Yu-Na Kim: viata dupa aurul olimpic

The Yu-Na Kim Story

45 de minute despre Yu-Na, Seul, Coreea... (desi, pe alocuri, in cheie propagandistica, documentarul e simpatic si foarte fain filmat; iar pentru un fan de patinaj si de Yu-Na, e din categoria must see).

Yu-Na Kim. That girl has attitude.

And the looks, too.

Cine ma cunoaste, stie ca despre fete la patinaj n-aveam nicio vorba de lauda. De cand s-a retras Maria Butirskaia, care era oricum bunicuta patinajului cand ma uitam eu (si superba in acelasi timp) nicio patinatoare nu m-a mai entuziasmat. Unde mai pui ca proba asta, la orice competitie de patinaj, era si cea mai bleaga proba. A se citi cea mai slaba. Uf, feministelor, sa nu sariti in sus. Dar, in patinaj, fetele nu s-au ridicat niciodata la nivelul baietilor. Si tindeau sa balteasca mult si bine in mlastina asta de duble si triple usoare. Erau niste balerine, niste fete gratioase, care-si falfaiau aripile cateva minute si asta era tot. Adrenalina zero. Si nici sanse sa se produca vreo revolutie in patinajul feminin nu erau.

Cine ma cunoaste, deci, stie ca in topul meu, fetele erau pe ultimul loc: puteam sa ratez proba feminina, fie ea si finala, fara sa am vreo remuscare. Si n-am incercat sa conving pe nimeni (boys included) sa se uite la patinaj, la proba fetelor. Vrei patinaj, uite-te, frate, la proba masculina! Lasa fustitele si uite-te la cvadruple, la aventura, la nebunie, la programe complicate, bine alcatuite, cu idee clara, cu linii fantastice de pasi: sa ma ierte Ali ca recomand asta, dar uitati-va pe youtube la programul scurt de la Salt Lake City al lui Alexei Yagudin (Winter - AICI, de pe la minutul 1.40 in sus). Si uitati-va la toate programele lui Plushenko, scurte, libere, nici nu conteaza (vezi AICI pe Plushenko, la Salt Lake City, pe muzica de Michael Jackson). Dupa baieti, in topul meu, urma proba de dans. Fabuloasa! Dupa aceea, perechile. Si de-abia la coada cozilor, gratioasele. Fetele :)

Ei, la olimpiada asta a fost altceva. Desi intentionam sa dorm ca un bebelus in patul meu caldut, m-am trezit sa vad fetele. Cu oaresce dubii, dar m-am trezit. Vazusem programele scurte ale fetelor de pe locurile 1, 2 si 3 si m-au uimit. M-a uimit inainte de toate ca se executa in competitii triplu axel!, acel triplu axel pe care nici toti baietii nu-l stapanesc pe deplin, ca se executa triplu axel in combinatie cu dubla! (mama, mama, fetele rules!) si ca se executa combinatii de triple una si una! Aproape ca finala de azi noapte a fetelor a fost mai palpitanta decat a baietilor. Mai, oameni buni, la olimpiada asta fetele au avut curaj! Ceea ce anumitor baieti, sa ne intelegem, le-a cam lipsit. Pai, Yu-Na Kim aproape ca i-a dat clasa lui Lysacek! (am o fixatie stiu, dar e fixatia mea si fac ce vreau cu ea!)

Despre Yu-Na Kim e, pana la urma, vorba in acest post. Iertati introducerea lunga, dar am vrut sa-mi intelegeti surpriza. S-o asez in context. Ei bine, Yu-Na Kim, din Coreea de Sud, e campioana olimpica la patinaj artistic, editia Vancouver 2010, si-si merita titlul cu varf si cu indesat.




Fata asta le are pe toate: sarituri, atitudine, gratie... ma, si mai e si frumoasa pe deasupra. "Queen" Yu-na, cum i se zice, a luat prima medalie olimpica de aur pentru Coreea si e deja o vedeta in tara ei. De cand a luat titlul mondial, anul trecut. Aurul olimpic n-a venit, deci, ca o surpriza. (Pentru mine a fost, insa, dat fiind ca n-am prea urmarit cu interes fetele in ultimii doi ani).

Yu-Na Kim a venit la Vancouver in postura de favorita, cu frumusetea si cu un bagaj tehnic excelent. Dar asta nu inseamna ca n-a avut emotii. A intrat in concurs cu japoneza Mao Asada (care avea si ea o misie grea: sa faca in asa fel incat sa pastreze medalia olimpica de aur pe care a castigat-o pentru Japonia, acum patru ani, Shizuka Arakawa).
Iar japoneza venea la Vancouver gata sa execute in programul liber doua sarituri triplu-axel. Una simpla, una in combinatie. Ei, ca sa va lamuresc, Mao Asada e SINGURA patinatoare din lume care executa in competitii saritura asta, considerata inca dificila pentru fete. O mai executa in anii 90 tot o japoneza, Yuka Sato. De atunci, fetele au ocolit cu obstinatie saritura asta. Dar Mao Asada o executa cu usurinta cu care executa o saritura simpla, cu o rotatie. Si mai e si antrenata de Tatiana Tarasova, un "monstru" de antrenor, in sensul bun al cuvantului. Mi-a placut si programul ei liber, curajos si patinat cu entuziasm. Asta pana cand a bestelit o combinatie si dupa aia, gandindu-se la tampenia facuta, a facut o simpla in loc de o tripla. Ramane, insa, o evolutie foarte interesanta, cu caracter, cea a japonezei Mao Asada (mai jos):


Asadar, Yu-Na Kim avea concurenta la Vancouver. Coreeanca a facut insa un program scurt impecabil, pe muzica din filmul James Bond, si s-a instalat confortabil in postura de favorita. Programul a fost memorabil, pentru ca a fost "program" in adevaratul sens al cuvantului: a fost gandit, a avut o idee, un fir conducator, a avut poveste. Fetele la capitolul asta erau varza, cum v-am zis: falfaiau din aripi, toate erau niste lebede, de la inceput pana la sfarsit, si asta era. Yu-Na Kim a fost altfel la programul scurt. Iar la programul liber a fost si ea o lebada, una albastra, dar o lebada convingatoare. Fragila, frumoasa, dar puternica.






Si a luat aurul. Si a fost urmarita, in direct, de o multime de conationali.





Si va continua sa fie un star in tara ei. Zic va continua, pentru ca patinatoarea avea si pana acum contracte fabuloase de publicitate. Interesant este ca prin ea, a luat aurul si cel care o antreneaza, canadianul Brian Orser. De doua ori vicecampion olimpic, Orser a pierdut aurul in fata lui Scott Hamilton (in 1984) si in fata lui Brian Boitano (in 1988 - confruntare numita in presa vremii The battle of Brians). Asa ca prin eleva lui, Orser a luat si el aurul la care ravneste din anii 80.

Si asta e povestea. Povestea care m-a convins sa ma duc si la finala fetelor, la CM de la Torino. Ca ma gandeam sa sar peste ea si sa vizitez orasul... Uf, Torino, imi pare rau, se pare ca n-o sa te prea vad de data asta.