CM de patinaj de la Nisa. 28 martie: Evgeni Platov, Maurizio Margaglio, zi teribila pentru rusi si emotii (si ce emotii) pentru Nath si Fabian

Episoadele anterioare:

• http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.fr/2012/03/cm-de-patinaj-de-la-nisa-avanpremiera.html
• http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.fr/2012/03/cm-de-patinaj-de-la-nisa-26-martie.html
• http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.fr/2012/03/cm-de-patinaj-de-la-nisa-27-martie.html

O sa incepem chiar in ordinea asta: cu emotiile mele teribile atunci cand l-am rugat pe Evgeni Platov - care se ivise ca prin minune in dreptul scarii noastre - sa-mi dea un autograf. V-am mai povestit de Evgeni; il adoram eu si Ali in liceu, cand rusul blond si frumos patina in proba de dans cu Pasha Grishuk si castiga doua (2!) titluri olimpice consecutive. Pentru ultimele JO la care au participat, de la Nagano, din 1998, am tras chiulul de la ore, eu si Ali, am sarit gardul (sau nu? nu mai stiu) si ne-am dus la libraria din oras, sa-i vedem; dupa aia, am dat lucrare la Logica si la mijlocul orei m-am dus in buda sa vomit. Ei, puteam sa-i spun toate astea lui Platov (mai putin partea cu voma), dar nu mi-a iesit nimic. Doar ca-l rog sa-mi dea un autograf; iar el m-a privit zambind, putin mirat (mirat la modul: "de unde-o sti fata asta cine sunt?" - dar eu stiam), si a pus pe foaia mea pricajita, din agenda mea pricajita (puteam, oare, sa iau de acasa o agenda mai tampita decat asta?) un autograf minunat. Si a plecat zambind in continuare, blond si frumos ca acum 18-20 de ani de cand l-am vazut prima data... Iar mie mi-au tremurat picioarele minute bune dupa aia... (Ali "a inregistrat" intalnirea cu ochi simpatici, curiosi, veseli, si mi-a povestit-o cu detalii; si-o sa mi-o povesteasca ani multi de-acum incolo, amin. Ca eu eram mult prea emotionata ca sa retin tot; dar am retinut privirea si zambetul; si spatele lui Evgeni, coborand scara, lasand in spate un om fericit. Eu.)

Si inca o poveste mica, inainte sa trecem la concurenti, clasamente etc. Locul meu e la margine, langa o scara; la un moment dat, pe partea cealalta, tot langa scara, la mai putin de un metru de mine, se asaza un tip. Eu il vad cum vine, cu parul lui negru, si-i zic la' Ali: "Asta e Maurizio Margaglio". Sa va amintesc: acest macho italian, inalt, frumos, brunet (pleonasm, nu? termenul "macho" implica toate cele de dupa...) patina cu Barbara Fusar-Poli, in aceeasi perioada cu Marina Anissina si Gwendal Peizerat. Lumea iubea perechea aia, pentru ca era una temperamentala; si pentru ca el era superb; ca ea era destul de dificila - ca sa nu spunem altfel. Atunci cand Maurizio a gresit - la revenirea lor, la JO de la Torino, din 2006 - Barbara l-a sagetat cu o privire otravita pe Maurizio; iar noi am urat-o atunci pe Barbara.

Iata un filmulet fara priviri otravite :)

Ei bine, acest Maurizio s-a asezat la un metru de mine, in stanga; Ali nu era convinsa ca e el, din motive de ochelari, care-i schimbau radical fizionomia - nu era convinsa, in ciuda faptului ca imediat o fata s-a pozat cu el.

Si a stat Maurizio in imediata mea proximitate vreo 40 de minute; si apoi, la o pauza, a disparut. Ca sa reapara pe alee seara, la finalul programului scurt de la dans. Si am zis: "El e; vreau autograf". Si m-am dus. Si el era; si era si zambaret, si voia sa ofere si autograf personalizat. Asa ca da-i interogatoriu (dar ce interogatoriu :)): cum ma cheama?; si cum sa scrie Florentina? In varianta italiana, cu a la coada, sau in engleza, cu e? :))) A ales varianta italiana si a adaugat si un "Con affetto"; si-a mai zis ceva, dar am uitat; ca eram atenta la mana lui pe spatele meu, asa, de "la revedere"... Da. Sunt varza :) Dar asta stiu si stiti deja. Eu ii iubesc pe oamenii astia. Si punct. Ii stiu de-atatia ani; suntem deja cunostinte vechi; si foarte, foarte dragi.

Asa s-a incheiat seara mea... (La capitolul asta trebuie mentionat si plimbatul pe culoarul din dreapta al patinoarului, umar la umar cu Gwendal Peizerat; iar eu n-aveam agenda pricajita la mine...; sper sa-l mai intalnesc pe dragul de Gwendal. Sau, pe acelasi culoar, noi in urma lui Morozov; care pare un tanar subtirel, in redingota; sau intalnirea scurta cu Nobuo Sato, pe acelasi culoar; sau, seara de tot, intalnirea cu Yuko Kavaguti, mititica, deghizata aproape, cu o sapca si niste prietene, discutand programul. zilelor viitoare.. Sau tot pe-acolo Tatiana (Volozoshar) si Maxim (Trankov) la plimbare...) - uite de-aia ne place noua la Nisa, la CM de patinaj...

Asa s-a incheiat, deci, ziua, dar sa va spun cum a inceput... Fuga-fuga, sa prindem, la ora 13.00, debutul programului scurt. Am ajuns la timp, dar nu ma intrebati ce-am vazut cu detalii; ca nu mai stiu; e tarziu. Dar va spun ce mi-a placut, ce nu mi-a placut: nu-mi place zambetul fortat al tuturor echipelor din America - probabil ca invata sa zambeasca de la primele lectii de patinaj; nu-mi place. Mi-a placut exercitiul pe "Tango de Roxanne" al perechii din Franta: Vanessa James si Morgan Cipres. Mi-a placut rochita lui Caydee Denney. Si am adorat programul scurt al japonezilor Narumi Takahashi si Mervin Tran. I-am ochit pe copilasii astia la concursurile de Grand Prix, iar exercitiul asta scurt, limpede, curgator, e unul dintre preferatele mele; si ma bucur ca japonezii astia mici si draguti sunt pe 3; isi merita locul cu varf si indesat.

Nathalie, Fabian, Brian in public...

De aici incolo a inceput dezastrul. Dezastrul cu majuscule. Pentru rusi. Toate perechile din concurs au cazut. Prosteste chiar. Anapoda chiar. Unora li s-a scazut, altora nu (norocul Verei si lui Yuri, ca el s-a dezechilibrat dupa finalul muzicii, la poza de final). Dar Yuko a cazut peste Alexander dupa o ridicare (si mi-a parut atat de rau de ei...), iar Maxim Trankov a cazut in fund, in timp ce o tinea pe Tatiana in spirala mortii. Dezastru, cum ziceam. Dar si publicul a fost total anapoda cateodata: reluarile cazaturilor au fost intampinate cu rasete. "Ce n'est pas possible", s-a exclamat in patinoar, iar niste francezi tolomaci de langa noi au ras - bai, cum sa razi? Daca vrei sa razi, stai acasa, uite-te la filmulete pe youtube, cu patinatori care cad si gimnasti care dau nas in nas cu masa de sarituri; stai acasa si razi; nu veni aici, ca daca razi, esti penibil.

Da, asta a fost ziua erorilor pentru rusi; caci sirul va continua si in proba de dans, cu Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev gafand; in ciuda faptului ca azi a fost ziua ei... Retrospectiv, noi am decis: purtatorul ghinionului a fost Zhulin, care, in debutul grupei, s-a infiintat cu Tatiana (Navka) si cu ochelari de soare intr-o loja... Glumesc, evident; dar ceva a fost astazi cu rusii...

In grupa finala, chinezii Sui si Han au facut senzatie cu programul lor scurt, pe muzica country. A fost un program simpatic, antrenant, plin de energie, patinat cu viteza de la cap la coada; iar ei s-au bucurat teribil de reusita. Imediat dupa, delir: au intrat germanii. Aliona si Robin. N-au reusit un program perfect, dar au fost buni. Iar noi ne-am alaturat germanilor de langa noi, cu steaguri si cu zuruiutori, si-am contribuit la vacarmul din patinoar, dupa exercitiul lor... Si buni, dar nici ei perfecti, au fost si chinezii Pang si Tong. Si cu asta s-a incheiat programul scurt al perechilor.

Dupa o tarta cu mere inghitita in fuga, am trecut apoi strada la repetitiile cu muzica ale baietilor, de patinoarul cu priveliste "Jean Bouin". Care era arhiplin. Pana acolo, insa, pana la etajul 5, am impartit liftul cu Frank Caroll. Care, intrebat de o doamna ce face, a raspuns: "I am with a cat from Kazahstan here; I am with a boy from Kazahstan..." - si de-abia atunci il observi si pe Denis Ten, pustiulica dintr-un colt al liftului...
Pe patinoarul de antrenament: Joubert, Verner si Kevin van der Perren (urmarit de Jenna, de sotie, in public). Cum va spun, patinoarul era pliiiiin, iar asiaticele aveau pungute cu pisicute "Hello Kitty", numai bune de aruncat.

Au urmat: Rippon, Chan, Jeremy Abott, Kevin Reynolds. Iar eu mi-am ocupat timpul cu filmatul si pozatul; nu ma pot abtine deloc; cred ca daca mai aveam o mana, o foloseam si pe aia :). Lumina era extraordinara in patinaj, un soare de asfintit patrundea prin geamurile inalte ale patinoarului si lumina si fetele sportivilor cateodata; asa ca, serios, cum sa nu profiti de lumina aia?
Chan a fost foarte serios la antrenamente, ca de obicei, iar liniile lui de pasi din programul liber sunt absolut fenomenale. Acuma... sa nu credeti ca-i ridic o statuie lui Patrick, dar, cum va spuneam, o data ce-i vezi, lucrurile devin relative; nu-l mai arunci pe Chan la cosul de gunoi, ca sa-l ridici pe Daisuke; pentru ca toti, dar toti, muncesc. Iar la Chan un lucru e sigur: e foarte, foarte perseverent. Si o sa-i vad cu alti ochi programul liber; pentru ca e doldora de chestii faine.

Rippon e mai durduliu, parca (zice Ali; dar nu in sensul rau) si a ramas la fel de cretzuliu; Abott e un balerin desavarsit, iar la Reynolds n-am avut vreme sa ma uit din motivele enuntate mai sus.
Ultima grupa la repetitii: Daisuke, Kozuka, Yuzuru, Ten si Fernandez. De ei v-am mai povestit :); dar va mai spun ca-mi plac programele lor libere (ca le-am revazut pe toate, cu muzica, la antrenamente). Ca Daisuke ramane febletea febletilor, dar sper sa-i iasa cvadrupla. Triplele si combinatiile de triple le sare cu o usurinta ceva de speriat; dar cvadrupla nu e chiar finalizata; deci sper sa mai lucreze, ca sa nu mor de emotii la liber (scurtul nu l-a repetat...) Yuzuru e si el perseverent, in forma, Ten mi-a placut de cand l-am vazut prima data, in anul olimpic, iar Fernandez ramasese fara suflu la finalul repetitiei programului liber, asa ca zbarcit pirueta de final; iar Orser l-a trimis sa se reaincalzeasca (muschii il abandonasera total) si sa repete piruete. La mantinela, numai antrenori unul si unul: Caroll, Camerlengo, Lori Nichols, Orser... (aici chiar o sa vedeti la un moment dat niste poze; ca am facut destule; si niste filmulete).

Peste ceremonia de deschidere am sarit deci din motive de Daisuke si ne-am dus direct la programul scurt al dansatorilor. In sala, public de prima mana: Gwendal Peizerat si Marina Anissina printre ei; de Maurizio v-am spus...

Ali a fost responsabila cu scris punctaje, asa ca eu ma ajut acum de rezumatele ei si va spun asa:

• ca ma bucur teribil ca Julia Zlobina si Alexei Sitnikov s-au calificat pentru liber; dar pe ultima-ultima suta; imi doream sa revad programul lor mare...
• 
• ca de fiecare data cand ma uit la Zueva n-am in mintea decat imaginea ei cu catelul, din lift :(.
• ca Madison Hubbell si Zachary Donohue, pe care i-am vazut in public zilele trecute, mi-au placut si ei; sunt antrenati de Krylova si Camerlengo.
• ca Anna Nagornyuk si Viktor Kovalenko n-au reusit calificarea, dar eu ii vad pe mainile lui Zhulin candva, in viitor.
• 

• ca Lorenza Alessandrini si Simone Vaturi au fost cu-adevarat latino, in programul lor, el cu despicatura camasii pana la buric, ca in competitiile de dans.
• ca Nelli Ziganshina si Alexander Gazsi se numara printre favoritii mei; iar Martin Scotnitki de langa mantinela imi aminteste de perioada Kati Winkler-Rene Lohse...
• ca am regretat sincer eroarea Ekaterinei Bobrova si a lui Dmitri Soloviev; imi plac, sunt frumosi; dar, cred, afectati de ce se intamplase tuturor rusilor la perechi.
• ...sa-mi explice si mie cineva de ce Pernelle si Lloyd au obtinut punctaje atat de mici, incat au ratat calificarea la liber? Ca eu n-am inteles; si, serios, ca nu inteleg nici acum. Imi pare teribil de rau ca n-o sa-i vad; dar ma enerveaza mai mult ca nu stiu de ce.
• ca muzica de la scurt a rusilor Riazanova si Tkachenko imi place.
• ca primul program cu adevarat inchegat si latino pana la ultima fibra a fost al canadienilor Weaver si Poje; genial a fost; mi-a placut mult.

• 

• ... dar ca programul pe care voiam cu adevarat sa-l urmaresc a fost al italienilor Anna Cappellini si Luca Lanotte. Il stiti deja foarte bine; ea e superba, rochia e minunata, iar dansul lor e preferatul meu la programul scurt.

• ca Elena Ilinykh si Nikita Katsalapov sunt frumosi, foarte frumosi, dar nu-i avantajeaza latino; sau n-o avantajeaza pe ea, ca el e convingator.
• 
• ca Meryl si Charlie sunt impecabili tehnic, dar mie nu imi plac roboteii in proba de dans :(. De fapt, ea e robotel, el mai putin... Liberul lor va fi insa foarte apreciat, ca e doldora de chestii indraznete, dar ce te faci cu simtirea, cu emotiile...?

• ... cu emotiile pe care le transmit Tessa si Scott? La capitolul asta nimeni nu-i intrege, iar Scott, though american, e latin pursange in dansul asta. Ea e impecabila; asa ca fac o echipa foarte, foarte buna.
• 
• ca Shibutanii nu ma dau pe spate.
• ...si ca la francezi a fost delir. Iar eu am contribuit din plin la el.
• 
  Nath si Fabian pareau destul de stresati inainte, eu aveam deja emotii de la debutul grupei si, de emotionata ce am fost, n-am putut sa ma bucur de exercitiu; ca eram prea preocupata pentru ei; prea ingrijorata; le numaram pasii si twizzle-urile. Cine a urmarit cu detasare imi zice ca au fost excelenti. Eu nu stiu sa va spun; ca eram in transa de emotii; si nu din cele productive. Zice lumea - si lume nu din Franta - c-ar fi meritat si mai mult decat 3 la scurt; nu-s ce sa va spun. Poate da; habar nu am. Un lucru e cert: imi plac teribil si gata. La liber o sa mor. De emotii.

Foto: Susanne Schutz

Atata tot. (sper ca faptul ca posturile sunt lungi si nu au deocamdata poze nu descurajeaza lectura...)

Update. Iata si fotografiile promise:

• Programul scurt al perechilor: http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2012/04/28-martie-reloaded-cm-de-patinaj.html
• Practice sessions baieti: http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2012/04/28-martie-2012-nisa-sau-cum-se-imbraca.html
• Programul scurt al dansatorilor: http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2012/04/28-martie-cm-de-la-nisa-programul-scurt.html