, ca om care traieste aici, ca e atat de urat si de vechi si ca niste campioni de talia celor care-au venit azi in Romania nu pot patina decat aici. Ca asta e tot ce le putem oferi. Am incercat sa compensam prin aplauze, probabil am reusit sa facem ceva, dar problema ramane: "Flamaropolul" e groaznic! Ce facem cu el? Cum si cand o sa avem si noi o Palavela, cum are Torino, o arena normala, de dimensiuni normale, mare, incapatoare, primitoare... Ca aici, ma scuzati, nu e prea mult spatiu, iar lumea vrea la patinaj. Si daca vrea si cererea e mare, mai punem trei randuri de scaune pe gheata, dar se miscoreaza suprafata de patinaj si toti participantii trebuie sa-si regandeasca exercitiile. Sa va explic: cei mai multi patinatori fac sarituri aproape de mantinela. Si daca tu tai o parte consistenta din suprafata normala de patinaj si pui acolo un scaun, sau doua, sau trei, sau mai multe, il fortezi pe respectivul sa-si regandeasca exercitiul, sa se reorienteze, sa renunte la elemente, sa mai taie din exercitiu, sa renunte la o rotatie sau doua la saritura, ca sa nu riste sa intre cu patina in capul unui spectactor. Ca mantinela nu e de frumusete, are si ea un rost. Si daca nu ai mantinela, cum se intampla si la noi, dar si in alte parti, pe patinoare din-astea obosite si "machiate", ei bine, daca nu ai mantinela si ai micsorat suprafata de patinaj, ca sa incapa mai multi oameni (pana la urma, o intiativa normala), risti sa faci fata pe care o facea Fabian Bourzat cand o invartea pe Natalie Pechalat la 5 centimetri de nasul unui spectator: o fata de patinator panicat, ingrijorat, care se temea sa nu loveasca pe cineva din greseala si sa intre si alte belele. Micsorarea suprafetei de patinaj e si motivul pentru care nu poti sa vezi nici "Tango"-ul lui Plushenko asa cum a fost gandit, ca la mama lui, ca in competitii (am vazut la un moment dat doua duble, Plushenko s-a grabit sa deschida sariturile, ca sa nu iasa din suprafata de gheata), nici "La Traviata" lui Lambiel cu toti pasii, cu toate elementele...
Ei, asta e un of de-al meu, se intelege, si nu se va repara decat atunci cand vom avea si noi un patinoar. Ca asta e un jaf, cu toate "infrumusetarile" pe care le mai sufera din cand in cand. Recunosc ca adesea m-am simtit rusinata pentru "Flamaropol" si stresata pentru ei, pentru patinatori: mereu cu simturile la panda, pregatiti sa deschida sarituri inainte de vreme, sa renunte la diverse elemente din program, ca sa iasa totul bine, ca sa fie siguri.
Lasand nemultumirile legate de "Flamaropol" la o parte, nemultumiri care imi stateau pe limba, spun noapte buna si ma duc sa visez frumos. Relaxata, in sfarsit: nu mai visez nici ca a trecut ziua spactacolului si eu am uitat, nici ca am pierdut acreditarea, nici ca e ora de incepere si eu n-am plecat de acasa. O sa ma visez pe mine spunand "Thank you" lui Plushenko, la autografe, si apoi, spunand in gand tot ce mai aveam de spus. Si-o sa tin minte si figura lui rabdatoare, cu tot cu zambetul obosit, semnand autografe unul cate unul (as fi stat acolo pana le termina, ca sa nu pierd nicio secunda din "intalnirea" asta), dupa cum o sa tin minte si finalul grandios al galei de patinaj, cu publicul aplaudand in picioare: ba piruetele lui Lambiel, ba pe Plushenko facand turul de onoare al patinoarului cu-o fetita in brate, aplaudand pe toti si toate.
Zic ca v-am zis destul. E tarziu. Ma duc sa ma culc. Si asta e un post incredibil de lung si intolerabil de neilustrat :). Daca eram fata vrednica si ma duceam mai devreme la patinoar, trageam si eu cu ochiul la "miuta" incropita de Plushenko si Marton langa "Flamaropol", incalzire pentru spectacol, si puneam si poze...
Update cu filmulete, 12 aprilie(multumim cui le-a pus pe youtube, sunt cu ochii in paispe in continuare). Sonorizarea a fost excelenta, asta am uitat sa spun si nu trebuia sa uit :).
Tangoul de aur al lui Plushenko, la Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010
"Je suis malade" - Plushenko, la Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010 (la Bucuresti a fost o seara frantuzeasca, Natalie Pechalat si Fabian Bourzat cu-ale lor, Stephane Lambiel cu "Ne me quitte pas" al lui Jacques Brel, Evgeni cu "Je suis malade" al lui Serge Lama...)
You are number one in the world :), Plushenko,la Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010
Traviata - StephaneLambiel, la Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010 - daca nu dati un ochi aici, eu, eu, o sa mor de ciuda:
"Vous etes incroyables!" - Stephane Lambiel, la Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010
"Ne me quitte pas" - Stephane Lambiel, la Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010
"Balerina" Denis Ten, la Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010
Natalie Pechalat - Fabian Bourzat pe "George of the Jungle", Bucuresti, Kings on Ice-Olympic Tour 2010
Cu Florent Amodio nu gasesc nimic deocamdata :( Oricum, postul asta va fi aproape imposibil de incarcat din pricina filmuletelor :) Invidiez pana in maduva oaselor Bratislava (Kings on Ice vor fi deseara aici), Kosice (Kings on Ice maine), Praga, Brno... si tot asa. Dar e o invidie simpatica, prieteneasca, e mai degraba bucurie ca vor vedea si ei ce am vazut si eu.
Un alt update cu filmulete, 13 aprilie
Stiu, acest post o sa fie aproape imposibil de incarcat din pricina aglomerarii de filmulete, dar ce sa fac, daca tot mai apar pe youtube diverse inregistrari de la Kings on Ice Olympic Tour de la Bucuresti? Si cum vreau sa aduna aici toate filmuletele relevante, iata ca mai pun. Ba pe unele chiar le repet. Cum se intampla cu acest "Ne me quitte pas" a lui Lambiel, o varianta in care Stephane e filmat mai de aproape iar frumoasele sale miscari de brate sunt in prim-plan (n-am renuntat nici la cel de sus, ca-mi place mai mult cum se-aude muzica :)
Asadar, "Ne me quitte pas" reloaded :)
Si "Je suis malade" reloaded :) (filmat de pe partea opusa, cu focus pe Evgeni)
Si finalul.
Iar AICI o alta versiune a Tangoului lui Plushenko (celalalt e mai fain filmat, aici se aude mai bine muzica. Sa nu ziceti ca nu va dau TOATE variantele :)
Si FINALUL FINALULUI.
Iar poze, si inca unele foarte bune, sunt AICI. Si sper c-am incheiat si ca acest post spune cat mai bine povestea serii de 11 aprilie.
Asta e un blog cu povesti. Cu lucruri dragi. Cu intalniri de suflet. Pentru ca de la o intalnire a plecat totul: intalnirea mea cu Evgheni Plushenko, in februarie 2007. In realitate, “intalnirea” a fost o conferinta de presa: Plushenko, in spatele unei mese, raspunzand la intrebari, iar eu, in sala, c-un zambet intins pe toata fata. Si cum trebuia sa-mi urlu, cumva, entuziasmul, am facut un blog pentru asta. Si pentru celelalte intalniri frumoase ce-aveau sa vina.
