Mai mari, mai mici, mai negri sau mai galbeni, gândacii fac parte, invitabil, din dotările unei camere de cămin. Că sunt veniţi în vizită de la colegii de palier, că sunt “moşteniţi” de la foştii locatari, că sunt, pur şi simplu, originari din camera ta de cămin, amănuntul acesta contează mai puţin. Important e că pentru exterminarea lor studentul român antrenează în luptă energie şi o sumedenie de tactici, până la a descoperi arma căruia “duşmanul negru” nu-i poate rezista. Şi deşi-i credeai dispăruţi, mai apare câte unul pe unde nu te aştepţi. Uneori, în coşul de pâine sau pe pernă. Alteori, în geanta cu haine murdare pe care o duci acasă la părinţi…
“Am stat în trei camere de cămin diferite şi peste tot am avut gândaci. Până în anul II de facultate, îi omoram cu papucul şi aşteptam să vină dezinsecţia. Stăteam în căminul U1 şi am lăsat o dată farfurii murdare pe masă. Am intrat noaptea şi m-am îngrozit: masa era neagră de gândaci!”, îşi aminteşte Adi, acum medic rezident în anul II la Psihiatrie. Aşadar, gândacul de cămin atacă noaptea. Şi mai ales în zile calde, ceea ce înseamnă că vara, lupta studenţilor cu “carcalacii” atinge cote maxime. Unii lasă chiar lumina aprinsă în cameră pe timpul nopţii ca să mai sperie lighioanele. Alţii, deşi-i credeai mai slabi de înger, devin imuni, pe principul că “tot ce nu te doboară, te face mai puternic”.
“Când stăteam în Belvedere, erau vreo trei gândaci pe care-i vedeam în fiecare zi. Ieşeau după tapet, printr-o gaură. Şi începusem să-i cunosc: Mariana era gândacul cel mai mare – dar nu scârbos de mare - şi erau şi Marianii mici în număr de doi”, povesteşte Lucian, absolvent de Transporturi. Dacă începi să cooperezi cu noii tăi colegi de cameră, asta nu înseamnă că nu poţi avea şi surpriza de a primi vizita unei rude mai mari şi mai grase. Gândacii de peste un centimetru lungime sunt “groaza” oricărui student: “Mai circulă şi câte-un «motan» pe culoar, din când în cand, venit de la subsol sau de la unu’ mai jegos. Namile de-astea eu n-am avut în cameră, dar dacă intră, te-ai ars”.
Nicu, şi el student la Facultatea de Transporturi are amintiri negre legate de un frigider: “Avea colegul de cameră un frigider pe rezistenţe care colcăia, pur şi simplu, de gândaci. După ce l-am inundat, pur şi simplu, cu Regent, am scos două făraşe de gândaci morţi de sub el”. Căci în lipsa unor soluţii eficiente de exterminare – lichidul cu care stropesc cei care vin cu dezinsecţia prin cămine n-a dat niciodată rezultate – un student, nu se ştie cine, dar îi mulţumim cu toţii, a avut geniala idee să ia soarta gândacilor în mâinile sale şi să meargă la o farmacie fitosanitară. Pe principiul “ce distruge gândacul de Colorado, trebuie să distrugă şi gândacul de cămin”, studentului i s-a recomandat fiola de Regent. Şi de-atunci, studenţimea română are un aliat puternic în lupta cu gândacii.
“Eu am dizolvat o fiolă de Regent de în 4 litri de apă, am pus soluţia în nişte sticle, am găurit dopul şi am împroşcat în toată bucătăria, dar şi pe la încheieturile patului. In P20, unde stau acum, am dat cu soluţia asta în octombrie. Acum e iunie şi dacă am văzut vreo 5 gândaci. Şi parcă nu mai vin nici de la vecini. I-am dus şi mamei la Craiova o fiolă, să dea prin apartament”, zice Adi. Lucian a făcut soluţia mai “tare”, a dizolvat fiola în 2 litri: “după ce-am dat cu asta, vreo două zile am tot scos gândaci morţi din cameră. Primul an de zile am convieţuit cu ei, că nu ştiam ce să le fac. Mai venea dezinsecţia, dar nu mureau, se înmulţeau. Parcă le pria soluţia şi atunci mi-a fost clar că faza cu dezinsecţia e o super ţeapă”, povesteşte Lucian.
Si materialul de mai sus tot pentru ziar l-am scris. Da' mi-a placut :) si-l pun si-aici. Mi-ar fi placut sa pun si o poza, da' toate erau scarboase. Oricum, retineti faza cu Regentul. E bun in lupta cu gandacii. Si nu, nu ma plateste producatorul sa fac reclama...
