Ali, fii pe faza, eu atat iti spun. Intr-o buna zi am sa-ti fur mogaldeata asta cu ochi mari, albastri, si botic de iepuras. Caci dintr-un Humpty Dumpty nu se putea naste decat un Benny Benny, asta e cert (amanunt pentru initiati).
Si mai e un lucru cert: a fost o bucurie, o mare bucurie, sa-i fiu aproape Carolinei (aproape, la propriu) in timpul botezului; si, de-acum, si mai departe. Stiti ca draga de Carolina e prima mea finuta, nu? Am chinuit-o un pic la botez (in stransori mai anapoda, in hainute care nu se lasau imbracate...), si ea pe mine, tot un pic (am avut emotii ca la un examen), dar la sfarsit a ramas somnul ei linistit, dupa baie; si zambetul meu mare, generos, ale carui franturi au stat cu mine pana azi - si-o sa mai stea un pic, sunt sigura.
Gasiti mai jos, pe repede inainte, povestea bucuriei si zambetul nostru, al meu si-al lui Marius, de nasi. Caci in weekendul care a trecut Bambucea a devenit Carolina. Sa ne traiasca.
