De fapt, acum l-am vazut pe de-a intregul. Prima data, n-am putut. A fost ciudat, mi-amintesc. Mi se intampla pentru prima oara sa nu pot sa vad un film pana la capat, sa nu pot sa-l duc. M-am oprit atunci la scena din club, la Alice cu peruca roz. Alb-roz. Dupa aceea, am mai vazut franturi. Si-n seara asta am inchis cercul. Asta e un blog cu povesti. Cu lucruri dragi. Cu intalniri de suflet. Pentru ca de la o intalnire a plecat totul: intalnirea mea cu Evgheni Plushenko, in februarie 2007. In realitate, “intalnirea” a fost o conferinta de presa: Plushenko, in spatele unei mese, raspunzand la intrebari, iar eu, in sala, c-un zambet intins pe toata fata. Si cum trebuia sa-mi urlu, cumva, entuziasmul, am facut un blog pentru asta. Si pentru celelalte intalniri frumoase ce-aveau sa vina.
4 comentarii:
sincer, nu-mi mai aduc aminte chiar despre ce e vorba in film... aaaa.. stai... ceva cu 2 baieti si o fata? sau cu 2 fete? hmm... stiu, insa, ca mi-a placut :)
Ei, shtii tu ce shtii: filmu' e cu doua fete shi doi baietzi :)
super film.
este un super film; are tot timpul o latura neobservata; eu dupa a doua vizionare m-am mirat de ce-am priceput :))) si imi place doctorul cat e de realist si de chinuit. e favoritul
cred ca il programez pentru o a treia vizionare
Trimiteți un comentariu