joi, ianuarie 19, 2012

Roma: Borgo Medievale, Castelo Sant’Angelo şi Borghese; Villa Borghese

E 22 octombrie 2011, sambata, si suntem in Roma; in Roma cea portocalie. Avem program scurt azi; pana dupa-amiaza trebuie sa vedem Borgo Medievale (pe repede inainte), Castelo Sant'Angelo si Villa Borghese. E clar, ne-ar trebui o zi pentru asta; dar n-o avem; deseara plecam spre Barberino di Mugello...

(Dac-as fi scris in timpul vacantei, asta as fi scris; dar sunt acasa, e ianuarie 2012 deja si-au trecut niste luni bune de la povestea asta italiana; nu-mi mai amintesc totul cu maximum de detalii. Imi amintesc insa cerul albastru de sus, de pe terasa castelui Sant'Angelo, ingerul din piatra, Catedrala San Pietro printr-o fereastra pe jumatate acoperita de perdea, podul Sant'Angelo cu multe, multe statui, regretul de a nu fi vizitat castelul seara, cand Roma la asfintit ar fi fost cu adevarat magnifica (asa, toate pozele mele sunt in soare si in contre-jour...), muzica napoletana de langa castel, dansul unei fete cu fusta lunga, verde, trupa de chinezi care a trecut in pas grabit pe langa noi (si ei s-or fi grabit sa ajunga la Baerberino?), domul de pe malul Tibrului, oglindindu-se in apa, drumul catre Piazza del Popolo, cu tot cu "dulcele" cu gem, piata, frumoasa piata, strajuita de biserici (pictura de Caravaggio intr-una dintre ele am ratat-o; era pauza de pranz)... si linistea, si frunzele galbene, lucioase din Villa Borghese. Pe toate le-as fi luat acasa. Si-am si luat cateva; acum sunt maro inchis; in mintea mea sunt insa inca galbene; galbene-galbene; cum a fost si vacanta asta de toamna la Roma...)

Suntem, deci, in Roma; intr-o frumoasa si galbena zi de toamna...

duminică, ianuarie 15, 2012

Bunătăţi de duminică la Hanul Adinei



Draga noastra Adina ne-a invitat pe la ea si ne-a gatit; iar noi am infulecat, evident, cum le sta bine unor musafiri veritabili. Si-am tooot mancat si-am tooot povestit si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

V-am mai spus ca Adina are o casa frumoasa, nu? Pe care nu ma mai satur eu s-o pozez? V-am spus; sigur v-am spus; o casa in care totul se invarte si se aduna in jurul mesei; am fost, cumva, ca la un Han al Ancutei; noi, in jurul mesei, ca in jurul unui foc, cu multe bucate si povesti; fiecare cu ulcica plina cu vin; cu observatia ca ulcica era pahar, ca Marius n-avea ulcica, din motive de condus, si ca vinul era unul ecologic, de la Constanta, nu de la Moldova :)); si, evident, cu observatia ca Ancuta nu era Ancuta, ci era Adina :))) Cand mai venim?

luni, ianuarie 02, 2012

Oglinda, oglinjoara...




Alandala, prin decembrie

Floricele de toamna intarziata, frunze galbene si taiat de porc la Ralesti...

...tot felul de festinuri...

...cu fetele-cucuietele prin Centrul Vechi...

...cu Mariusache prin Cismigiu si aiurea, intr-o dupa-amiaza de 31 de decembrie, cand bucurestenii disparusera de pe strazi; sa se gateasca pentru Revelion...

...si festinul festinurilor.