Alina, zisa si Gina, s-a casatorit :)

Despre Alina v-am mai povestit; n-aveam cum sa n-o fac; fara ea, copilaria mea ar fi fost altfel; nu stiu cum, dar altfel. O sa adun candva povestioarele noastre, cu gimnastica, rate, laptuci, gem de zarzare si borcane cu lacuste; cu şanţul nostru cel de toate zilele si cu mamaia Galetoaia, seara de seara, langa gard; o sa le adun intr-o fituica sau aici pe blog si-o sa radem, cu un ochi in prezent si cu unul atunci, in copilaria noastra la Jirlau, cand alergam dupa fluturi galbeni si visam vise mari, mai mari decat noi. Pana atunci, adun bucurii din viata noastra de adulti si v-o arat pe Alina vesela si frumoasa, weekendul trecut la Pitesti, cand s-a imbracat in rochie alba si-a devenit, din domnisoara Stanciu, doamna Caramizaru. 

Bucuria Alinei a fost si bucuria mea, asa ca bucuriile noastre cu origine comuna isi fac loc pe blogul meu cu fericiri; in instantaneele de mai jos Alina rade cu toata fata, cu ochi mari, negri, frumosi, si buze rosii, iar eu rad, dar fara ochi :) Caci ochii mei devin o linie atunci cand rad; sunt un semn ca ma bucur teribil.

Aveti, deci, mai jos fotografii cu si fara ochi de la Pitesti; in tot cazul, fotografii bucuroase (si n-o sa auziti slujba religioasa, dar va spun eu ca a fost de zile mari; prima slujba la finalul careia mi-a venit sa aplaud; asa, ca la un spectacol; ca la un spectacol de opera; si-o sa mai vedeti si bucuria unei mamaite - una dintre mamaite; cealalta va primi de la mine multe, multe poze vesele si zambarete).