Da. Eu mi-am primit cadoul de 8 Martie. Si de Florii, si de ziua mea, si de Craciun :) Am avut niste zile foarte bune. Foarte la locul lor. Asa cum ar trebui sa fie. Cred ca e de vina soarele asta, si primavara asta timpurie... Da. Da, zile bune, ziceam. Care-au culminat cu un spectacol pe cinste - aseara, Mi Soledad, la Sala Palatului. Regal de Joaquin Cortes. Cred ca m-as fi multzumit cu ziua de 6 martie. Dar a mai fost si 7. Azi. Pe asta o s-o trec in calendar ca fiind ziua in care am palavragit cu Joaquin. Cu Joaquin Cortes, da. Si ca sa fie totul asezat, intalnirea s-a petrecut in compania unor prieteni dragi. Asa, ca sa tinem minte toti :) O fi mult spus "am palavragit"? O sa ma consult cu prietenii :) Cert e ca a fost o jumatate de ora frumoasa, vesela, fara intrebari stupide si taceri stanjenitoare. Cu autografe cu "abrazo" :). Povestile intalnirii, curiozitatile, zambetele, micile priviri iscoditoare - in Adevarul Literar si Artistic de miercuri, 12 martie. Si tot atunci, fragmente audio din interviu. La mine pe blog. Pana una-alta, doar cateva arome si franturi. In schimb, o invazie de poze :)O prima poza - desi n-am cerut acceptul. Sper sa nu se supere nimeni pe mine :)
Bun, n-o sa va spun ce-am vorbit. Ca asta o sa cititi voi, saptamana viitoare. O sa va spun c-a fost o intalnire super relaxata. Si c-am schimbat vorbe si priviri, noi astia trei din imaginea de sus plus aky - da, c-a fost si aky, care ne-a ametzit si pe noi si pe Cortes cu spaniola ei cu accent argentinian. Ei, da, au mai fost inca doua tipe din zona maketing/publicitate, si-a mai fost si impresara lui Joaquin... da' io vorbeam de noi acum.
Ei, uite si-alta poza, mai cuprinzatoare. Vedeti ce maini lungi are Cortes? Una dintre ele a ajuns pana la mine :))
Si mai pun si niste poze, chiar daca-s usor blurate. Bineinteles, ca io radeam cu gura pana la urechi :)) A se vedea mai jos:
Voi l-ati vazut pe omul asta in spectacole, nu? E un vulcan, e nebunie, e culoare, e lumina, e de toate, e din toate. Ei bine, in fata mesei rotunde din holul de la Hilton, am descoperit un om linistit. Cuminte. La locul lui. Da. Zice lumea ca e cel mai sexy spaniol, ca e cel mai mare dansator de flamenco, ca e aia, ca e celalalta... o sumedenie de etichete. El ce zice despre el? "Ni sexy, ni guapo, ni nada. Normal". Noi am ras. El vorbea serios.
Mai presus de toate, un om fara aere din-astea de vedeta. Ca ar fi putut avea o gramada. Eram pregatita sa le suport pe toate, oricate ar fi fost. Dar n-au fost. Am dat cu mana in stanga si in dreapta si n-am gasit nimic. Drum liber catre Joaquin. Si da-i cu intrebari. N-a sarit peste niciuna, n-a deraiat, n-a fentat, n-a zis: "ma, da' am raspuns de zece mii de ori la intrebarea asta". Ca desi am pretentia ca sunt originala, cred c-a mai primit de zeci de ori aceleasi intrebari. Nu, dom'le, a raspuns cu toata seriozitatea. Sincer.
A parut dispus sa vorbeasca. Sa i se scormoneasca intimitatea, lumea, obiceiurile. Fara gesturi mai mici sau mai mari care sa-ti taie avantul. Fara priviri iritate, gen "voi nu mai plecati, ca eu trebuie sa repet, ma duc de-aici la Sala Palatului"... M-a relaxat. Am ras. A ras si el. Am ras toti cand a venit vorba de publicul majoritar feminin. "Da, sunt mai multe femei, 70-80% femei. Dar asta nu se intampla numai in Romania, asa e peste tot". Si pe barbati, pe barbati cum ii aducem la flamenco? "Pai, sa vina fetele cu perechile, cu partenerii la spectacol, asa ii aducem". Ptiu, am incalcat consensul, am zis prea multe :). Daca va spun eu tot, cine-o sa mai citeasca Literaru'?
Hai ca daca n-am voie, deocamdata, sa dau prea mult din casa, am zis sa va innebunesc cu poze. Asadar:
Ma, da io nu mai am de gand sa ma opresc?! Tipa din dreapta lui, butonand telefonul, e impresara:
Mergem mai departe:
Si tot asa, ca doar nu ma intalnesc in fiecare zi cu Joaquin "Argint", cum i-a zis Marius, dupa ce l-a vazut cum da din maini si din picioare:
Ei, hai ca mai pun una, ca nu ma indur sa nu:
Mda. Ma opresc aici cu pozele de la interviul acordat in exclusivitate pentru Adevarul. Uite-o fotografie care-mi place mie foarte mult:
Oricum, eu m-am hotarat. Cel mai mult la Joaquin imi plac mainile. Linistite si ascultatoare, in timpul interviului, nebune si expresive, cand vine vorba de dans. A se vedea poza de mai sus. Nu stii cum arata omul cu palarie, nu stii cum se misca omul cu palarie. Vezi mainile. Zborul. Indrazneala. Mda, me gusta los manos de Cortes... sau cum s-o zice in spaniola asta pe care toti o intelegem, din motive de telenovelas :)
Stati ca nu ma opresc aici. Pun acusica un link catre un alt post. "Mi Soledad", vazut prin ochii unui barbat. Care nu mai fusese niciodata la un spectacol al lui Cortes. Care nu voia sa-l vada deloc pe spaniol, ca vazuse posterul ala tampit care a impanzit orasul, cu Joaquin dezbracat, si cu mostra aia de "intelepciune": "La invitatia/cererea doamnelor si domnisoarelor din Romania". Pai cum sa vina un barbat la un spectacol de-al lui Cortes daca tu il promovezi ca pe un spectacol cu "cipandei"?
Iata linkul:
http://www.mediafax.ro/blog/general/joachine-trailes-baxtalo-praleo/
Dar pentru cine nu e deloc familiarizat cu "Mi Soledad", am descoperit, recent, pe youtube niste filmulete foarte ok, facute undeva prin Portugalia. Va e clar ca le pun mai mult pentru mine, nu? Ca sa nu mai rascolesc youtube-ul de fiecare data cand vreau sa-l vad pe Cortes... Dar asa puteti sa vedeti si voi cum arata, in mare, spectacolul asta, cand l-am vazut eu prima data, in iune 2006. Ca acu', pe 6 septembrie, la petrecerea organizata de holding, a fost putin altfel. Zice el ca e o obisnuinta asta, sa mai umble pe ici-pe colo, pe la coregrafie, pe la muzica. Ca sa se simta motivat. Ca sa nu se plictiseasca prezentand, zi de zi, acelasi spectacol.
Filmuletzul cu numarul 1
Filmuletul cu numarul 2
Filmuletzul numarul 3 (cu acordeonul)
Filmuletul cu numarul 4
Alta data, o sa va povestesc si despre intrebarea aia cu pantalonii Jean Paul Gaultier. Da, aia care i s-au rupt la Bucuresti, la spectacolul din decembrie 2007. Nu s-a temut nici de intrebarea aia, a raspuns elegant... intr-un interviu acordat tot ziarului Adevarul, facut in Spania, la sfarsitul lui februarie, pe baza unor unei liste de intrebari, la care am contribuit din plin...
Bun, n-o sa va spun ce-am vorbit. Ca asta o sa cititi voi, saptamana viitoare. O sa va spun c-a fost o intalnire super relaxata. Si c-am schimbat vorbe si priviri, noi astia trei din imaginea de sus plus aky - da, c-a fost si aky, care ne-a ametzit si pe noi si pe Cortes cu spaniola ei cu accent argentinian. Ei, da, au mai fost inca doua tipe din zona maketing/publicitate, si-a mai fost si impresara lui Joaquin... da' io vorbeam de noi acum.Ei, uite si-alta poza, mai cuprinzatoare. Vedeti ce maini lungi are Cortes? Una dintre ele a ajuns pana la mine :))
Si mai pun si niste poze, chiar daca-s usor blurate. Bineinteles, ca io radeam cu gura pana la urechi :)) A se vedea mai jos:
Voi l-ati vazut pe omul asta in spectacole, nu? E un vulcan, e nebunie, e culoare, e lumina, e de toate, e din toate. Ei bine, in fata mesei rotunde din holul de la Hilton, am descoperit un om linistit. Cuminte. La locul lui. Da. Zice lumea ca e cel mai sexy spaniol, ca e cel mai mare dansator de flamenco, ca e aia, ca e celalalta... o sumedenie de etichete. El ce zice despre el? "Ni sexy, ni guapo, ni nada. Normal". Noi am ras. El vorbea serios.
Mai presus de toate, un om fara aere din-astea de vedeta. Ca ar fi putut avea o gramada. Eram pregatita sa le suport pe toate, oricate ar fi fost. Dar n-au fost. Am dat cu mana in stanga si in dreapta si n-am gasit nimic. Drum liber catre Joaquin. Si da-i cu intrebari. N-a sarit peste niciuna, n-a deraiat, n-a fentat, n-a zis: "ma, da' am raspuns de zece mii de ori la intrebarea asta". Ca desi am pretentia ca sunt originala, cred c-a mai primit de zeci de ori aceleasi intrebari. Nu, dom'le, a raspuns cu toata seriozitatea. Sincer.
A parut dispus sa vorbeasca. Sa i se scormoneasca intimitatea, lumea, obiceiurile. Fara gesturi mai mici sau mai mari care sa-ti taie avantul. Fara priviri iritate, gen "voi nu mai plecati, ca eu trebuie sa repet, ma duc de-aici la Sala Palatului"... M-a relaxat. Am ras. A ras si el. Am ras toti cand a venit vorba de publicul majoritar feminin. "Da, sunt mai multe femei, 70-80% femei. Dar asta nu se intampla numai in Romania, asa e peste tot". Si pe barbati, pe barbati cum ii aducem la flamenco? "Pai, sa vina fetele cu perechile, cu partenerii la spectacol, asa ii aducem". Ptiu, am incalcat consensul, am zis prea multe :). Daca va spun eu tot, cine-o sa mai citeasca Literaru'?
Hai ca daca n-am voie, deocamdata, sa dau prea mult din casa, am zis sa va innebunesc cu poze. Asadar:
Ma, da io nu mai am de gand sa ma opresc?! Tipa din dreapta lui, butonand telefonul, e impresara:
Mergem mai departe:
Si tot asa, ca doar nu ma intalnesc in fiecare zi cu Joaquin "Argint", cum i-a zis Marius, dupa ce l-a vazut cum da din maini si din picioare:
Ei, hai ca mai pun una, ca nu ma indur sa nu:
Mda. Ma opresc aici cu pozele de la interviul acordat in exclusivitate pentru Adevarul. Uite-o fotografie care-mi place mie foarte mult:
Oricum, eu m-am hotarat. Cel mai mult la Joaquin imi plac mainile. Linistite si ascultatoare, in timpul interviului, nebune si expresive, cand vine vorba de dans. A se vedea poza de mai sus. Nu stii cum arata omul cu palarie, nu stii cum se misca omul cu palarie. Vezi mainile. Zborul. Indrazneala. Mda, me gusta los manos de Cortes... sau cum s-o zice in spaniola asta pe care toti o intelegem, din motive de telenovelas :)
Stati ca nu ma opresc aici. Pun acusica un link catre un alt post. "Mi Soledad", vazut prin ochii unui barbat. Care nu mai fusese niciodata la un spectacol al lui Cortes. Care nu voia sa-l vada deloc pe spaniol, ca vazuse posterul ala tampit care a impanzit orasul, cu Joaquin dezbracat, si cu mostra aia de "intelepciune": "La invitatia/cererea doamnelor si domnisoarelor din Romania". Pai cum sa vina un barbat la un spectacol de-al lui Cortes daca tu il promovezi ca pe un spectacol cu "cipandei"?Iata linkul:
http://www.mediafax.ro/blog/general/joachine-trailes-baxtalo-praleo/
Dar pentru cine nu e deloc familiarizat cu "Mi Soledad", am descoperit, recent, pe youtube niste filmulete foarte ok, facute undeva prin Portugalia. Va e clar ca le pun mai mult pentru mine, nu? Ca sa nu mai rascolesc youtube-ul de fiecare data cand vreau sa-l vad pe Cortes... Dar asa puteti sa vedeti si voi cum arata, in mare, spectacolul asta, cand l-am vazut eu prima data, in iune 2006. Ca acu', pe 6 septembrie, la petrecerea organizata de holding, a fost putin altfel. Zice el ca e o obisnuinta asta, sa mai umble pe ici-pe colo, pe la coregrafie, pe la muzica. Ca sa se simta motivat. Ca sa nu se plictiseasca prezentand, zi de zi, acelasi spectacol.Filmuletzul cu numarul 1
Filmuletul cu numarul 2
Filmuletzul numarul 3 (cu acordeonul)
Filmuletul cu numarul 4
Alta data, o sa va povestesc si despre intrebarea aia cu pantalonii Jean Paul Gaultier. Da, aia care i s-au rupt la Bucuresti, la spectacolul din decembrie 2007. Nu s-a temut nici de intrebarea aia, a raspuns elegant... intr-un interviu acordat tot ziarului Adevarul, facut in Spania, la sfarsitul lui februarie, pe baza unor unei liste de intrebari, la care am contribuit din plin...
