Se afișează postările cu eticheta Plushenko. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Plushenko. Afișați toate postările

luni, octombrie 01, 2012

Ready for Sochi 2014 or what? :)


Tricou am; gratie lui Adrian Stoian. Спасибо, Адриан! :)) Sunt pregatita, deci, pentru JO de iarna de la Sochi (Rusia), din 2014; nu mai trebuie decat sa castig la Loto. Simplu; nu, Ali? :)

Primul pas a fost insa facut: tricoul oficial al echipei olimpice a Rusiei, varianta albastra (ca mai e si cea rosie). Straight from Moscow airport, din magazinul oficial (cu mentiunea "Your purchase supports the Sochi 2014 Olympic and Paralympic Winter Games"); dar eu l-am primit in dar, asa ca, inca o data, multumesc :). 

Un lucru e cert: imi place de mor; asa ca am decis sa-l pun pe mine si pe blog in varianta spate-profil-profil. A se remarca stema imperiala si logo-ul olimpic. Si figura mea satisfacuta, evident :)

Prima intrebuintare oficiala: CE de patinaj artistic de la Zagreb, din 2013, cand posesoarea tricoului si Ali il vor sustine pe Evgheni Pluşenko in proba masculina; daca, bineinteles, musiu Pluşenko va binevoi sa isi arate fata. Eu, una, voi fi pregatita (cu riscul ca voi ingheta in arena croata).

P.S. Tricoul asta simpatic - care intra in galeria celor mai faine obiecte vestimentare pe care le posed, alaturi de, da!, un costum de gimnastica personalizat - a venit la fix, de vreme ce azi, chiar azi, au fost achizitionate abonamentele pe o saptamana la CE de patinaj de anul viitor; ca doar nu vorbeam asa, in dorul lelii. Deci, Zagreb, here we come! Iar cu Sochi... ei bine, cu Sochi perseveram :)

duminică, iunie 24, 2012

Dor nebun de patinaj. Remediul, o floare de cireş

Da. Recunosc. Mi-e dor. Mi-e foarte dor de patinaj. Mi-e dor de Mao şi de Daisuke, mi-e dor de emotii, mi-e dor de mine si de Ali fericite, zambarete, ata de ferite si zamberete cum numai la un campionat mondial putem fi.

Si intre timp s-au intamplat atat de multe: 
Igor Shpilband a fost concediat de la arena din Canton (Shpilband, domnule; cel care antrena alaturi de Marina Zueva cele mai bune perechi de dans din lume la momentul asta: Virtue&Moir; Davis&White; concediat, practic, cu un sezon inainte de JO de la Sochi).
Si tot Igor Shpilband si-a gasit deja o alta arena, Novi Ice, si si-a luat si cateva perechi dupa el (nu, nu pe cele de mai sus; care au decis sa ramana cu Zueva; vedem noi ce iese din asta). 

Pasquale Camerlengo a decis sa lucreze cu Plushenko (sau mai degraba invers); asa ca a zburat la Moscova pentru cateva zile si a creat pentru Evgeni unul dintre programe, sub privirea necrutatoare a lui Misin. Camerlengo a declarat deja ca i-a fost greu sa lucreze in situatia asta: de regula, coregraful alcatuieste un program pentru sportiv, iar antrenorul acestuia isi da de-abia apoi cu parerea. Asta, lasand la o parte faptul ca de regula sportivul se duce la coregraf si nu invers. Pentru Plushenko (si pentru banii Federatiei Ruse) se incalca insa orice regula a patinajului; si n-o spun cu rautate. Voi stiti deja ca I'm a Plushy' fan for ever.
Si tot Plushenko - asta da lovitura de maestru - a decis sa lucreze pentru celalalt program (uite ca nu stiu cum s-au repartizat programele) cu genialul Kenji Miyamoto. 

Foto: Twitter. 
 Iertati-mi efuziunile astea; dar Miyamoto este pentru mine un geniu, de vreme ce a creat programul meu scurt favorit (ever) pentru Daisuke Takahashi in sezonul 2009-2010. Acel program scurt ma-gis-tral cu care Daisuke a luat bronzul in 2010, la JO de la Vancouver; si aurul mondial la Torino. Asadar, pregatindu-se pentru Sochi, Plushenko si-a adus langa sine cei mai tari coregrafi: Camerlengo si Miyamoto. Imi doresc sa iasa ceva de zile mari - desi in sinea mea stiu ce vreau la Sochi: aurul pentru japonezul Takahashi. (Plushenko, iarta-ma). Si stiu ce mai vreau: sa fiu acolo cand se intampla treaba asta. Asa ca anunt oficial ca deschid un cont informal si simpatic pentru deplasarea mea la Sochi, in 2014. Va aduc de acolo ce vreti (o punguta de nisip de la Marea Neagra? O scoica, niste pietricele? O farama din bucuria si emotiile mele? Facem o lista cu dorinte, ca tare mult vrea sa ajung; vrem sa ajungem; nu, Ali?). Dar daca nu iese planul asta, vreau sa stiu: cat face trenul pana la Sochi? :)

Si Daisuke? Ce s-a intamplat cu Daisuke Takahashi in timp de Plushenko a reusit aceasta lovitura de maestru? E mai putin clar cu cine merge inainte (in materie de coregrafie) in sezonul care vine. Lori Nichol - era o varianta; mai cu seama ca japonezul vrea sa inoveze si n-a lucrat niciodata cu tipa care-i face programe aducatoare de puncte lui Patrick Chan. Nu's ce sa zic de chestiunea asta; lui Lori i-a reusit cu Chan; o sa-i reuseasca si cu japonez? Ar fi genial (dar eu sunt fan Camerlengo si fan Miyamoto; si Nichol nu imi place tocmai pentru asocierea cu Chan). Totusi, Nichol i-a facut niste programe de zile mari Carolinei Kostner... 
O alta varianta de coregraf pentru Daisuke e Nikolai Morozov si ma cam ia cu fiori.

  Foto: facebook
Eu - stiti deja - am un soi de fling cu Morozov, dar nu cand vine vorba de programele lui Takahashi. Sunt prea multe in joc; si rusul i-a alcatuit multe dintre programele japonezului de acum cativa ani; si niciunul nu m-a dat pe spate, fir-ar sa fie. Mi-as fi dorit s-o fi facut-o; dar nu, nu m-am indragostit de niciun program. Asa cum m-am indragostit de "Eye (Coba)" - alcatuit de Kenji Miyamoto. Asa cum m-am indragostit de "Historia de un amor" - coregrafiat de Shae-Lynn Bourne. Asa cum m-am indragostit - pana peste cap - de "Invierno Porteno", al lui Pasquale Camerlengo, de "In the Garden of Souls" - al lui David Wilson. Asa cum mi-am pierdut capul dupa Daisuke the Rockstar, in programul "Blues for Klook", alcatuit de acelasi Camerlengo... Si-atunci, daca merge bine, daca programele astea i se potrivesc manusa lui Daisuke, de ce sa schimbi? De ce sa te duci la Morozov sau Lori Nichol? Pai, uite pentru ca omul asta - Daisuke Takahashi - vrea sa creasca. Vrea sa inoveze. Vrea sa revolutioneze. Vrea sa vada cat poate. Cat de mult poate. Lori Nichol e singurul coregraf cu care nu a lucrat pana acum. Iar Morozov e o infuzie de incredere; e incredere in forma pura. Iar in apropiere de Sochi, e esential sa aduni incredere atata cata poti; de unde poti. Si-atunci, da, astept sa vad ce iese de aici (de aici, de la Daisuke; de aici, de la Plushenko) si-mi potolesc dorul cu o floare de cires. Cu printesa Mao in patinoarul de repetitii de la Nisa, tarziu in noapte, pe 27 martie; stiu, sunt foarte in urma cu povestile de la acest mondial...






 



duminică, aprilie 08, 2012

Kings on Ice 2012: adevaratul sfarsit al Mondialelor de la Nisa


(Participantii la show-ul "Kings on Ice 2012", ieri prin Bucuresti, incercand sa imite pe Plushenko, in posterul de prezentare; printre ei, Stephane Lambiel si Stefania Berton...)

Si a mai trecut o editie de Kings on Ice. A patra (nu ca le-am numara :); dar, evident, nu vreau sa ratez niciuna. A fost a patra editie de Kings on Ice si sfarsitul perfect al Mondialului de la Nisa (unde am sarit peste Gala din ratiuni de buzunare goale :)). A fost un spectacol de zile mari (si chiar de ziua mea, as putea spune:), desi un lucru e cert: patinoarul din Bucuresti e o grota; o pestera - cum zicea si Plushenko. O grota populata insa cu niste monstri foarte simpatici: monstrii sacri ai patinajului.

Caci a fost in seara asta un Plushenko in forma maxima, care-a sarit la Bucuresti, pentru prima data dupa operatie, triplu axel. Si care-a patinat la final de show o parte considerabila din programul liber de la Europene, pe "Tango de Roxanne" (zic "considerabila", pentru ca pe suprafata mica a patinoarului "Mihail Flamaropol" nu poti sa sari prea multe triple si combinatii, ca risti sa-i infigi cuiva patina in cap...). A fost in seara asta si un Joubert proaspat venit de la Nisa, de la Mondiale, unde a fost cu adevarat in forma; si unde a fost aclamat la scena deschisa (speram ca i-a placut si la Bucuresti; eu una m-am straduit sa-mi exersez urletele :). Si a fost - aproape mai presus de toate - un Stephane Lambiel impecabil; artistul, balerinul Lambiel, despre care cred ca si-ar face (si ne-ar face) un mare bine daca s-ar intoarce in competitiile de amatori. E omul care, ca si Daisuke Takahashi, se confunda cu muzica. Si zau ca-n lipsa lui patinajul de amatori e mai sarac. Momentul Stephane pe arii de opera a fost, asa cum zice si Ali, piesa de rezistenta a serii; alaturi de "Tango de Roxanne".

Dar a fost la Bucuresti si Fumie Suguri, care-mi placea in competitii acum cativa ani; si-mi place si ideea ca o patinoatoare din Japonia a venit la Bucuresti; deschide, sper eu, drumul.. A fost si Surya, evident; cu saltul pe spate. Surya care a stat zi de zi la Nisa, in patinoar, urmarind toate probele Mondialului. Si au fost dragii si frumosii Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev; si ce bucurie a fost sa-i vad... Dar si perechea simpatica - Stefania Berton si Ondrej Hotarek - care reprezinta Italia si care creste, creste... Si Laura Lepisto, care lua bronzul la Mondiale acum doi ani - olta premiera: o patinatoare din Finlanda in Romania. Ati inteles deja: au fost nume foarte mari ale patinajului mondial in Romania; si nu-mi dau seama ce-am facut sa meritam asta; ca patinoarul e execrabil. Ah, stiu: suntem noi frumosi, minunati, primitori :) Zau ca nu nicio gluma aici: la fiecare Kings on Ice s-a aplaudat in picioare, s-a scandat, s-a urlat si s-a aruncat cu flori. Acum doi ani, Lambiel a fost teribil de emotionat de primire, iar Florent Amodio nu pricepea cum de-i stie lumea numele... Acum, cred, a fost randul lui Joubert sa fie impresionat de fanele-urlatoare din tribune si sa plece cu bratele pline cu flori; iar la final Ekaterina Bobrova ne filma ea pe noi, cu telefonul :) Deci, mai veniti? Mai veniti? Ca noi va asteptam - asta e clar. (si galele Kings on Ice de la Bucuresti au inceput sa aduca si public din strainatate; si ce bine-mi pare; am auzit cu urechile mele niste italieni si-am vazut cu ochii mei un grup de asiatice...)

La final, o speranta: aceea de a-l vedea pe Stephane din nou un concursuri. Si o bucurie: Pasquale Camerlengo merge in Rusia pentru cateva zile, sa lucreze cu Plushenko la coregrafia celor doua programe din sezonul viitor. Pentru cei care nu stiu, spunem acum: Camerlengo e un coregraf impecabil; daca va spun ca el i-a alcatuit lui Daisuke Takahashi programul liber, pe "Blues for Klook", ma credeti atunci cand va spun ca Pluhenko nu putea sa faca o alegere mai buna...? Noapte buna :)

(Youtube e doldora deja de filmulete; dar de la spectacolul de dupa-amiaza; asteptam sa apara cele de seara, facem o selectie si revenim)

joi, martie 22, 2012

Evgeni Plushenko: press conference, Bucharest, March 2012. Kings on Ice Tour. AUDIO

Foto: Cristian Radu NEMA


For those of you interested, here is the audio recording of the entire press conference carried out by Evgeni Plushenko on 20th of March, in Bucharest - promoting the Kings on Ice 2012 Tour and the shows in Romania, on 7th of April.

Some of you asked me to translate the entire post concerning the conference - this one; it's rather long and the translation will be time consuming :) - you could try with Google translate (though will be an awkward translation...)

I think you'll appreciate more the entire audio recording of the conference held by Evgeni in Bucharest, isnt't that so? You will hear Plushenko's answers to our questions - which will be nice and funny and illuminating :)

Notice: Evgeni Plushenko and the violonist Edvin Marton were the two guests of the conference; so you'll hear both of them (I'm sure Evgeni's voice is recognizable:).

At the end of the conference, a little surprise: Edvin plays a part of "Tango de Roxanne" - the song of Plushenko's free program this season...

Ladies and gentlemen, I'll give you Evgeni Plushenko! Enjoy :)

Part 1
Evgeni Plushenko press conference Bucharest 20 March 2012--001 by Florentina Tone

Part 2
Evgeni Plushenko press conference Bucharest 20 March 2012--002 by Florentina Tone

Part 3
Evgeni Plushenko press conference Bucharest 20 March 2012--003 by Florentina Tone

Part 4
Evgeni Plushenko press conference Bucharest 20 March 2012--004 by Florentina Tone

Thank you for visiting :)

marți, martie 20, 2012

Evgeni Plushenko, la Bucureşti: „Aş vrea să schimb modul de a gândi al patinatorilor”


În seara asta s-a închis un cerc deschis cu mult timp în urmă, în februarie 2007; şi, poate, dacă perseveram cu jurnalismul sportiv, făceam acum bucle, nu închideam cercuri – dar astea sunt deja aberaţii. Important e însă altceva: ca şi în urmă cu cinci ani, Plushenko s-a aflat într-o sală de hotel din Bucureşti, alături de Edvin Marton, ca să promoveze turneul Kings on Ice 2012, respectiv cele două reprezentaţii din Capitală, din 7 aprilie. Ca şi în 2007, am fost şi eu în sală, în primul rând, cu urechile ciulite, ochii cât cepele şi tolba doldora de întrebări, pe alocuri aproape iritante :). Exagerez; dar dacă ai ocazia să-l chestionezi pe Plushenko, nu-i aşa că o faci? :). (grafia românească a numelui nu-mi place deloc; Pluşenko parcă nu e Plushenko pe care-l ştim, aşa că rămânem cu varianta în engleză...) Bucuria mea vine însă şi din altă parte în cazul ăsta – mă bucur că m-am putut bucura de întâlnirea cu Plushenko alături de prietena mea, Ali. Cu care, ştiţi deja, mă uit la patinaj de aaaaaani şi aaaaani de zile. Ali a fost şi ea în sală, zâmbăreaţă nevoie mare şi a fost chiar mai atentă decât mine la moacele (şi grimasele) care însoţeau răspunsurile „ţarului” nostru cel de toate zilele.... Aceasta a fost, deci, introducerea; şi puteţi să o săriţi fără probleme, ca să ajungeţi la esenţă. Care debutează acum:

Plushenko a fost în seara asta, la Bucureşti, roşu ca un rac. Nu, nu de emoţie; tocmai venise din Seychelles, dintr-o vacanţă cu familia. „M-am ars special pentru voi, am venit pregătit”, a deschis conferinţa cu o glumă. Şi a trecut imediat la lucruri serioase: „Acum două săptămâni m-am operat la genunchi şi, după cum vedeţi, pot să merg, am început să alerg, pot să patinez…” Mai târziu, chestionat despre efectele operaţiei, va spune (scurt pe doi): „După operaţie, săriturile mele sunt la fel şi, dacă sunt la fel, e suficient. Pentru sezonul următor aş vrea să încerc şi o nouă săritură cvadruplă”. A vorbit, ca de obicei, la obiect; fără s-o ia prin ceapă, fără să divagheze (deşi zău că mi-ar fi plăcut divagaţiile; mi-a dat senzaţia pe alocuri că nu vrea sa detalieze anumite chestiuni, că n-are chef să se complice explicând; a spus ce a avut de spus şi punct; serios în răspunsuri, ca şi în competiţie... deşi au fost şi cateva glumiţe, asupra cărora vom insista. Răbdare, însă...).

Subiectul principal şi serios al întâlnirii: JO de la Sochi, din 2014. Pentru că, deşi a obţinut deja totul, „ţarul” vrea mai mult; vrea să rupă barierele, să fie un capitol în cartea de istorie a patinajului artistic. Vă întrebaţi de ce? „Vreau să fac mai mult pentru patinajul artistic şi pentru mine. Aş vrea să schimb modul de a gândi al patinatorilor: să patineze cât mai mult dacă le place competiţia. Mie îmi place competiţia. Am nevoie de atmosferă, de adrenalină. Îmi place să lupt, pe gheaţă sunt un luptător. Am patinat cu mulţi patinatori, reprezentaţi ai câtorva generaţii de acum, dar simt că pot să mai concurez, sunt încă numărul 1. Aş vrea deci să mai merg la o Olimpiadă; ar fi a patra. Nimeni nu a mai făcut asta vreodată. Şi dacă voi fi pe podium în 2014, la Sochi, va fi minunat; dar, evident, eu voi lupta pentru primul loc. Mă voi strădui; voi avea 31 de ani atunci şi niciun patinator nu a mai patina în competiţii până la vârsta asta…”

Multe răspunsuri ale ţarului s-au învârtit, asadar, în jurul Olimpiadei de iarnă pe care va găzdui Rusia peste doi ani: „Mă simt bine, mă simt confortabil cu faptul că nu voi concura la Mondiale (n.a. – săptămâna viitoare debutează la Nisa, în Franţa, CM de patinaj). Am câştigat déjà mai multe titluri mondiale înainte să am probleme de sănătate. Scopul meu sunt Jocurile Olimpice din 2014, aşa că mă pregătesc pentru următoarele competiţii: Europenele din sezonul următor, concursurile de Grand Prix, campionatele naţionale ale Rusiei, Mondialele poate, vom vedea…”

Discutam cu Ali după conferinţa tactica lui Plushenko pentru următorii ani, aceea de a merge la Sochi, în 2014, fără să facă în mod necesar prezenţa la Mondiale. Pare o tactică bună, asta de a evita Mondialul din 2013: rămâi cu eticheta de foarte bun patinator şi intri în competiţia olimpică printre favoriţi. Dacă te duci la Mondial, poţi să ai surpriza să fii învins de un Chan (date fiind punctajele lui din ultima perioadă, toate cât China antică) şi intri déjà cu un dezavantaj – cel puţin în ochii arbitrilor – în proba olimpică. Aşa că mai bine nu.

„Bun, bun, dar la Nisa pe cine vezi câştigător?” – vreau să ştiu. „Şi, una peste alta, poate acest Patrick Chan să fie bătut? Chan, care, cu punctajele lui SF, pare să nu aibă un oponent real la acest Mondial…” - perseverez. Plushenko evită să dea un răspuns clar; deşi lui lucrurile îi sunt clare; dar ce sens are să intre acum într-o discuţie lungă despre programele lui Chan... Alege, aşadar, varianta diplomată a răspunsului, nenominalizând: „În Top 6 patinatori la Nisa pot fi trei sportivi din Japonia, sportivi americani, chinezi... (n.a. – într-o primă fază a răspunsului a zis Top 3 şi i-a numit întâi pe japonezi...). Ăsta e sportul, ştii? Azi poţi fi bine, mâine poţi să fii bolnav sau accidentat. De exemplu, la ultima competiţie, în Anglia (n.a. – CE de la Sheffield), doctorii mi-au făcut 5 injecţii ca să pot patina. 5 injecţii în 12 ore”.

Revine apoi la Chan: „Patrick Chan e astăzi la un nivel foarte înalt”. „Dar este el favoritul tău...?” – insist; deşi varianta corectă a întrebării ar fi fost daca Chan e favorit la CM de la Nisa...; dar m-a luat gura pe dinainte. Aşa că dragul nostru Evgeni, razand, mă ia un pic peste picior :). „Favoritul meu...? E un patinator bun, dar nu e favoritul meu. Favoriţii mei sunt Victor Petrenko, Browning, Boitano... legendele patinajului artistic. Patrick Chan e un patinator foarte bun, dar e încă tânăr. Dacă va patina aşa zece ani de-acum încolo va deveni favoritul meu...” Răspunsul ăsta e unul dintre preferatele mele; îl înfăţişează pe Evgeni ca pe un bunic sfătos, cu experienţă, cu zeci de medalii atârnate în jurul gâtului, vorbind despre un tinerel, care e bun, dar care nu va deveni o legendă cum e el decât dacă va fi constant; dacă va patina zece ani de-acum încolo aşa cum o face azi. Iar eu nu cred că Chan va rămâne atât de mult în competiţiile de amatori; şi nici Plushenko nu crede asta. Aşa că lui Patrick îi scad şansele de-a intra în legendă. (Ciudat: aveam senzaţia că Plushenko n-a spus mare lucru la conferinţa asta despre competitorii săi, dar uite că la o primă ascultare a înregistrării încep deja să cred că m-am pripit cu concluziile...)

Şi mai vreau să ştiu ceva: „Cum se pregăteşte Rusia pentru JO de la Sochi, atunci când vine vorba de patinaj? Care îi sunt scopurile? Aur în fiecare probă...?” Răspunsul nu conţine informatii preţioase privind tactica Rusiei, dar subliniază câteva atuuri: „Avem mulţi patinatori buni acum. Avem, de fapt, câteva foarte bune patinatoare: sunt cinci fete, încă foarte tinere, care, în doi ani, la Sochi, vor avea 17-18 ani, o vârstă foarte potrivită. Şi ele patinează foarte bine, sar foarte bine, au piruete bune, sunt foarte bune la partea artistică...” (fără să nominalizeze, răspunsul ţinteşte clar către Sotnikova, Tuktamisheva, Korobeynikova...) „Cu fetele am înţeles, dar ce vine după tine în proba masculină...?” Ezită cumva şi alege iar o variantă ceţoasă de răspuns: „După mine...? Avem şi câţiva băieţi...” Dap, la fete stau bine; la băieţi nu prea – şi nu era nevoie musai de un răspuns care să confirme treaba asta. Cred că dacă-l întrebam şi despre zvonurile care circulă prin piaţă, legat de sumele pe care le-ar fi primit de la Federaţie să continue până la Sochi, îl enervam de-a dreptul. Şi zău că nu asta era intenţia mea. Mie mi-e drag de mor omul ăsta; şi-aş fi avut o tonă de întrebări de pus; iar pentru conferinţa asta am făcut o selecţie; nu-i vina mea c-au fost numai întrebări serioase... (Acuma să nu înţelegeţi c-am monopolizat cumva întâlnirea; Plushenko a fost supus cu-adevărat unui tir de întrebări; dar memoria blogului meu trebuie să reţină în primul rând răspunsul la curiozităţile mele, nu?:).

Încă un lucruşor: „După 2014, ultima mea olimpiadă, o voi termina cu sportul” – în sensul de competiţii de amatori. Va face show-uri şi-şi doreşte să deschidă un teatru, dar şi o şcoală, Şcoala Plushenko, şi să-i înveţe pe copii să patineze. Suna simpatic, nu-i aşa? Până atunci însă se bucură de adrenalină: „Când eşti în competiţie, sunt mii de oameni care se uită la tine, aşteaptă greşeli, căzături... asta e ce vreau, de asta am nevoie acum”. Deşi nu e simplu: „Am patinat 25 de ani, toată viaţa mea de fapt. La TV pare că e uşor, dar în spate e multă muncă. Dar îmi place, îmi place foarte mult”. A înţeles toată lumea? Îi place; iar eu îl plac pe el pentru răspunsul ăsta. Jos pălăria, domnule Plushenko. Şi încă un răspuns care-l arată aşa cum e, hotărât, determinat: „For me, second place is losing”.

Au mai fost şi mici neînţelegeri; Plushenko nu pare să stăpânească engleza foarte bine, aşa că pe alocuri a primit ajutor de la Marton, care i-a tradus în ruseşte una sau alta; şi chiar din sală a primit ajutor, căci era pe-acolo un ziarist bun cunoscător al limbii ruse. Întrebare cu „ce-l inspiră în programele lui” l-a cam încurcat aşadar, dar după ce s-a lămurit despre ce-i vorba a fost categoric: „Soţia mea mă inspiră, ea m-a adus înapoi către sport, ea m-a încurajat: «Poţi s-o faci, trebuie s-o faci, pentru ţara ta, pentru patinajul artistic». Ea m-a adus înapoi în lumea mea, pentru că, în 2006, când am câştigat titlul olimpic, terminasem cu cariera competiţională. Şi nu am mai patinat trei ani după aceea; dar, la un moment dat, am simţit că am nevoie de mai mult…” Să-i mulţumim Yanei, aşadar; nu?

Şi fiul, fiul din prima căsătorie, face şi el patinaj? „Fiul meu are 5 ani şi joacă hockey în Sankt Petersburg; joacă deja de 8 luni. Câteodată imi spune: «Tata, poate voi fi patinator...». Şi eu: «No, play hockey...».

Despre Kings on Ice 2012 acum. Ana Soviany va fi încântată: vine iarăşi Stephane Lambiel. Şi, alături de el, Brian Joubert, în premieră la Bucureşti. Doi patinatori foarte buni, cu care Evgeni e prieten, în ciuda adversităţii de pe gheaţă. Sunt însă doi sportivi foarte buni amândoi; pentru că Plushenko nu vrea să fie „one man’ show”: „Îmi place să patinez cu patinatori foarte buni. Stephane Lambiel e foarte bun, un foarte bun executant de piruete, un săritor minunat. Brian Joubert, pe de altă parte, a câştigat de două ori titlul mondial. M-a şi bătut o dată de fapt...”. Marton nu scapă ocazia: „...la Budapesta”. Plushenko: „...La Budapesta... Tu eşti din Budapesta, nu?” – şi dă, în glumă, să se ridice de la masă. Căci, da, la conferinţa asta serioasă au fost şi mici glumiţe între cei doi, semn că se cunosc, că se înţeleg bine, că fac echipă bună. Că vor patina de-acum înainte vreo „50 de ani”, zice Evgeni râzând; şi, conspirativ, către Marton: „Secretul nostru? Avem unul? Ne place să lucrăm împreună, ne place ce facem”.
Şi nu, nu va patina „Sex Bomb” la Bucureşti (curiozităţi din public), că „e foarte greu să repeţi unul şi acelaşi program”, dar „ne gândim la un număr amuzant; poate un clovn; am deja un nas mare, roşu...”

Agasanta de mine mai are o întrebare: „Decizia ta de a păşi pe prima treaptă a podiumului la Vancouver, la festivitatea de premiere, a fost ea una spontană sau e o chestie la care te-ai gândit înainte?” Răspunde scurt: „A fost spontan...”. Eu: „A fost punctul cheie al festivităţii...”. El: „V-a plăcut? Şi mie mi-a plăcut. Dar asta face parte deja din vechea mea viaţă; nu mă uit acum decât înainte...”

Şi mă opresc; o poveste mai detaliată a conferinţei ăsteia de presă nu cred că veţi găsi nicăieri :).
Şi mă bucur: la Bucureşti, Plushenko va patina printre altele şi „Tango de Roxanne”, programul lui liber din sezonul ăsta, cu care a câştigat al şaptelea titlu european. Da, domnule, al şaptelea...


Coordonatele acum:
Kings on Ice 2012 – 7 aprilie 2012
Patinoarul „Mihail Flamaropol” din Bucuresti
Mai sunt inca bilete la primul spectacol, cel de la ora 15.00. AICI.

Invitati:
Evgeni Plushenko
Edvin Marton
Stephane Lambiel
Brian Joubert
Surya Bonaly
Fumie Suguri
Laura Lepisto
Ekaterina Bobrova&Dmitri Soloviev
Vera Bazarova&Yuri Larionov
Organizator: Amphitrion

Ne vedem la „Flamaropol”.

duminică, ianuarie 29, 2012

Sheffield 2012: zile doldora de patinaj; la televizor :)

Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat. © Sean Gillis/Europe on Ice

Campionatele Europene de la Sheffield s-au încheiat azi, iar eu nu-mi amintesc vreo ediţie la care să fi fost atât de mulţumită cu rezultatele (dacă nu-mi amintesc, nu înseamnă că n-au fost, dar asta e déjà altă discuţie…): francezii Nathalie Pechalat şi Fabian Bourzat au câştigat aurul la dans, urmaţi de Ecaterina Bobrova&Dmitri Soloviev şi Elena Ilinykh&Nikita Katsalapov; aflat într-o revenire absolut spectaculoasă, Plushenko a câştigat al şaptelea titlu continental, urmat fiind de Artur Gachinski şi Florent Amodio; în lipsa Alionei şi a lui Robin, în proba de perechi au dominat Tatiana Volosozhar&Maxim Trankov, argintul a mers la Vera Bazarova&Iuri Larionov, iar bronzul la o pereche pe care n-am mai văzut-o până anul ăsta, Ksenia Stolbova si Fedor Klimov (si care nici nu ma impresioneaza in mod deosebit); la fete a câştigat Carolina Kostner, urmată de Kiira Korpi şi Elene Gedevanishvili.

Cui foloseşte recapitularea asta? Păi, în primul rând mie; deşi mă uit la patinaj încă de când comenta Cristian Ţopescu (cel mai vechi concurs de patinaj pe care mi-l amintesc cred că e de prin ’88...) am tendinţa să uit una, alta; iar blogul ăsta îmi serveşte şi ca memorie externă, auxiliară, cum zicea prietena mea Ali la un moment dat. Şi mai e ceva: încerc să nu abandonez blogul, în condiţiile în care entuziasmul meu iniţial, de după x sau y program de patinaj, se risipeşte în posturi pe facebook :). Să recuperăm, aşadar, entuziasmul...

Campionatele de la Sheffield au început prost; nu-mi plăcea nici lumina nici patinoar, nici unghiurile de filmare, nici pata de apă care se zărea într-o parte. Nu m-am împăcat nici acum cu minusurile acestei ediţii a Europenelor, dar, în rest, totul a mers brici. Am petrecut mai multe seri şi-o zi întreagă doldora de patinaj cu prietena mea Ali, recreând cumva zilele şi serile de patinaj din timpul liceului (şi zău că nu-mi închipui patinajul fără Ali) şi pregătindu-ne, într-un fel, pentru Mondialele de la Nisa, de la finalul lui martie. Când, ferice de noi, vom fi în sală şi nu vom mai asculta comentariile insipide ale Alinei Alexoi. Am râs isteric, încercând să învăţăm, într-o oră şi ceva, toate săriturile din patinaj (da, nu le ştiam, ruşine nouă) şi-am izbutit (eu) să recunosc doar Lutzul, Axelul şi Loopul (cu restul am probleme mari, dar perseverez), am mâncat plăcintă bună şi patinaj pe pâine şi-am petrecut una dintre cele mai simpatice zile din ultima vreme. Şi, da, aceasta este o odă pentru Ali; şi nu v-o împrumut pentru zile de patinaj, să fie clar :).

Eu si Ali la Torino, in fata (sau spatele) Palavelei (CM de la Torino, 2010), intr-o fotografie antologica deja, by Mariusache.

Dincolo de asta, a fost un European cu multe imagini-cheie, emoţii, gesturi care-o să-mi rămână în minte. Să luam, de pildă, bucuria sinceră a lui Plushenko din timpul programului liber şi de după; câştigase alt titlu european (al şaptelea), dar se bucura de parc-ar fi fost primul. „Sunt mândru de mine”, a spus înainte de premiere. Şi a adăugat, în felul caracteristic: „Dacă eram sănătos, patinam şi mai bine, eram şi mai bun”. Modestia nu-l prinde; pentru că modestia nu e pentru el. Vorba ceia, să fie modest cine are de ce. Nu Jenia. Care a tras cu dinţii să fie în formă maximă pentru competiţia asta, deşi se operează la un genunchi în două săptămâni. De-aici bucuria autentică; e încă, nu bun, foarte bun; şi sper că l-a văzut şi Patrick Chan. Revenirea lui a fost piesa de rezistenţă a Campionatelor Europene de la Sheffield; motivul pentru care eu o să uit şi lumina aiurea, şi filmarea aiurea, şi băltoaca aiurea. „Plushenko skated out of his skin this afternoon”, a conchis unul dintre comentatorii britanici de la Eurosport; iar eu nu pot spune ceva mai inspirat de-atât.



Din proba masculină eu o să-mi amintesc însă şi altceva: profilul lui Florent Amodio şi profilul lui Nikolai Morozov, înainte de evoluţia francezului, ultima din concurs. Ochi în ochi, palma lui Morozov pe spatele firav al lui Florent, ca un transfer de încredere. Asta, deşi Florent venea de pe 5 după programul scurt, iar Brezina se instalase lejer pe locul 3 (sperând, poate, că va scăpa de blestemul eternului loc 4 in competitia continentala sau mondiala).



Urmărit de cel mai bun antrenor pe care l-ar fi putut avea, Amodio a patinat cu zvâc, cu entuziasm, a fost sută la sută pe gheaţă şi a luat bronzul; maximul pe care-l putea obţine la ediţia asta de Europene. Şi, la afişarea notelor, l-a apucat plânsul; iar Morozov l-a luat în braţe şi l-a ridicat în sus. Ce echipă sunt oamenii ăştia doi... Şi ce echipă face, în general, Morozov cu fiecare dintre elevii săi: mi-a rămas în minte şi acum, la doi ani după, mâna lui pe mâna lui Miki Ando, la Mondialele de la Torino; câteva secunde de linişte, de pregătire, de „hai că poţi” înainte de program.

CM de patinaj artistic de la Torino, 2010. Miki Ando si Nikolai Morozov. Foto: Florentina Ţone

Iar în timpul evoluţiilor patinatorilor săi, Morozov este el însuşi un spectacol: se agită, se plimbă ca un leu în cuşcă, se lasă la nivelul mantinelei, ba se uită, ba nu se mai uită, ba îl vezi, ba nu-l mai vezi. Şi, după campionatele astea, încep să cred că ruşii mici din proba de dans, Elena Ilinykh şi Nikita Katsalapov, n-au făcut deloc o mutare rea alegându-l pe Morozov în defavoarea lui Zhulin, Alexandr Zhulin. Perioada petrecută cu Morozov, cât va fi ea, o să le prindă bine. (Şi cred în continuare că, deşi a făcut progrese uimitoare la tehnic şi sare cvadruple, spaniolul Javier Fernandez era cu mult mai expresiv şi entuziast când era antrenat de Morozov, şi nu de Orser. Luaţi in timpul liber programul scurt pe muzică din desenul animat „Nu zaiţ, nu pogodi” şi o să-mi daţi dreptate...)

Elena Ilinykh si Nikita Katsalapov. © Sean Gillis/Europe on Ice

Programul ruşilor Elena Ilinykh şi Nikita Katsalapov, în proba de dans, e şi el unul dintre momentele memorabile ale acestui campionat. Am avut dubii cu programul asta la Grand Prix-uri, i-am şi bodogănit pe ruşi că l-au părăsit pe Zhulin după minunatul exerciţiu din sezonul trecut, cu Elena în rochiţă de balerină, dar cred acum că „Ave Maria” din sezonul ăsta li se potriveşte foarte bine; în plus, ea e foarte frumoasă, iar el un dansator desăvârşit. Bronz pentru ei la Sheffield; prima medalie din cariera lor la seniori. O să mai vină şi altele, asta e clar; iar Rusia îi pregăteşte pentru Sochi. Eu îi văd campioni olimpici; mai vorbim peste doi ani.



Si mai sunt si, peste tot si toate, Nathalie Pechalat şi Fabian Bourzat; aurul de la dans. Fabian, descătuşat, la Kiss&Cry, după ce locul I a devenit clar, şi Nathalie cu lacrimile ei (şi cred că şi-ale Angelicăi Krylova, antrenoarea); şi îmbrăţişarea celor trei – marile imagini ale acestui Campionat European. Victoria, aşa cum a trăit-o fiecare dintre ei; şi programul din gală, pe „Time of my life” din „Dirty Dancing”. Şi, cred, emoţiile şi presiunea care preced un Mondial la ei acasă. Îmi doresc teribil să fie pe podium; o să-mi strâng pumnii până o să mă doară în patinoarul din Nisa, o să strig, tare, sacadat, „Na-tha-lie, Fa-bian!”, „Na-tha-lie, Fa-bian!”, şi-o să mă agit, cu Ali şi cu toate băbuţele din clubul „Suporteres de patinage”. (V-am spus că o băbuţă franţuzoaică din spatele nostru, de la Torino, era acum la Sheffield? Aşa cum era şi rusul care a stat lână Ali; şi pe care l-am văzut de-atunci şi la Europenele de anul trecut de la Berna, şi la Mondialele de la Moscova, şi acum, în Anglia, la Sheffield...; îl invidiez şi îl admir).


Nathalie (sus) si Fabian. Foto: AFP



Ar mai fi, probabil, destule de zis (graţia Verei Bazarova, energia Elenei Gedevanishvili, constanţa – din acest sezon – a Carolinei Kostner, programul scurt al italienilor Cappellini şi Lanotte); dar tac; am zis destul. Minivacanţa se încheie aici. On se revoir a Nice.

sâmbătă, aprilie 17, 2010

Idei pentru programele lui Evgeni

V-am mai spus eu treaba asta, dar nu ma pot abtine sa nu-i dedic si un post de sine statator, de vreme ce e ultima stire de pe site-ul lui Plushenko. Si ea suna asa:

"On April 11 Show Kings on Ice had yet another great success in Bucharest. Evgeni Plushenko recorded a video message from Romania specially for his fans and his official site's visitors. You can watch the video and leave your comments on our forum. Thanks to our forum's reporter Cekoni".

Asadar, filmuletul de mai jos a fost inregistrat la Bucuresti si, in el, Plushenko cere fanilor sa-l bombardeze cu idei, cu sugestii de muzica, de costume, pentru programul scurt, pentru cel liber si pentru programele de gala. Ma rog, o spune bine chiar el, asa ca incetez cu turuiala si pun filmuletul.



vineri, aprilie 09, 2010

Plushenko la Bucuresti. Me, happy :)


Intrerupem jurnalul torinez decalat de la CM de Patinaj Artistic cu un comunicat important pentru "tara" amatoare de patinaj. Nu cred ca ati uitat, dar va mai spun o data: duminica, la 20.00, e Kings on Ice - Olympic Tour :)


Adica: Plushenko (chiar el!!), Lambiel (si el!!), Aliona Savchenko si Robin Szolkowy (uraa!), Natalie Pechalat si Fabian Bourzat (frumosii patinatori cu ochi albastri din Franta), Denis Ten (pustiul minune din Kazahstan), Tatiana Volosozhar si Stanislav Morozov (pentru Ucraina - locul 8 la Vancouver), Julia Sebestyen (din Ungaria - fata asta a fost o data campioana europeana...) si tot asa. Restul nu-mi fac neaparat cu ochiul. Ce stiam eu la un moment dat - desi pe afis nu apar - e ca ar trebui sa participe la turneul asta olimpic si americanii medaliati cu argint la Vancouver, in proba de dans - Meryl Davis si Charlie White. Sper sa vina, sunt foarte simpatici :)


Asta e. Evenimentul de la Bucuresti apare atat in agenda lui Plushenko, cat si in agenda lui Lambiel, deci e SIGUR ca ei vin!


Pentru curiosi si amatori de patinaj, iata programul lui Plushenko pentru perioada imediat urmatoare, potrivit site-ului oficial (unde sunt poze, multe poze, si filmulete, multe filmulete... inclusiv unul cu el si cu Joubert si cu Edvin Marton jucand un fotbal mic, improvizat, inainte de spectacolul Kings on Ice de la Moscova, de pe 31 martie. Da, acolo a fost si Joubert, a fost si Johnny Weir, dar nu a fost Lambiel... )

- 11 APRIL
"Kings on Ice - Olympic Tour 2010" - Bucharest, Romania
Tickets:
http://www.myticket.ro/en/bilete/220/detaliilocatie/kings-on-ice--olympic-tour-2010-evgeni-plushenko-edvin-marton.html

- 12-19 APRIL
Ice Olympic Tour 2010 shows - Slovakia, Czech Republic, Poland
Tickets:
http://www.212.sk/?art=28

Slovakia:
- 12.04 Bratislava (Zimný štadión V. Dzurillu)
- 13.04 Košice (Steel Arena)
http://www.steelarena.sk/index.php?context...iac=04&rok=2010
Tickets:
http://www.ticketportal.sk/Podujatie_Search.asp?ID=65101

Czech Republic:
- 15.04 Prague (Tesla Arena (HC Sparta)
- 16.04 Karlovy Vary (KV Arena)
- 19.04 Ostrava (ČEZ Aréna)
Tickets:
http://www.ticketportal.cz/podujatie_search.asp?id=101016

Ukraine:
- 22.04 Kiev.
- 23-24 Odessa.

- 28-29 APRIL
World’s Best on Ice (2 shows) - Germany, Nürnberger & Krefeld
http://www.worlds-best-on-ice.eu/index.php?id=show
Tickets:
http://www.worlds-best-on-ice.eu/index.php?id=tickes-tourdaten

- 05-06 MAY
World’s Best on Ice (2 shows) - Germany, Hannover & Hamburg
http://www.worlds-best-on-ice.eu/index.php?id=show

De unde tragem concluzia ca daca aveam si noi niste patinoare cat de cat se mai putea plimba un pic prin tara... Sau nu, habar n-am.

Asta e site-ul oficial (cred ca l-am mai dat de cateva ori pe-aici), unde gasiti multe si marunte despre Plushenko (poze, video, program, forum, extrase din ziare si reviste - frate, Plushenko e vedeta nationala in Rusia, apare in ziare mai des decat o face la noi Braileanca sau Bianca lui Bote :): http://evgeni-plushenko.com/

Ideea e ca se pot vedea inclusiv paginile de ziare din timpul Olimpiadei de la Vancouver, cu nebunia si dezamagirea din Rusia pricinuite de argintul lui Jenia. S-a publicat masiv fotografia cu Plushenko trecand "intamplator" pe treapta cea mai inalta a podiumului olimpic, inainte de a ajunge la treapta pe care l-au asezat arbitrii, cea de argint.




Cam atat, ne vedem la "Flamaropol" :)

Later edit:

Pentru Kings on Ice din Rusia, linia de start a fost, oficial, asta, la care stiu sigur ca s-a adaugat si Joubert:

Evgeni Plushenko,
Stephane Lambiel,
Johnny Weir,
Dennis Ten,
Jason GRAETZ,
Fleur Maxwell,
Alena Leonova,
Ksenia Makarova,
Elizabeth Tuktamysheva,
Adelina Sotnikova,
Yuko Kawaguchi - Alexander Smirnov,
Maria Mukhortova - Maxim Trankov,
Tatiana Volosozhar - Stanislav Morozov,
Meryl Davis - Charlie White
Sergei Yakimenko,
Elena and Alexander Chesney,
Fiona Zaldua - Dmitry Sukhanov,
Alexei Polishchuk - Bert Kordin,
Violetta Afanasyev and Peter Duck.

Ar fi simpatic sa vina si Johnny Weir la Bucuresti, dar nu stiu nimic de asta. Pe de alta parte, e o chestie care nu se potriveste: in weekendul 10-11 aprilie, Meryl Davis si Charlie White participa la nu stiu ce Ice Chips Shows in Boston, cel putin asa zice site-ul oficial al evenimentului... Ei, ne-om lamuri noi pana la urma si chiar daca nu ne lamurim inainte, ne lamurim la fata locului. Mi-as dori totusi sa avem o arena de patinaj pe masura campionilor care vin la Bucuresti, nu sunt mare fan al "Flamaropolului" in forma actuala. Ei, dar bine ca vin. Poate o sa vina si un patinoar nou la un moment dat :)

Pe de alta parte, am citit azi multe interviuri pe care le-a dat Plushenko pentru Evz, pentru Agentia de presa mondena (Victor Petrenko e patinatorul lui favorit, asta nu o stiam, banuiam ca e Alexei Urmanov), pentru Bucharest Herald, etc. Astept sa vina si sa-l vad pentru a treia oara. Si inca ceva, la spartul targului: inteleg ca zilele astea, ieri, alaltaieri, azi... in fiecare seara au fost niste evenimente simpatice la "Flamaropol" organizate de Amphitrion, cei care ii aduc pe campioni la Bucuresti. Bravo pentru asta! Si vreau sa stiu ce e cu acel potential "meet and greet" de la sfarsitul spectacolului :) Stie cineva ceva? :)

Later edit 1:)

Pentru cine vrea sa se amuze, aici e un filmulet beton :) de la o conferinta de presa din Rusia de zilele astea, de dinainte sau de dupa unul dintre spectacolele Kings on Ice. Plushenko nu e prezent, sunt doar Weir, Lambiel si Joubert, dar sunt monumentali :) Weir, mai ales, e intr-o forma de zile mari: canta si ceva in rusa, asa ca nu scapati asta, chiar daca se incarca cam greu. Ana va aprecia, cu siguranta, figura zambareata a lui Lambiel care rade cu gura pana la urechi de performantele vocale ale lui Johnny :).

Filmuletul:
http://video.mail.ru/mail/poln67/2/17.html

Dar am gasit cateva parti ale conferintelor din Rusia si pe youtube:

Conferinta 1, de pe 30 martie, Sankt Petersburg:
Conferinta 2, de pe 31 martie, Moscova:
Si gata. Noapte buna :)

marți, martie 02, 2010

Pentru nostalgici: Bolero-ul lui Plushenko


Cum mi-am propus la un moment dat - odata, demult - sa pescuiesc de pe youtube toate programele de patinaj care mi-au placut (si-am si inceput cu Alexander Abt acum vreun an jumate), zic sa pun acum programul scurt al lui Plushenko din sezonul 2000-2001. De cand era, deci, ceva mai mititel, de cand se lua la tranta pe gheata cu Yagudin.
Programul asta e absolut impecabil. Watch it:)



sâmbătă, februarie 20, 2010

Plushenko si medalia lui de platina

Nu pot sa nu pun pe blog filmuletul de care vorbeste Dia in comentariul ei la un post precedent, asa ca iata-l: (Plushenko explica de ce a pasit pe prima treapta a podiumului - a simtit ca ala e locul lui, de ce a dat jos repede de la gat medalia de argint, "cantarea prea mult", a zis zambind, de fapt, nu era medalia lui, cum sotia lui a spus ca azi a castigat, de fapt, medalia de platina):



O sa iasa un roman fluviu aici, dar zic sa fim in tema cu desfasurarea evenimentelor.

Si, mai jos, o stire Reuters care se incheie in acelasi ton: "Cine si-o aminteste azi pe Sarah Hughes, care a castigat aurul la Salt Lake City, in fata favoritei la aur Irina Sluskaia? Asa o sa se intample si cu Lysacke, n-o sa-si mai aminteasca nimeni de el...). Da, ce-i drept acum imi vin in minte toate coincidentele tampite de la JO americane...

MOSCOW (Reuters) - Olympic men's figure skating gold medalist Evan Lysacek is not a "true champion," his predecessor and Vancouver runner-up Yevgeny Plushenko has told Russian media.

Plushenko, hoping to become the first man in almost six decades to win back-to-back titles, lost to the American by 1.31 points on Thursday.

"You can't be considered a true men's champion without a quad," the 27-year-old told Russian state television RTR.

Lysacek did not attempt a quadruple jump, considered the most difficult in figure skating, in either Tuesday's short or Thursday's free programs, instead wowing the judges with artistry and exquisite footwork.

"For someone to stand on top of the podium with the gold medal around his neck with just doing triple jumps, to me it's not progress, it's a regress because we've done triples 10 or even 20 years ago," Plushenko said.

"Just doing nice transitions and being artistic is not enough because figure skating is a sport, not a show," he said.

"Of all the men who had competed tonight, only two -- myself and (Japan's) Takahiro Kozuka (who finished eighth) -- were able to land a clean quad.

"Later, when I saw Kozuka I shook his hand and congratulated him, saying 'Well done'. I also have a lot of respect for (Japan's bronze medalist) Daisuke Takahashi for trying to attempt a quad. That's a sign of a (future) champion."

Plushenko robbed

Plushenko, who came out of a 3-1/2-year retirement last month, said he was a victim of prejudicial judging.

"I did a great short program but didn't get the marks I deserved. When I asked why they told me I was skating early and they had to retain top marks for the last group," he said.

"Then, in the free program I was the last to skate, did everything clean and still didn't get the marks. That's prejudice. I thought I had done enough to get the gold but the judges gave it to someone else."

Most Russian TV analysts and commentators said Plushenko was robbed of a deserved gold by the judges.

When Plushenko walked into the RTR studio in Vancouver, host Alexei Popov presented him with a symbolic medal.

"You already have one gold and one silver so here's a platinum medal for you," Popov told the skater. "You are the real champion."

Another commentator called the decision scandalous, in the same mold as judging controversies at the 2002 Salt Lake City Olympics.

"We'd seen this before. In 2002 Irina Slutskaya unfairly was placed second in the short program so that Sarah Hughes could get a better shot at winning the gold," Alexei Vasilyev said.

Russia's Slutskaya, a favorite for the women's title in Salt Lake City, finished second behind American Hughes.

Incensed by what they thought was poor and biased judging, the Russians filed a protest, arguing Slutskaya had skated as well as, if not better than, Hughes. It was rejected.

"So what if Slutskaya lost?" asked the commentator.

"Who now remembers Hughes? Similarly, in a few years' time nobody will remember Lysacek while Plushenko would go down in history as one of the greatest of all time."

Mda. Cam asa e.

vineri, februarie 19, 2010

"Lectia" de la Vancouver: tocilarul ia aurul, curajosul ia argintul



Ceea ce parea, in viziunea mea, de necrezut, tocmai s-a intamplat: Lysacek, the most boring skater of all times, cu succesiunea lui de triple si cu lacrimile lui de crocodil si de actor de Beverly Hills, a luat aurul la patinaj, la JO din Canada (ca in alta parte a lumii, exceptand, of course, SUA, aceasta stupiditate nu s-a fi intamplat).

O sa ziceti ca sunt prea nervoasa, la jumatate de ora de la incheierea finalei, si ca dramatizez. Ca Lysacek a avut un program bun, curat, bla, bla, bla. Dar nu cu asta se castiga la olimpiada. Ci cu inventivitate, curaj, chef de a patina, bucurie, entuziasm... Aurul se castiga cu "pachetul Plushenko", o combinatie fenomenala (si in alte tari organizatoare, de neinvins) intre partea tehnica (singurul din concurs care a facut combinatia cvadrupla-tripla, nu cvadrupla simpla, sa ne intelegem) si partea artistica.

Sunt gata sa pariez pe multe lucruri la care tin ca pe Lysacek posteritatea NU il va retine! Ce dracu' a facut Lysacek la programul liber? Si de ce naiba a primit la tehnic note de parca ar fi atins Luna cu mana? Si de ce el si Chan au luat la artistic cat au luat? (Chan mai avea putin si urca pe podium, fara sa straluceasca prin nimic). Ca sa o citez pe Ali, Lysacek e ca un tocilar care si-a spus lectia invatata la perfectie, care a invatat pe deasupra toate capitolele cu exceptia celui mai greu: cvadrupla. Nu o face, dar a luat ochii unui juriu deja domesticit de ideea atat de batatorita in ultimul timp ca se poate lua aurul olimpic fara cvadrupla, ca nu e nicio problema, absolut nicio problema, cu chestia asta.

Ca sa nu imi spuneti mie ca toate aceste discutii din ultimul timp despre "cat de importante sunt toate elementele, nu numai cvadrupla, bla, bla, bla", despre cum "pasii de legatura ai lui cutare american si cutare canadian sunt asa si pe dincolo", n-au avut o menire, si inca una foarte clara: de a pregati, in cazul in care Lysacek (sau Chan) facea un program curat, cu toate triplele lui, o victorie a acestuia. Sa nu ziceti ca nu v-am spus. Si ca nu v-am pregatit pentru asta (cititi postul precedent). Si nu ma acuzati ca pic usor in patima conspiratiei sau ca sunt orbita de Plushenko si nu mai judec clar. Ca nu e cazul. La intalnirile directe Plushenko-Yagudin (ala da patinaj!), puteam sa recunosc, in anumite cazuri, superioritatea lui Yagudin. Deci as fi putut-o recunoaste si acum. Si daca Plushenko facea greseli grave, puteam sa accept sa castige un Daisuke Takahashi (excelent la toate capitolele, tehnic si artistic) sau un Stephane Lambiel (cu un simt al muzicii fenomenal). Dar nu un Evan Lysacek sau un Patrick Chan (sau ce patinator mai inventeaza americano-canadienii), care nu vor ramane in istoria patinajului cu evolutiile lor inodore, incolore. (Am suficiente argumente ca sa nu fiu acuzata de scenarita. A se veadea olimpiada de la Atlanta pentru gimnastele romance...).

Pentru cine a urmarit discutiile de pe forumuri din ultima perioada si articolele din presa nord-americana, ce s-a intamplat in dimineata asta nu e deloc o surpriza. Pentru ca s-a incercat prin toate mijloacele sa se imprime o stare de spirit favorabila castigarii aurului fara niciun pic de risc. S-a dat drumul, cu arul lui Lysacek, la medalii care proslavesc lipsa de curaj in patinaj si conformismul: "fac sapte triple si zece pasi de legatura si am rezolvat". Asta e lectia pe care o serveste JO de la Vancouver lumii, o lectie absolut paradoxala, din care nu mai intelegi nimic: "avem pista cea mai rapida la sanie, ce daca mai moare cate unul?, a gresit, e eroarea lui, redecshidem pista... dar la patinaj sa castige tocilarul".

Sa nu ziceti ca nu va spun de acum: si in proba de dans, Oksana Domnina si Maxim Shabalin o sa aiba probleme. Au un dans obligatoriu pe ritmuri aborigene, iar comunitatea aborigena a sarit in sus de zece metri (unde era comunitatea asta la alte concursuri, cand s-a patinat pe ritmuri de felul asta) ca nu se respecta regulile, ca nu e nimic acolo ce seamana cu dansurile lor, bla, bla, bla... Iar povestea asta a fost mediatizata la extrem, de cateva saptamani bune, si surprinzator, ca sa citez un comunicat de pe site-ul organizatorilor, cu o zi inainte de compulsory dance, "Controversy looms at ice dance". Si mai spun ceva: Tess Virtue si Scott Moir din tara gazda si o pereche de americani de care n-au auzit nimeni pandesc aurul ca niste vulpi flamande. Pe reteta deja probata in cazul baietilor: "Se ia un exercitiu corect-corect, fara niciun pic de sare si piper (a se citi risc), se adauga un pic de E-uri de la plic (a se citi controversa), cat sa nu se observe ca ai schimbat gustul, si aia e. Aur. Inghiti pe nemestecate si esti fericit. Dupa o ora (a se citi o zi, doua, o perioada), o sa ai un gust in gura de-o sa-ti vina sa vomiti si o sa te intrebi cum dracu' a fost posibil sa inghiti ca prostul o asemenea tampenie". Asemanarile cu cazuri reale sunt intamplatoare, evident, si acesta este un pamflet.

Pe principiul priramidei inversate (pentru cine a ajuns pana aici), faptele sunt urmatoarele: Plushenko a pierdut medalia de aur la JO de la Vancouver in fata lui Evan Lysacek. La un punctsi vreo 30 de zecimi.

Ca sa recapitulam, Plushenko a mers excelent, cu cvadrupla-tripla, si cu o alta serie de triple, plus parte artistica super consistenta, dar a pierdut. A fost un exercitiu excelent, memorabil, Plushenko a intrat ultimul, si-a stapanit nervii si a dat tot ce putea in acel moment. Cand stia deja ca Lysacek se instalase in varf cu programul lui "corect". O tripla cu un zbor putin mai aplecat in aer, dar aterizata excelent, a dat un excelent prilej de scadere - "se poate scadea un punct, se poate scadea un punct! - urla aproape satisfacut Marius Negrea, comentand pentru TVR". Si asa a si fost, s-a scazut ceva aici, si destul de mult, se pare. Iar Plushenko a pierdut aurul, desi e imposibil de crezut ca toata seria lui de sarituri, chiar si cu aplecarea asta in aer la o tripla, a fost mai slab punctata decat triplele "curate" ale lui Lysacek.

O sa ziceti ca am ajuns ca Vadim, critic tot si toate si o dau in conspiratii. Eu zic ca nu-i asa si, oricum, pe principiul "Gigi", "pe blogul meu fac ce vreau eu". Dar eu va spun altceva: pe youtube sau in reluare, priviti fara patima (si fac si eu chestia asta) cele doua exercitii: Lysacek si Plushenko, chiar in ordinea asta. Ordinea intrarii in concurs. Si spuneti-mi cu ce ati ramas dupa urmarirea evolutiilor celor doi. Cine e adevaratul campion olimpic? Cine o sa ramana in istoria patinajului? Eu zic ca raspunsul e evident.

Iar in timpul galei a facut-o si pe-asta: a luat-o pe podium, pe la locul I, ca sa ajunga la locul lui :)

Si niste updatari, care vor continua toata ziua (nu doar eu am vazut altfel lucrurile):

Gold for MEN's figure skating should be associated with a quad. Lysacek will be remembered as being extremely lucky tonight. Plushenko had really bad luck tonight - he should have beaten Lysacek - someone not in his class.

The scoring system squelches passion and encourages carefullness. Figure skating has become a CYA sport.

Evan did not deserve this medal. And this unfair poor judge is the only way that American lossers can get this medals. Guys, this not sport likely...

Reigning world champion Evan Lysacek gave the United States their first Olympic men's figure skating title in 22 years with a risk-free performance on Thursday... and so on.

miercuri, februarie 17, 2010

Ce finala va fi!



Facts:

Plushenko e pe primul loc dupa programul scurt, la JO de la Vancouver.

Plushenko e pe primul lor, dar e la foaaarte mica, prea mica, distanta de americanul Lysacek (90.85 - Plushenko, 90.30 - Lysacek) si de japonezul Daisuke Takahashi (cu un scor de 90.25). As cita-o pe prietena mea Ali, intr-un sms trimis la 6 dimineata, dar mi-e teama ca s-a exprimat prea colorat pentru acest blog. Ca sa reformulez, diferenta asta infima dintre Plushenko si patinatorii care-i sufla-n ceafa o sa ne dea noua, mie si lui Ali, un car de emotii in noaptea finalei.

Practic, cu punctajele pe care le au acum, fiecare dintre cei trei poate lua aurul.
La programul scurt, spun astia care se pricep si spun si eu, diferenta a facut-o saritura cvadrupla: dintre cei trei, Plushenko e singurul care a inclus-o in program. Suna excelent ca rusul a facut saritura cu patru rotatii, dar ma enerveaza sa ma gandesc ca fara ea nu era pe primul loc la programul scurt.
Se poate sa fie doar o impresie (as vreau eu sa fie doar o impresie), dar se pare ca arbitrii nu mai sunt asa entuziasmati de componenta artistica a exercitiilor lui Plushenko. Si la Europene, la partea artistica, Plushenko a avut un punctaj mai slab decat, sa zicem, Lambiel (dar Lambiel e o exceptie, ca are un simt al muzicii extraordinar). Acum insa, la artistic, Plushenko a primit 39 de puncte si ceva, iar Takahashi a primit in jur de 41. Si cred ca a mai fost unul cu punctaj mai mare in zona asta, de interpretare.

Drept sa spun, treaba asta ma cam seaca. Serios si obiectiv vorbind, cvadrupla NU este singura chestie care il diferentiaza pe Plushenko de restul patinatorilor. Il urmaresc pe Plushenko din 97, de cand era doar un pusti slab, cu parul mult mai scurt, care facea pirueta Bielman, si l-am si vazut patinand de vreo doua ori in fata ochilor mei. Si mi-e clar ca emana o energie fenomenala, o bucurie teribila de a patina, are o usurinta incredibila in a face sa para super simple elemente foarte complicata. Si-atunci de ce e in situatia asta? De-a fi la foarte-foarte mica distanta de ceilalti?

In anii trecuti, la campionatele mondiale si europene, era clar: nu faceai cvadrupla, nu erai in carti pentru medalii, nu puteai sa emiti pretentii. Si-acum? Sa fii (tu-Takahashi, tu-Lysacek, tu-Chan) la Jocurile Olimpice si sa vrei sa iei aurul fara saritura cu patru rotatii? Si, mai mult, sa nu faci cvadrupla si sa fii la jumatate de punct distanta de Plushenko?

E enervanta toata povestea asta. Dar se explica intr-un fel prin ce s-a intamplat, ce s-a spus in ultima perioada: de cateva saptamani bune, patinatori americani si canadieni, plus o gasca de specialisti de aceeasi origine, fac lobby pentru ideea ca nu e nevoie de cvadrupla sa castigi cea mai tare medalie. In saptamanile trecute, un arbitru american s-a aflat chiar in centrul unui scandal dupa ce a trimis un mail - vezi-Doamne - de "atentionare" catorva alti arbitri din proba masculina, ca sa aiba grija cum arbitreaza, sa nu se lase influentati de "legenda" care il precede pe Plushenko, ca sa fie atenti ca rusul e cam slab la partea de legaturi dintre sarituri, ca o sari el cvadrupla, dar sunt si alte elemente care conteaza si care ar trebui notate ca atare...

Nu mai spun ca Patrick Chan, reprezentantul Canadei, a facut si el ditamai tam-tamul chiar in ultimele zile ca Plushenko are un stil invechit de a patina, ca el, canadianul, are in program pasi si elemente de legatura care trebuie sa fie punctate similar cu o cvadrupla. Aceeasi discutie si in cazul lui Lysacek. Nu reusim sa aterizam cvadrupla, asa ca macanim ca se poate sa castigi si fara. Si mi-e teama ca unii o sa inceapa sa creada chestia asta. In fine. Ca sa nu-l mai aduc in discutie pe Weir (care e un patinator bun, dar cu ifose) care a declarat ca el nu mai e impresionat de "o coama de par blond fluturand prin aer" (ghici cine e coama?) Pana una alta, dupa programul scurt, Weir e pe 6, iar Chan e pe 7. As zice "sac" acum, dar ce ma seaca e ca toate discutiile astea apar, asa, ca de nicaieri, in toiul unor JO care se desfasoara in Canada (care Canada si-l prezenta pana mai ieri, cu mare fast, pe Patrick Chan drept favorit la aur. Fara cvadrupla, evident:). It sucks (fara ca eu sa ma las influentata de idei conspirationiste, pare cel putin ciudat acest lobby pentru "aur fara cvadrupla"...)

Un razboi al nervilor, imi e clar. Asta a fost cumva atmosfera din perioada premergatoare programului scurt, iar Plushenko a ales sa nu comenteze. A intrat intr-un soi de silenzio stampa si a spus ca va spune ce are de spus dupa programul scurt.

Si dupa programul scurt a vorbit. Si a pus el presiune pe adversarii sai. Destula presiune incat sa le tremure picioarele in finala :)

Preiau comentariul scris de Martin Rogers pentru Yahoo! Sports. Textul vorbeste de la sine, asa ca nu-mi mai bat capul sa traduc. E un fel de rezumat al conferintei de presa de dupa programul scurt.


Plushenko playing mind games

By Martin Rogers,

VANCOUVER, British Columbia – If gold medals were handed out for winning mind games, Evgeni Plushenko would already be headed to the Vancouver airport, ready to jump on a flight to Russia with another Olympic title stashed safely in his baggage.

After surging into the lead after the short program in the men’s figure-skating competition, Plushenko proceeded to turn up the heat on American rival Evan Lysacek with a series of barbed comments that will further fuel a heated showdown set for Thursday night.

Plushenko gleefully poked fun at Lysacek’s refusal to incorporate the quad jump – figure skating’s toughest and most exciting maneuver – into his program. Lysacek suffered a stress fracture in his foot attempting the move last year and will not try it in his long program.

“I believe the future of figure skating lies in the quad jumps,” said Plushenko, with the hint of a sneer dancing across his face. “We can discuss a lot whether it is good or not or whether it is good to focus on other things, but by doing so we are going backward in time.”

It’s not as if any Olympic battle between the U.S. and Russia needs any extra electricity, but Plushenko appeared determined to pick open some psychological wounds on Lysacek before the figure-skating version of a Cold War recommences on the ice at the Pacific Coliseum.

Their news conference shaped up as a verbal boxing match, which quickly turned into a one-sided smackdown reminiscent of Ivan Drago vs. Rocky Balboa in “Rocky IV” – without the fighting back.

Lysacek’s night had gone perfectly to that point. Skating in the final group, he produced one of the finest performances of his career, arguably even better than the one that won him gold at the 2009 world championships.

His 90.30 score puts him in second place at the midway point, just behind the indomitable Plushenko’s 90.85 and well in contention to score the first American men’s gold since Brian Boitano in Calgary in 1988.

However, it remains to be seen whether his low-risk policy of ditching the quad, a move he has performed successfully in the past, will come back to haunt him.

“For me, I have spent a lot of time working on every aspect of my routine,” said Lysacek. “If you ask a speedskater if one stroke is more important than another, they wouldn’t say that it was. It is easy to take the simpler moves for granted, but I am not going to do that and I will maximize the points and importance of them.”

By now, though, Plushenko was starting to warm to his theme and began to play to his audience like a musical conductor. The Russian was quick to pour scorn on Lysacek’s explanation, laughing and joking with reporters and scoring an undeniable psychological lift before eventually giggling to himself as he exited stage right.

“Of course we need transition and spins and steps, harder and harder,” he said. “But I don’t know, I was making triples in 1994. I know in speedskating they have timing [world records], it gets better. Biathlon, they have new timing. I think we stopped. Some people are going to say it is wrong. But that’s my point.”

American Johnny Weir will provide another dose of shock value with his outrageous and extravagant performance in the long program, but he sits in sixth place and seems well out of contention.

Lysacek, though, has a real chance, at least statistically speaking. However, he looked like a lost little boy once Plushenko got his claws out. The Los Angeles-based 25-year-old needs a confidence pick-me-up before Thursday.

Often too much is made of mind games and psychology, but Plushenko enjoys such a standing in the sport that his personality has the ability to overwhelm and crush prospective challengers.

Unless Lysacek steels himself like never before and comes up with the display of a lifetime on Thursday night, he could find himself swatted aside like so many hopefuls before him.

Da. Textul reda intr-un mod interesant si veridic - imi inchipui - atmosfera de la conferinta de presa. Dupa razboiul nervilor si atacurile mai mult sau mai putin voalate la care a fost supus el insusi in ultimele zile, mi-l inchipui pe Plushenko la conferinta satisfacut si increzator. Daca nu, chiar arogant. Cu aroganta aia pe care ti-o da constiinta faptului ca esti bun si da!, le-ai aratat tu lor! Pot sa mi-l inchipui si cu un zambet aproape dispretuitor fluturand pe buze, un zambet de atoatestiutor catre un copil pierdut. Dar, sa fim seriosi: cred ca autorul a exagerat putin transformandu-l pe Lysacek intr-o potentiala victima. Daca statea prost cu psihicul (daca era "labil", cum il etichetam eu si Ali pe Urmanov cand gresea o saritura), nu cred ca Lysacek ajungea aici. Asa ca oricata satisfactie imi produce comentariul asta, nu pot sa-mi permit sa-l subapreciez pe american. Si nici Plushenko nu poate. E o diferenta prea mica, sa fii overconfident. Asa ca vineri dimineata va fi o finala stransa. Iar eu si Ali ne vom roade unghiile. Ca Plushenko e ultimul care intra in concurs, al 24-lea. Alta potriveala tampita :)

UPDATE:
Linkul de la mai jos e de la Luiza, drept pentru care foarte multumesc. Se descarca si se asculta :)

http://www.mediafire.com/?3e0djtjdydn

Dupa sau in timpul conferintei de presa de dupa programul scurt, Plushenko asigura o ziarista italiana ca va fi cu siguranta la Torino, la Campionatele Mondiale, ca Torino, Palavela, inseamna foarte mult pentru el, de vreme ce acolo a castigat aurul la olimpiada. Iar eu voi fi la Torino in martie special pentru competitia asta... Ieeeee!