CE de patinaj de la Zagreb (7): me and the stars - part four. Ochelaristii.

 Poza de mai sus e un teaser, se-ntelege. Iata mai jos povestea ultimei sesiuni de fotografii cu starurile de la Zagreb.

Dupa ceremonia de decernare a medaliilor mici la fete, tzopa-tzopa pe urmele baietilor; sa nu plece cumva inainte sa faca subsemnata poze cu ei. Incepem cu Michal; dar vedeti ce diferenta de moace? Eu eram foarte zambareata, Michal era deja suprasaturat de poze. A mai stat la una, asa, din mers - asta de mai jos - avertizand amenintator grupul de fete care il inconjurase (din nou): "This is the last one...". Asta e povestea pozei cu Mr. Brezina; si va rog sa apreciati sinceritatea. El nu mai avea chef de poze, eu, da. Ce sa facem acum? Asta e soarta patinatorilor frumosi si talentati :).

 

Javier Fernandez, pe de alta parte, avea un cu totul alt tip de reactie la rugamintile admiratoarelor. Era, parca, uimit ca persoana lui starneste atata interes; si, aproape timid, iti dadea senzatia ca el e cel multumit ca face poza cu tine, fanul de rand.

 

Pozele astea cu Javi sunt printre cele mai pretioase amintiri ale mele de la Zagreb; pentru ca-ti arata un om recunoscator celor din jur; care nu se grabeste sa te expedieze: asculta, semneaza fotografii, zambeste la aparat. Asa se face ca eu am o serie de poze cu Javi (multumesc,din nou, Ali), iar in primele doua el imi semneaza concentrat o fotografie. Asta :)

Instantaneul asta e facut de mine la mondialul de la Nisa, anul trecut, in fata patinoarului. Javier se poza cu admiratoarele, iar eu il pozam la randu-mi. Si, daca ne intoarcem la poza cu mine si cu Javier, cu care debuteaza aceasta foto-poveste, trebuie sa remarcati evidenta: e plina de ochelaristi - eu, Javi si tipa care rade in spate. Iar atunci cand am incarcat-o pe contul de fb al lui Javier, un spaniol a comentat razand: "Asta e reclama la un magazin de optica?" :)

Nu se putea sesiune foto fara dragul domn Amodio. Florent Amodio. Pe care-l stim de la Torino, din 2010, eu si Ali; si pe care l-am vazut apoi in Kings on Ice, la Bucuresti. Si-atunci cand toate fetele din patinoar strigau sa iasa Stephane Lambiel la autografe, numai Ali baiguia cu glas pierit: "Florent?". Si Florent, super uimit ca-i stie cineva din public numele, ne-a semnat autografe in carnetele. 

Iar acum, la Zagreb, Florentina a binevoit sa mai primeasca un autograf, pe un instantaneu de la Torino...

... si sa si zambeasca intr-o poza cu Mr. Showman. Observati, va rog, ca in a doua poza avem o companie de prima clasa: o mana intinsa a Carolinei Kostner.

Cu zambaretul de Florent incheiem povestea fotografiilor. Dar nu incheiem povestea intalnirilor simpatice; caci intr-o pauza de Gala laureatilor, cat ma plimbam cu Marius de brat, ca sa-i arat unde mi-am petrecut eu toata saptamana - ce-am baut, ce-am mancat - in spatele a niste paravane, intr-un studio TV improvizat, Brian Joubert dadea un interviu. Si ne varam noi nasul intre paravane, iar eu agit, timid, zambind, palmita de suporter; si Brian ne zambeste, la randu-i, si ne face cu mana :). Asta a fost chiar nostim, s-a bucurat pana si Marius ca-l vede pe Brian Joubert. Acuma nu pot sa va spun cum e "alintat" Brian de baietii nostri; dar pot sa spun atat: ca e faimos; si ca, si daca-i trezesti noaptea din somn, stiu sa-ti spuna si cine-i Brian, si ce renume are :)). Gata. Am terminat cu gluma. (Si-aproape am cam terminat si cu pozele).

CE de patinaj de la Zagreb (7): medaliile mici ale fetelor

  

In timp ce baietii - Javier, Florent si Michal - se hlizeau pe scena improvizata in Dom Sportova, fetele se hlizeau si ele asteptand sa le vina randul la medaliile mici. Se hlizeau mai cu seama cele mici, Adelina si Liza, incercand sa-si alunge emotiile prin ras. Si-au urcat apoi pe scena cucuietele si zambaretele si, de aici incolo, a ras toata lumea. Iarasi zic: nu ma intrebati ce-au intrebat cei din public; nu-mi mai amintesc o iota. Imi amintesc insa - si bine - rasul lor cu gura pana la urechi, ochii albastri ai Lizei, ochelarii Carolinei, bucuria sincera, autentica a Adelinei; care, sa ne intelegem, imi e foarte draga. Gata cu palavrageala, poze.

Incheiem cu o surpriza; si ce surpriza: un autograf al Carolinei Kostner pe o fotografie de anul trecut, de la Nisa. Carolina a castigat titlul mondial in 2012, iar eu m-am bucurat sa pot primi un autograf pe o fotografie care-o infatiseaza pe campionessa in momentul asta de triumf. Poftim.

 

CE de patinaj de la Zagreb (6): Carolina e verramente La Regina.

  

"Campionessa" a dat din nou lovitura la Zagreb, la distanta de cinci ani de titlul european castigat tot aici. Zagrebul ii poarta, pare-se, noroc fetei asteia inalte si frumoase. Dar eu cred ca-i poarta noroc intalnirea cu trifoiul meu cu patru foi, agatat de palton... Ca, da, Carolinei i-a placut trifoiul meu, acum doua zile, cand i-am aparut in cale cu o dorinta clara: o fotografie. Si Carolina a zambit si-a remarcat trifoiul meu buclucas si grasun de pe palton. Si, pentru ca l-am remarcat, il va si primi: ca l-am aruncat astazi pe gheata, la finalul unui program liber care mi-a ridicat parul pe maini. Ce mare, urias talent e Carolina! Si cat de mult ma bucur c-am trait si respirat pe viu momentul asta: "Bolero-ul" cel plin de personalitate si senzualitate al campioanei mondiale en-titre. (iar momentul asta de triumf suprem, titlul mondial, l-am trait, de asemenea, pe viu, anul trecut, la Nisa; de unde deducem ca-i purtam noroc, eu si Ali, Carolinei. Si mai deducem ceva: ca suntem niste norocoase noi doua! Norocoase cu majuscule. Sa identifici in viata asta niste lucruri care te bucura teribil si sa te bucuri de bucuriile astea... pai, cum sa spun, dar ce sa-ti doresti mai mult de-atat?) 

Ultima grupa de la programul liber al fetelor intra, categoric, in seria mea de bucurii: am urlat de mi-au sarit capacele pentru Liza, Carolina, Adelina, am agitat steaguri si palmute din plastic si-am fost emotionata si fericita. Tare fericita.

(Foto)istoriile zilei sunt aici; sa le citim/vedem. Dar, inainte de asta, retinem o povestioara: comentariul lui Alexei Urmanov vizavi de performanta de azi a Carolinei. Urmanov a spus asta pentru o televiziune din Rusia; iar eu ma bucur c-a remarcat evidenta, atuurile Carolinei, minunatia asta de program. Iata: "Publicul o iubeste pe Carolina. Si e intotdeauna placut s-o vezi patinand. Hai sa ne bucuram pentru ea, e o patinatoare demna de lauda, care concureaza la cel mai inalt nivel, o patinatoare pe care trebuie pur si simplu sa o urmaresti si sa te bucuri de felul in care patineaza... Fiti atenti la creativitatea secventelor de pasi, e cu totul neobisnuita... O astfel de muzica, o muzica dificila, Bolero, e greu de interpretat; si doar patinatori ca si Carolina pot s-o faca intr-adevar, pot sa-i redea caracterul, particularitatile...".

La observatia ca patinatoarea italiana primeste tot timpul punctaje foarte mari, Urmanov a continuat: "Vedeti Dumneavostra, eu am fost foarte norocos sa lucrez cu Carolina la un moment dat si pot sa spun asta: e o patinatoare cu abilitati de patinaj (skating skills) uriase; si, de asemenea, punctajul pe care il primeste pentru componente e absolut justificat. Cred ca ea ne arata un patinaj artistic modern, nou, distinct. Si, prin asta, ii castiga pe arbitrii, castiga publicul".
Cum sa nu-ti placa (si mai mult), dupa asta, dragul domn Urmanov?

Cred c-ar trebui sa revedem si programul, nu-i asa? Uite minunatia:



Trebuie sa recunoasteti: she's in a class of her own. Iar prietena noastra, doamna din Croatia despre care o sa mai auziti aici, pe blog, a exclamat vazand linia de pasi: "She's in love!". Nu stiu daca draga de Caro e sau nu "in love", dar stiu altceva: ca Bolero-ul ei e incredibil si ca mai vreau, mai vreau, mai vreau s-o mai vad patinand in viata asta. Sa fie clar.

Poze; si cu putin ajutor in chip de legende foto (si, da, aici sunt multe franturi de piruete; ce sa facem daca dau bine-n poze? :))

Fleur Maxwell.din Belgia

Sila Saygi din Turcia

Tina Stuerzinger din Elvetia; e colega de antrenament cu Zoli Kelemen; si amandoi se afla sub aripa lui Gheorghe Chiper.

Monika Simancikova din Slovacia.

Si Elene, draga mea Elene. Adica Elene Gedevanishvili, antrenata de Brian Orser. Anul asta, Elene are doua programe minunate; pacat insa ca nu-i inca in forma. Poate la Mondiale?

Victor Petrenko, cu mainile incrucisate, urmareste fetele; si rade, cand i se pare ca-i de ras. Nu spunem, Doamne fereste, ca rasul lui are legatura cu Kerstin Frank din Austria, cum ni s-a parut... Nu spunem nimic.

Pernelle si Lloyd; si Florent; Si Chaffik; si-n general, delegatia franceza, care a venit s-o sustina pe Mae Berenice Meite. Ca asta-i obiceiul pe-aici: patinatorii vin cand e pe gheata unul de-al lor; si-apoi pleaca; pana la urmatorul conational...

Anita Madsen din Danemarca, fata cu antrenori exuberanti si saltareti...

La mantinela, Alexei Urmanov si Nikol Gosviani, noua mea descoperire; si-apoi eu cand descopar, descopar, nu gluma. Aici e un viitor luminos, sa fie clar.

Sonia Lafuente cu rochitele ei su-per-be. Pacat insa ca-i prea serioasa fata asta; n-ar strica sa mai zambeasca un pic in timpul exercitiilor. La ea, asta ar fi reteta succesului, sunt sigura. Sau, in fine, un ingredient util.

Ca o boare, ca un abur, Juulia Turkkila din Finlanda.

Din nou Sonia; ca aparatul meu urmareste rochii fotogenice, ce sa-i fac?

Si inca o data Nikol. Nikol Gosviani.

Si-o fata in chimono: Lanaelle Gilleron-Glorry; si, da, stiti deja: francezii aparusera iar in arena :)

Si vine ultima grupa; minutele de incalzire; si emotiile mele. Haide, Caro! Haide, Ade! Haide, Liza!

Liza e prima; si eu flutur steagul; si rusul in pulover albastru de langa mine se mira ca-l flutur; si zambeste.

Carolina. Bolero. Atat va spun. Si mai spun ceva: ce spate, domnule! Ce spate!

Valentina Marchei e in super-forma sezonul asta; iar eu ma bucur tare; tare-tare.

Adelina e la cabaret; si-i iese tot; si eu agit iar steagul. Cum sa nu te bucuri pentru fetele astea? Spuneti voi, cum?

De cand ne-am intalnit cu ele la Lidl, fetele Helgesson imi sunt mult mai simpatice. Dar uite ca, din pacate, nu mi se pare c-o sa creasca niciodata mai mult de locurile 5-6 la Europene; la Mondiale nu mai discutam. Desi Viktoria vine intotdeauna tare la programul scurt; o zbarceste insa de cele mai multe ori la liber.

Si-o Carolina mandra pe treapta cea mai inalta.

Si fotografii cu steaguri: noi din spate, fotografii acreditati, din fata.

Buburuzele din Rusia sunt fericite; si-s si eu fericita pentru ele.

Iar Caro... Caro face turul de onoare; e o postura cu care s-a obisnuit. Si imi e clar acum: astia sunt cei mai buni ani ai Carolinei. Si-mi doresc tare mult o medalie olimpica pentru ea. Promit ca, daca e posibil, ii mai arunc un trifoi grasun, simpatic, din plus, pe gheata de la Soci, anul viitor.

Si noi, fericite. Maine e Gala. Si Gata.