Cu ceva vreme in urma, intr-o vizita la doamna Luiza Berman, scotoceam alaturi de Lucian Muntean printre cliseele de sticla ale tatalui doamnei - fotograful desavarsit din interbelic, Iosif Berman.


Asta e un blog cu povesti. Cu lucruri dragi. Cu intalniri de suflet. Pentru ca de la o intalnire a plecat totul: intalnirea mea cu Evgheni Plushenko, in februarie 2007. In realitate, “intalnirea” a fost o conferinta de presa: Plushenko, in spatele unei mese, raspunzand la intrebari, iar eu, in sala, c-un zambet intins pe toata fata. Si cum trebuia sa-mi urlu, cumva, entuziasmul, am facut un blog pentru asta. Si pentru celelalte intalniri frumoase ce-aveau sa vina.
2 comentarii:
Si-acum se naste intrebarea: e fotografia asta "inscenata" ori ba? Adica, a surprins Berman ceea ce pare a fi o invitatie (la dans, habar n-am...) sau a fost o mizanscena? Oricum ar fi, fotografia are "un ceva"...
Imi e clar ca e o "mizanscena", cum spui tu; cel mai probabil, fotografia a fost facuta in timpul campaniilor monografice la sate ale Scolii Sociologice de la Bucuresti. Cred ca am mai vazut cateva din serie. Berman era fotograful din grupul de monografisti, un colaborator extrem de pretios. Si da, are un "ceva", cum au toate fotografiile lui Berman.
Trimiteți un comentariu