Beautiful faces in Nice: Adam Rippon

 

E soare si e cald la Nisa, la sfarsit de martie, si pe aleea din fata patinoarului care gazduieste Campionatul Mondial de Patinaj Artistic 2012 intreg orasul pare c-a iesit la plimbare. E in aer un dolce far niente, o lene vesela si atocuprinzatoare, un zambet care-a cuprins toata urbea asta din sudul Frantei; sau cel putin centrul ei. Sunt unii ca mine si ca Ali, care infuleca sandvisuri si beau apa cu inghitituri mici, stand ca niste gaze la soarele asta prietenos de primavara si asteptand urmatoarea proba a campionatelor, cea de seara. Sunt doamne care n-au nicio legatura cu patinajul, cochete si aranjate, care stau si ele, asezate pe marginea jardinierelor, tot ca niste gaze; si tot la soare. Si sunt si cei care se plimba, incolo si incoace; unii ca asa le place; unii ca sa fie vazuti. Si mai sunt si grupurile de "grouppies" (imi asum "garaiala" asta...), care pandesc orice miscare, orice usa care se deschide in dreptul celor doua hoteluri care gazduiesc patinatorii participanti la CM de patinaj. Si cand vad pe cate unul, tusti pe el. Folosesc masculinul, pentru ca grouppies-urile de fete sunt tentate sa alerge mai mult dupa ei, decat dupa ele. Dar si atunci cand apar patinatoare se isca emotie si "grouppies"-urile se grupeaza in jurul lor :). Ca veni vorba, intr-o aglomeratie din-asta de zambete si de emotie, am pescuit eu, intr-o seara, un autograf de la Maurizio Margaglio si m-am toooopiiit :).

(Ca sa pricepeti ce si cum, iata un preview cu doamne la soare si cu Viktor Pfeiffer dand autografe :).

 

Dupa-amiaza, la Nisa, in fata patinoarului, soarele asta cald lumineaza figuri, netezeste contururi si face zambetele si mai zambarete decat sunt. In marea asta de capete, unul blond si plini de zulufi straluceste ca un far in noapte, domnule. E capatana carliontata a lui Adam Rippon, iesit la plimbare cu prietena, cu Ashley Wagner adica, si, cat ai zice "patinaj", blondinii sunt inconjurati de amatori si amatoare de poze, autografe, zambete. Adam rade cu gura pana la urechi, cu capul dat pe spate si zambeste larg in poze (care se vor afla in scurta vreme pe desktopul domnisoarelor amorezate de domnisorul cu zulufi :).

Inauguram - cu moaca asta zambareata, incadrata de carlionti, a lui Adam - o serie de fotografii simpatice si bucuroase de la Nisa, de acum cateva luni. O sa le zicem "Beautiful faces in Nice" si-o sa gasiti aici in zilele care urmeaza minunate profiluri de patinatori/patinatoare. Va spun de pe-acum: Andrew Poje e Mr. Univers in lumina asfintitului de la Nisa, Kaitlyn Weaver are un zambet de milioane, Nathalie Pechalat e adorabila cu machiaj de Cleopatra si plasture pe nas, iar Fabian, ei bine, Fabian are o privire si mai albastra decat cea pe care o stiti (I do have a crush on Mr. Bourzat, I admit :)).

Asta nu-i tot: o sa va zambeasca in fotografiile mele si fratii Shibutani, Maia si Alex, o sa-l vedeti si pe Mr. Fernandez, Javier Fernandez, aproape incurcat de abundenta fanelor care-l vor in fotografiile lor, o sa-i vedeti, trecand spre oras, pe Nikolai Morozov si pe Elena Ilinykh (de mana? - asta-i mai putin clar), o sa vedeti si-un spate de Philippe Candeloro, de Lloyd Jones si de Pernelle Carron, dar si un zambet mare-mare de Viktor Pfeiffer, de Kevin Reynolds sau de Cristopher Caluza. Ah, da, si-o sa vedeti si-o lectie de dans, in plina alee, printre trecatori; protagonisti: acelasi Andrew Poje, cu alura de actor, si Madison Hubbell. O sa-i mai vedeti pe Takahiko Kozuka, pe Narumi Takahashi si pe Marvin Tran, pe Samuel Contesti si pe Simone Vaturi, intr-o scena suta la suta italiana, pe Meryl Davis si Charlie White, dar si pe Tessa Virtue si pe Scott Moir, la ceremonia de decernare a medaliilor mici si sesiunea de autografe (unde m-am facut eu sandvis intre niste mosulici canadieni, disperati sa ia autograf de la Tessa si Scott). Asadar, va ploua cu poze si figuri simpatice aici; si nu-i chip sa ratati o ploaie, fie ea si de poze, in luna asta care-a transformat Bucurestii (si Romania) intr-o maaaare sauna. Va invit la zulufi si va mai astept.

Si, da, toata povestea asta se petrece aici:

28 martie 2012, Nisa. Sau cum se imbraca in muzica Daisuke Takahashi

Am decis: sunt maniaca. Si cu textele, si cu fotografiile de la CM de Patinaj Artistic de la Nisa. (Am zis eu la un moment dat ca ma potolesc cu pozele la campionatul asta, dar n-am facut-o; de tot; ca ma mancau degetele; si voiam sa retina si memoria fotografica fetze, zambete, grimase; deci am pozat; mai putin, dar am pozat; si pentru ca imi era teama ca povestile zilelor se vor incarca peste masura daca le voi impestrita cu fotografii, multe fotografii, am decis - iar am decis: fotografiile anumitor momente ale zilei/zilelor vor constitui subiect de posturi de sine statatoare. Ati ametit de tot, nu-i asa? Da, da, stiu ca da. N-are nimic; va dezmeticiti voi. O sa va dezmeticiti chiar repede, atunci cand am sa va spun ca urmeaza niste fotografii de la repetitiile cu muzica ale baietilor, care au avut loc pe 28 martie, pe la pranz, in patinoarul de antrenament din imediata apropiere a Palais des Expositions).

Povestea zilei de 28 martie o gasiti aici (pentru amintire si reamintire):

• http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2012/03/cm-de-patinaj-de-la-nisa-28-martie.html

O sa-i vedeti la repetitiile cu muzica pe Brian Joubert, pe Thomas Verner, pe Patrick Chan, pe Daisuke Takahashi, pe Yuzuru Hanyu (cu tot cu sticluta lui cu apa, invelita in atisoare, cu tot cu pachetul lui cu servetele, sub forma de Winnie Pooh), pe Takahiko Kozuka, pe Javier Fernandez (alaturi de Brian Orser), pe Denis Ten (alaturi de Frank Caroll), pe Adam Rippon, pe Kevin Reynolds... Sunt sigura ca o sa-i recunoasteti, asa ca n-o sa va stric placerea de a-i vedea cu tot soiul de explicatii neinspirate.

Luati insa ca motto generos (sau ca pretext, ca poveste care introduce povestea) acest minunat comentariu pe care l-a scris la una dintre povestile anterioare prietena mea Ali, cu care m-am bucurat de patinaj la Nisa. Patinoarul asta de peste drum (patinoarul de antrenament "Jean Bouin") a fost una dintre marile descoperiri/revelatii/bucurii ale acestui campionat. (Ali, iarta-ma ca am facut public acest comentariu; care era oricum public... :)))

Cititi, deci, si-apoi priviti:

"Nu prea mai pot sa zic nimic despre Daisuke:) - ai folosit tu toate superlativele... omuletul asta cu ochi mici mari si trup de dracusor este incredibil de adevarat...
...stateam si ma gandeam (cu Plushenko proaspat in cap) - pt. mine, rusul este geniul care a inventat limbajul bratelor in patinaj, cu o expresivitate de neegalat, mai ales a partii superioare a trupului, intr-o vreme in care, in patinajul masculin, pasii isi aveau locul intr'o linie ft bine pusa la punct, intr'un moment bine stabilit al programului. De altfel, programele lui mishin inca imi aduc aminte de acele vremuri (vezi Gatchinski - care insa clar nu e Plushenko).
... insa Daisuke este cu totul alta pagina in istoria patinajului masculin - la el corpul este un tot care pluteste pe gheata si transmite muzica prin fiecare por, exact cum spun comentatorii britanici... vazand programele lui si la antrenamente (de multe ori fara muzica) si la tv, imi dau seama ca e ca si cum, pe langa costumul de concurs, omul asta se imbraca in muzica... nu poate fi comparat cu nimeni din patinaj...
... pt mine campionatul asta a fost o revelatie - si totul pleaca de la patinoarul de antrenamente de la etajul 5 (unde am degerat de frig - si'ti datorez asta tie :), care imi aduce aminte de vizita noastra la Grasse - placa aia cu grasime si floricele multe si marunte asezate acolo manual pt a da nastere unui parfum)... la etajul 5, am intrat pt cateva ore intr'o fabrica nu de parfum, ci de patinaj,
unde am avut privilegiul sa vad pt prima data cum se slefuiesc diamantele - cu multa sudoare (Chan); cu multa seriozitate (da, tot Chan); cu multa rabdare si calm (Mao); cu modestie (japoneza in esenta); cu entuziasm (Yuzuru) si cu o tona de talent (Daisuke ). Rezultatul este ce vedem noi in 3-4 minute pe gheata... este varful icebergului".

Poftiti, deci, in fabrica de patinaj - cu priveliste - de la etajul 5: