joi, martie 29, 2012

CM de patinaj de la Nisa. 29 martie: BRAVO pour Nathalie et Fabian!

Episoadele anterioare:
Ziua mea a inceput asa:


... si s-a sfarsit asa:


Ziceti voi, nu-i asa ca am avut o zi frumoasa? Multumesc, Ali, pentru fotografia minunata cu Nathalie, de azi de la pranz, si multumesc, in general, aparatului meu foto ca nu m-a lasat la greu; se vede treaba ca nu ma pot abtine totusi sa nu fac fotografii (chiar daca mult reduse cantitativ - si calitativ - comparativ cu Torino, cand am tacanit in continuu :)

Astazi, asadar, s-a intamplat o chestie pe care mi-o doream teribil: o medalie mondiala pentru Nathalie si Fabian. Dintre toate, bronzul parea singurul abordabil, intr-o perioada in care (traiesc si) concureaza Tessa si Scott pe de-o parte, Meryl si Charlie pe de alta. (Le recunosc superioritatea, asta e clar, dar ma irita ierarhia asta aproape de nezdruncinat de la dans; ma simt ca-n vremurile de de mult, cu punctajele subiective de pana in 6.0, cand trebuia s-astepti sa se retraga unii, ca sa ia si ceilalti medalii; nu-mi place asta; si la dans ma simt asa; desi, inca o data, Tessa si Scott sunt de neinvins mai cu seama cat priveste expresivitatea, iar Meryl si Charlie sunt perfecti tehnic). Dintre ei, eu ii prefer pe canadieni, desi astazi americanii au fost perfecti (si canadienii nu). Nu-s ce sa mai zic, mai bine ies din discutia asta fara sens, legat de cine era corect sa ia titlul mondial la dans, si va spun ce era corect fara niciun dubii: bronzul francezilor. Aici nu e nimic de comentat si basta :). Nath si Fabian au luat bronzul mondial, pe care-l asteapta de ani buni; iar eu ma bucur cu toata, toata inima pentru ei.

Observati ca am inceput cu finalul serii; pentru ca el m-a entuziasmat la maximum. Desi, atunci cand incepuse proba de dans, la ora 19.00, eu si Ali eram praf. PRAF. Dupa niste ore multe petrecute in patinoar cu fetele, la programul scurt, dupa o scurta pauza cu tarte au ratatouille et brioche au chocolat, la ora de care va spuneam eram drogate de somn si de oboseala. Asa ca pe la primele doua grupe am cam cascat (incercand totusi sa fiu si atenta), iar in pauze m-am plimbat, m-am plimbat, sa nu adooorrm. Pentru ca - e evident - Ali si eu am abuzat de patinaj zilele astea: am fugit de colo-colo, de la patinoarul mare, la patinoarul de antrenament si invers, ne-am culcat tarziu si ne-am trezit devreme. Asa se face ca daca n-ar fi blogul eu n-as mai sti acum unde am fost luni, ce am vazut marti si ce a fost miercuri; e o abrambureala de Platov, Margaglio, Mishin, Daisuke, Mao la mine in dibla... dar ce dulce si simpatica abrambureala. Promit ca voi abuza de patinaj si data viitoare; cand va fi sa fie. Oamenii normali vin doar la anumite probe (sau doar la anumite grupe, grupele celor mai buni); dar eu si Ali nu suntem oameni normali. Noua ne place sa vedem tot (si inca n-am vazut calificarile la fete, perechi si baieti :) si sa detectam talente :)

Dar sa vorbim despre dans, cu schemute si bulinute, ca e mai usor pentru mintea mea obosita:
  • mi-a placut perechea reprezentand Ukraina, perechea cu nume complicat: Siobhan Heekin-Canedy si Dmitri Dun. Buni, simpatici.
  • imi place teribil programul rusilor care reprezinta Azerbaidjanul si sunt antrenati de Zhulin (si de ce oare Zhulin poate antrena sportivi rusi, care reprezinta o alta tara, dar nu pe Nathalie si Fabian...): Julia Zlobina si Alexei Sitnikov. Luati si urmariti. E foarte, foarte fain si la afisarea notelor s-a fluierat; erau mici. 
  • mi-a placut ca, de ani buni de zile, ni se spulbera prejudecatile noastre, de europeni, cum ca asiaticii nu sunt expresivi. Daisuke e de pe alta planeta, asta stiti deja; iar chinezii Huang si Zheng au fost mai mult decat convingatori interpretand un tango; sunt antrenati de Natalia Liniciuk si Ghenadi Carponosov.
  • canadienii Kharis Ralph si Asher Hill au fost minunati, tot intr-un tango; un program foarte frumos alcatuit, iar el e un foarte bun dansator.
  • de Nelli Ziganshina si Alexander Gazsi din Germania nici nu va mai spun; ca stiti deja ca imi plac; sunt frumosi, fac o pereche buna; dar nu stiu daca vor reusi sa iasa din zona asta a clasamentului...
  • Lorenza Alessandrini si Simone Vaturi au fost buni in "Tosca", au fost serios aplaudati de public si apoi s-au asezat in public :)
  • Penny Coomes si Nicholas Buckland au avut o zi proasta si l-au innegurat pe dragul domn Evgeni Platov; pe cat de vesel era Platov inainte, pe atat de stresata a fost Penny la final; si s-a lasat si cu plans, saracuta de ea... Exercitiul pe rock'n roll e insa minunat iar Platov se vede, se simte la fiecare miscare...

Si incepe nebunia, ultimele doua grupe, iar eu ma scutur (si Ali se scutura :) si gata, suntem gata :):
  • Muzica de la liber a perechii Riazanova/Tkachenko e minunata; au avut programe simpatice rusii anul asta; sa vedem la anul; inca nu sunt 100% convinsa.
  • Anna Cappellini si Luca Lanotte sunt foarte, foarte frumosi in programul asta cu muzica din "La strada" si-mi doresc din toata inima sa vina si timpul lor. Mai tarziu, Luca a aparut in dreptul scarii noastre (Anna era mai jos pe scara, scria sms-uri :), asa ca l-am aplaudat - noi care l-am vazut - l-am aplaudat, l-am aplaudat...
  • Ziceti ce vreti, dar muzica de la liber a Ekaterinei Bobrova si a lui Dmitri Soloviev mi-a mers la inima (parerile sunt impartite aici); si-mi plac ei doi ca pereche. Si ma bucur c-o sa-i vad si la Bucuresti, pe 7 aprilie.
  • Shibutanii au gresit; si nu m-am concumat deloc. (da, stiu, sunt rea; dar nu-mi plac).
Si delirul: intra la incalzire ultima grupa: Meryl si Charlie, Kaitlyn si Andrew, Nathalie si Fabian, Elena si Nikita, Tessa si Scott. La Nath si Fabian, in sala se dezlantuie furtuna: se aplauda, se urla, se tropaie... Eu urlu si tropai si Ali ma trage de maneca: sa nu mai urlu, sa nu ma tropai, ca punem presiune... Punem, punem; dar asta inseamna sa ai publicul de partea ta. E o presiune imensa, dar asta poate sa te si ajute, nu? (sau sa te distruga, evident :)

  • Meryl si Charlie incep; si sunt impecabili; eu, desi nu ii agreez prea mult, recunosc insa in fata mea si-a cui mai vrea ca muzica din "Liliacul" li s-a potrivit manusa; le-a permis sa umple programul cu chestii dificile (dintre care unele imi plac la maximum). Si mai recunosc ceva: la final eram in picioare; si pe buna dreptate. Arbitrii, ca de obicei aici, au fost insa zgarciti (am observat chestia asta aici; nu dau decat cu maximum un punct-doua peste Season Best). Asa ca au lasat loc pentru ce urma; si asta s-a vazut.
  • Cat despre Kaitlyn Weaver si Andrew Poje, ii vad pe podium la urmatoarele mondiale; sau la celelalte. Pentru ca sunt buni, foarte buni si foarte convingatori; iar la sfarsitul programului pe "Je suis malade" a Larei Fabian, Krylova, antrenoarea, era in lacrimi; si cred ca multi din public erau la fel... Pentru ca exercitiul lor a fost foarte, foarte intens; nu stiu cum s-a vazut la TV, dar in sala a fost nebunie, drama si aplauze in picioare la final.
  •  Cand au intrat Nath si Fabian nu te mai intelegeai om cu om; eu incepusem cu toate rugaciunile pe care le stiu :)) si tot exercitiul am stat cu pumnii stransi. sa nu se intample vreun dezastru, ca anul trecut la Moscova, cand Fabian a cazut si a aruncat bronzul in mainile fratilor Shibutani. Abia mai tarziu, acasa, pe la 2 noaptea, am revazut programul pe Eurosport si mi-am dat seama cat au fost de buni. Acolo, insa, eram oilaf de emotii. Locul 2 pentru ei inainte de ultimele doua perechi.
   
  • Ultima grupa a fost divina, sa ne intelegem; toata lumea trebuia sa ia medalii dupa mine. Programul rusilor Elena si Nikita a fost fenomenal si e unul dintre pereferatele mele din acest sezon. As asculta in continuu aceasta varianta de "Ave Maria"... Si va veni si timpul lor, sunt sigura. La Sochi vor fi pe podium - asta cred.
 
    • Si vin si favoritii: Tessa si Scott; si desi programul lor din acest sezon pe mine nu m-a dat pe spate, recunosc ca au intruchipat perfect personajele; ca Tessa a fost o Audrey Hepburn foarte convingatoare; si ca ei amandoi sunt din alta clasa, din alta lume; nascuti sa patineze impreuna - si asta nu e un cliseu in cazul lor. Si-au recastigat aurul pierdut anul trecut la Moscova, in fata americanilor, si eu incep sa sper ca podiumul de atunci se va repeta si la baieti, cu daisuke luand aurul... Pot sa sper, nu?
     
    La final, ceremonia de acordare a medaliilor, bucuria francezilor si baietii din public imbracati ca niste mumii, pentru Nathalie :) Care i-a vazut si le-a zambit :)

    Prima competitie a zilei a fost insa programul scurt al fetelor; si vazand cateva grupe, cele de la coada, mi-am amintit de ce nu-mi placea deloc proba asta la un moment dat; pentru ca fetele (unele) nu erau curajoase, nu inovau, se multumeau sa fie balerine si lebede si credeau ca asta e suficient. Cu Mao, cu Yu-na, treaba asta s-a sfarsit (nu mai spun de Maria Butirskaia pe care o adoram; era si ea o lebada, dar o lebada curajoasa, care facea sarituri in cascada, ca sa ma apuce pe mine toate palpitatiile...); si am revenit la sentimente mai bune fata de fete. Ei, cum spuneam insa, la primele fete din concurs senzatia asta veche, cu lipsa de curaj, de inventivitate, a revenit cumva; desi m-am straduit sa o indepartez... S-o luam cu inceputul, insistand pe programele simpatice:
    • Juulia Turkkila a avut o rochita simpatica :)
    • Polina Korobeynikova, antrenata de Volchkova (care nu e aici) si de Kudriatecv mosulicul, a zbarcit-o; desi mie imi place fata asta; cat p-aci sa nu prinda calificarea la liber; ma bucur insa ca a prins-o; are un program liber minunat...
     
    • Recunosc: ma intriga Min-Jeonk Kwak, fata din Coreea care vine dupa Yu-Na; dar nu inteleg de ce a primit un punctaj atat de mic; mi-ar fi placut s-o mai vad... Ali zice ca are o problema cu sariturile si probabil de aici depunctarea...
    • Elena Glebova e foarte, foarte buna, patineaza in viteza; dar a ratat la scurt; si cred ca mi-ar fi placut s-o vad in Romania; inteleg ca a patinat la Brasov...
    • Alisa Mikonsaari poate creste ca nivel de patinaj; e antrenata de Urmanov (ura), dar nu l-am vazut la mantinela; cred ca n-a venit; ca daca venea, devenea tinta mea numarul 1. Perseverez; poate apare la liber...
     
    • Trecem repede peste grupa 3, unde o remarcam pe Yretha Silete, care a fost super simpatica, si pe natalia Popova, din Ucraina, antrenata de Victor Petrenko; Natalia a dansat in "the old Russian style" si zau ca mi-a placut... Nu stiu deocamdata ce viitor va avea, dar programul scurt mi-a placut; si-mi place alaturarea de Petrenko.
     
    Ultimele doua grupe:
    • Mao e prima; incearca axelul triplu si cade. Dezastru. Dar Mao e o fata curajoasa si o admir pentru ca a incercat; frustrant e ca a sarit in ochii nostri axelul, la incalzirea de dinainte... Uf. Frustrant. Dar Mao e minunata; si tinem cu ea la liber. Locul 4 la final de program scurt.
    • Alenei Leonova ii iese totul brici; e convingatoare in rol de pirat, Morozov se agita ca lupul in cusca, iar Alena se instaleaza pe locul 1; si ramane acolo pana la final. Nu e favorita mea, dar imi place exuberanta ei.
     

     
    • Elene Gedevanishvili greseste si ea; ma omoara fata asta; e buna, are tot ce trebuie, tot pachetul, dar nu s-a putut concentra... Punctul ei foarte e insa programul liber; asa ca vedem sambata.
    • Ksenia Makarova e impecabila in programul scurt; e ca o boare, ca un abur, in rochita ei azurie... dar din pacate nu reuseste un punctaj foarte bun.
     
    • Ashley Wagner face si ea erori (acuma sunt varza in capul meu; nu mai stiu ce a gresit fiecare; dar stiu ca nu a facut un program perfect si, la final de scurt, va fi pe locul 8).
     
    • Dar cea care o zbarceste cel mai rau e fata cu rochia cea mai frumoasa (si cu piruetele impecabile, daca ma intrebati pe mine): Alissa Czisny. Fata asta a facut terci programul scurt, iar pe mine ma face cu nervii. Ca-mi placea "La vie en rose"... Uf. Ce ne facem cu Alissa??
    • Kanako Murakami e buna, foarte buna :) Si e pe 2, dupa scurt. Si japoneza mea preferata dupa Mao :)
      
    • Carolina - se putea sa nu faca si ea o eroare? Sare dublu in loc de triplu si e pe 3 dupa scurt. Cu toate astea, liberul ei e impecabil (asa cum e si programul scurt, ca alcatuire; i se potriveste la fix) si sper sa recupereze acolo. Nu ma intrebati cu cine tin, cu Carolina sau cu Mao, ca cred ca am sa spun Mao. Dar daca nu e Mao cu aurul de gat, nu poate fi altcineva decat Carolina. Am zis. Si ati inteles ceva?
     
    • Akiko nu ma entuziasmeaza, iar Viktoria Helgesson, desi face un program bun, e evident dintr-o alta clasa. Una de mai jos.
    Atat. Urmeaza Daisuke-day. Speram sa-i iasa cvadrupla si sa faca un program scurt brici. Altceva nu acceptam :)

    miercuri, martie 28, 2012

    CM de patinaj de la Nisa. 28 martie: Evgeni Platov, Maurizio Margaglio, zi teribila pentru rusi si emotii (si ce emotii) pentru Nath si Fabian


    Episoadele anterioare:
    O sa incepem chiar in ordinea asta: cu emotiile mele teribile atunci cand l-am rugat pe Evgeni Platov - care se ivise ca prin minune in dreptul scarii noastre - sa-mi dea un autograf. V-am mai povestit de Evgeni; il adoram eu si Ali in liceu, cand rusul blond si frumos patina in proba de dans cu Pasha Grishuk si castiga doua (2!) titluri olimpice consecutive. Pentru ultimele JO la care au participat, de la Nagano, din 1998, am tras chiulul de la ore, eu si Ali, am sarit gardul (sau nu? nu mai stiu) si ne-am dus la libraria din oras, sa-i vedem; dupa aia, am dat lucrare la Logica si la mijlocul orei m-am dus in buda sa vomit. Ei, puteam sa-i spun toate astea lui Platov (mai putin partea cu voma), dar nu mi-a iesit nimic. Doar ca-l rog sa-mi dea un autograf; iar el m-a privit zambind, putin mirat (mirat la modul: "de unde-o sti fata asta cine sunt?" - dar eu stiam), si a pus pe foaia mea pricajita, din agenda mea pricajita (puteam, oare, sa iau de acasa o agenda mai tampita decat asta?) un autograf minunat. Si a plecat zambind in continuare, blond si frumos ca acum 18-20 de ani de cand l-am vazut prima data... Iar mie mi-au tremurat picioarele minute bune dupa aia... (Ali "a inregistrat" intalnirea cu ochi simpatici, curiosi, veseli, si mi-a povestit-o cu detalii; si-o sa mi-o povesteasca ani multi de-acum incolo, amin. Ca eu eram mult prea emotionata ca sa retin tot; dar am retinut privirea si zambetul; si spatele lui Evgeni, coborand scara, lasand in spate un om fericit. Eu.)
    Si inca o poveste mica, inainte sa trecem la concurenti, clasamente etc. Locul meu e la margine, langa o scara; la un moment dat, pe partea cealalta, tot langa scara, la mai putin de un metru de mine, se asaza un tip. Eu il vad cum vine, cu parul lui negru, si-i zic la' Ali: "Asta e Maurizio Margaglio". Sa va amintesc: acest macho italian, inalt, frumos, brunet (pleonasm, nu? termenul "macho" implica toate cele de dupa...) patina cu Barbara Fusar-Poli, in aceeasi perioada cu Marina Anissina si Gwendal Peizerat. Lumea iubea perechea aia, pentru ca era una temperamentala; si pentru ca el era superb; ca ea era destul de dificila - ca sa nu spunem altfel. Atunci cand Maurizio a gresit - la revenirea lor, la JO de la Torino, din 2006 - Barbara l-a sagetat cu o privire otravita pe Maurizio; iar noi am urat-o atunci pe Barbara.

    Iata un filmulet fara priviri otravite :)
    Ei bine, acest Maurizio s-a asezat la un metru de mine, in stanga; Ali nu era convinsa ca e el, din motive de ochelari, care-i schimbau radical fizionomia - nu era convinsa, in ciuda faptului ca imediat o fata s-a pozat cu el.
    Si a stat Maurizio in imediata mea proximitate vreo 40 de minute; si apoi, la o pauza, a disparut. Ca sa reapara pe alee seara, la finalul programului scurt de la dans. Si am zis: "El e; vreau autograf". Si m-am dus. Si el era; si era si zambaret, si voia sa ofere si autograf personalizat. Asa ca da-i interogatoriu (dar ce interogatoriu :)): cum ma cheama?; si cum sa scrie Florentina? In varianta italiana, cu a la coada, sau in engleza, cu e? :))) A ales varianta italiana si a adaugat si un "Con affetto"; si-a mai zis ceva, dar am uitat; ca eram atenta la mana lui pe spatele meu, asa, de "la revedere"... Da. Sunt varza :) Dar asta stiu si stiti deja. Eu ii iubesc pe oamenii astia. Si punct. Ii stiu de-atatia ani; suntem deja cunostinte vechi; si foarte, foarte dragi.

    Asa s-a incheiat seara mea... (La capitolul asta trebuie mentionat si plimbatul pe culoarul din dreapta al patinoarului, umar la umar cu Gwendal Peizerat; iar eu n-aveam agenda pricajita la mine...; sper sa-l mai intalnesc pe dragul de Gwendal. Sau, pe acelasi culoar, noi in urma lui Morozov; care pare un tanar subtirel, in redingota; sau intalnirea scurta cu Nobuo Sato, pe acelasi culoar; sau, seara de tot, intalnirea cu Yuko Kavaguti, mititica, deghizata aproape, cu o sapca si niste prietene, discutand programul. zilelor viitoare.. Sau tot pe-acolo Tatiana (Volozoshar) si Maxim (Trankov) la plimbare...) - uite de-aia ne place noua la Nisa, la CM de patinaj...

    Asa s-a incheiat, deci, ziua, dar sa va spun cum a inceput... Fuga-fuga, sa prindem, la ora 13.00, debutul programului scurt. Am ajuns la timp, dar nu ma intrebati ce-am vazut cu detalii; ca nu mai stiu; e tarziu. Dar va spun ce mi-a placut, ce nu mi-a placut: nu-mi place zambetul fortat al tuturor echipelor din America - probabil ca invata sa zambeasca de la primele lectii de patinaj; nu-mi place. Mi-a placut exercitiul pe "Tango de Roxanne" al perechii din Franta: Vanessa James si Morgan Cipres. Mi-a placut rochita lui Caydee Denney. Si am adorat programul scurt al japonezilor Narumi Takahashi si Mervin Tran. I-am ochit pe copilasii astia la concursurile de Grand Prix, iar exercitiul asta scurt, limpede, curgator, e unul dintre preferatele mele; si ma bucur ca japonezii astia mici si draguti sunt pe 3; isi merita locul cu varf si indesat.

    Nathalie, Fabian, Brian in public...
    De aici incolo a inceput dezastrul. Dezastrul cu majuscule. Pentru rusi. Toate perechile din concurs au cazut. Prosteste chiar. Anapoda chiar. Unora li s-a scazut, altora nu (norocul Verei si lui Yuri, ca el s-a dezechilibrat dupa finalul muzicii, la poza de final). Dar Yuko a cazut peste Alexander dupa o ridicare (si mi-a parut atat de rau de ei...), iar Maxim Trankov a cazut in fund, in timp ce o tinea pe Tatiana in spirala mortii. Dezastru, cum ziceam. Dar si publicul a fost total anapoda cateodata: reluarile cazaturilor au fost intampinate cu rasete. "Ce n'est pas possible", s-a exclamat in patinoar, iar niste francezi tolomaci de langa noi au ras - bai, cum sa razi? Daca vrei sa razi, stai acasa, uite-te la filmulete pe youtube, cu patinatori care cad si gimnasti care dau nas in nas cu masa de sarituri; stai acasa si razi; nu veni aici, ca daca razi, esti penibil.

    Da, asta a fost ziua erorilor pentru rusi; caci sirul va continua si in proba de dans, cu Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev gafand; in ciuda faptului ca azi a fost ziua ei... Retrospectiv, noi am decis: purtatorul ghinionului a fost Zhulin, care, in debutul grupei, s-a infiintat cu Tatiana (Navka) si cu ochelari de soare intr-o loja... Glumesc, evident; dar ceva a fost astazi cu rusii...
    In grupa finala, chinezii Sui si Han au facut senzatie cu programul lor scurt, pe muzica country. A fost un program simpatic, antrenant, plin de energie, patinat cu viteza de la cap la coada; iar ei s-au bucurat teribil de reusita. Imediat dupa, delir: au intrat germanii. Aliona si Robin. N-au reusit un program perfect, dar au fost buni. Iar noi ne-am alaturat germanilor de langa noi, cu steaguri si cu zuruiutori, si-am contribuit la vacarmul din patinoar, dupa exercitiul lor... Si buni, dar nici ei perfecti, au fost si chinezii Pang si Tong. Si cu asta s-a incheiat programul scurt al perechilor.
    Dupa o tarta cu mere inghitita in fuga, am trecut apoi strada la repetitiile cu muzica ale baietilor, de patinoarul cu priveliste "Jean Bouin". Care era arhiplin. Pana acolo, insa, pana la etajul 5, am impartit liftul cu Frank Caroll. Care, intrebat de o doamna ce face, a raspuns: "I am with a cat from Kazahstan here; I am with a boy from Kazahstan..." - si de-abia atunci il observi si pe Denis Ten, pustiulica dintr-un colt al liftului...
    Pe patinoarul de antrenament: Joubert, Verner si Kevin van der Perren (urmarit de Jenna, de sotie, in public). Cum va spun, patinoarul era pliiiiin, iar asiaticele aveau pungute cu pisicute "Hello Kitty", numai bune de aruncat.
    Au urmat: Rippon, Chan, Jeremy Abott, Kevin Reynolds. Iar eu mi-am ocupat timpul cu filmatul si pozatul; nu ma pot abtine deloc; cred ca daca mai aveam o mana, o foloseam si pe aia :). Lumina era extraordinara in patinaj, un soare de asfintit patrundea prin geamurile inalte ale patinoarului si lumina si fetele sportivilor cateodata; asa ca, serios, cum sa nu profiti de lumina aia?
    Chan a fost foarte serios la antrenamente, ca de obicei, iar liniile lui de pasi din programul liber sunt absolut fenomenale. Acuma... sa nu credeti ca-i ridic o statuie lui Patrick, dar, cum va spuneam, o data ce-i vezi, lucrurile devin relative; nu-l mai arunci pe Chan la cosul de gunoi, ca sa-l ridici pe Daisuke; pentru ca toti, dar toti, muncesc. Iar la Chan un lucru e sigur: e foarte, foarte perseverent. Si o sa-i vad cu alti ochi programul liber; pentru ca e doldora de chestii faine.
    Rippon e mai durduliu, parca (zice Ali; dar nu in sensul rau) si a ramas la fel de cretzuliu; Abott e un balerin desavarsit, iar la Reynolds n-am avut vreme sa ma uit din motivele enuntate mai sus.
    Ultima grupa la repetitii: Daisuke, Kozuka, Yuzuru, Ten si Fernandez. De ei v-am mai povestit :); dar va mai spun ca-mi plac programele lor libere (ca le-am revazut pe toate, cu muzica, la antrenamente). Ca Daisuke ramane febletea febletilor, dar sper sa-i iasa cvadrupla. Triplele si combinatiile de triple le sare cu o usurinta ceva de speriat; dar cvadrupla nu e chiar finalizata; deci sper sa mai lucreze, ca sa nu mor de emotii la liber (scurtul nu l-a repetat...) Yuzuru e si el perseverent, in forma, Ten mi-a placut de cand l-am vazut prima data, in anul olimpic, iar Fernandez ramasese fara suflu la finalul repetitiei programului liber, asa ca zbarcit pirueta de final; iar Orser l-a trimis sa se reaincalzeasca (muschii il abandonasera total) si sa repete piruete. La mantinela, numai antrenori unul si unul: Caroll, Camerlengo, Lori Nichols, Orser... (aici chiar o sa vedeti la un moment dat niste poze; ca am facut destule; si niste filmulete).
    Peste ceremonia de deschidere am sarit deci din motive de Daisuke si ne-am dus direct la programul scurt al dansatorilor. In sala, public de prima mana: Gwendal Peizerat si Marina Anissina printre ei; de Maurizio v-am spus...
    Ali a fost responsabila cu scris punctaje, asa ca eu ma ajut acum de rezumatele ei si va spun asa:
    • ca ma bucur teribil ca Julia Zlobina si Alexei Sitnikov s-au calificat pentru liber; dar pe ultima-ultima suta; imi doream sa revad programul lor mare...
    • ca de fiecare data cand ma uit la Zueva n-am in mintea decat imaginea ei cu catelul, din lift :(.
    • ca Madison Hubbell si Zachary Donohue, pe care i-am vazut in public zilele trecute, mi-au placut si ei; sunt antrenati de Krylova si Camerlengo.
    • ca Anna Nagornyuk si Viktor Kovalenko n-au reusit calificarea, dar eu ii vad pe mainile lui Zhulin candva, in viitor.
    • ca Lorenza Alessandrini si Simone Vaturi au fost cu-adevarat latino, in programul lor, el cu despicatura camasii pana la buric, ca in competitiile de dans.
    • ca Nelli Ziganshina si Alexander Gazsi se numara printre favoritii mei; iar Martin Scotnitki de langa mantinela imi aminteste de perioada Kati Winkler-Rene Lohse...
    • ca am regretat sincer eroarea Ekaterinei Bobrova si a lui Dmitri Soloviev; imi plac, sunt frumosi; dar, cred, afectati de ce se intamplase tuturor rusilor la perechi.
    • ...sa-mi explice si mie cineva de ce Pernelle si Lloyd au obtinut punctaje atat de mici, incat au ratat calificarea la liber? Ca eu n-am inteles; si, serios, ca nu inteleg nici acum. Imi pare teribil de rau ca n-o sa-i vad; dar ma enerveaza mai mult ca nu stiu de ce.
    • ca muzica de la scurt a rusilor Riazanova si Tkachenko imi place.
    • ca primul program cu adevarat inchegat si latino pana la ultima fibra a fost al canadienilor Weaver si Poje; genial a fost; mi-a placut mult.
    • ... dar ca programul pe care voiam cu adevarat sa-l urmaresc a fost al italienilor Anna Cappellini si Luca Lanotte. Il stiti deja foarte bine; ea e superba, rochia e minunata, iar dansul lor e preferatul meu la programul scurt.
    • ca Elena Ilinykh si Nikita Katsalapov sunt frumosi, foarte frumosi, dar nu-i avantajeaza latino; sau n-o avantajeaza pe ea, ca el e convingator.
    • ca Meryl si Charlie sunt impecabili tehnic, dar mie nu imi plac roboteii in proba de dans :(. De fapt, ea e robotel, el mai putin... Liberul lor va fi insa foarte apreciat, ca e doldora de chestii indraznete, dar ce te faci cu simtirea, cu emotiile...?
    • ... cu emotiile pe care le transmit Tessa si Scott? La capitolul asta nimeni nu-i intrege, iar Scott, though american, e latin pursange in dansul asta. Ea e impecabila; asa ca fac o echipa foarte, foarte buna.
    • ca Shibutanii nu ma dau pe spate.
    • ...si ca la francezi a fost delir. Iar eu am contribuit din plin la el.
    • Nath si Fabian pareau destul de stresati inainte, eu aveam deja emotii de la debutul grupei si, de emotionata ce am fost, n-am putut sa ma bucur de exercitiu; ca eram prea preocupata pentru ei; prea ingrijorata; le numaram pasii si twizzle-urile. Cine a urmarit cu detasare imi zice ca au fost excelenti. Eu nu stiu sa va spun; ca eram in transa de emotii; si nu din cele productive. Zice lumea - si lume nu din Franta - c-ar fi meritat si mai mult decat 3 la scurt; nu-s ce sa va spun. Poate da; habar nu am. Un lucru e cert: imi plac teribil si gata. La liber o sa mor. De emotii.
    Foto: Susanne Schutz

    Atata tot. (sper ca faptul ca posturile sunt lungi si nu au deocamdata poze nu descurajeaza lectura...)

    Update. Iata si fotografiile promise:

    marți, martie 27, 2012

    CM de patinaj de la Nisa. 27 martie: practice sessions si autografe. Sau cum am devenit eu "stalkerita".


    Episoadele anterioare:
    Azi, la 8.30, eram deja in Palais des Congres - sa nu ne fie de deochi. Planul era facut de cu seara: sa ne infiintam la prima ora in patinoarul oficial, la repetitiile cu muzica ale unei grupe de baieti alcatuite in principal din cei trei japonezi: Daisuke Takahashi, Yuzuru Hanyu, Takahiko Kozuka; alaturi de Javier Fernandez (Ten si Liebers, potrivit alcatuirii grupei, au tras chiulul).

    Cand am ajuns era pe final grupa de repetitii a lui Chan. Si dupa ce a intrat Daisuke, eu n-am mai avut alta ocupatie decat sa-l urmaresc pe el. Noi, pardon. Daisuke, deci.

    Sunt patinatori aici care atrag privirile fara sa faca niciun efort; Daisuke si Mao Asada sunt exemplele care-mi sunt cel mai la indemana. Pur si simplu, nu te poti uita la restul. Desi noi am facut eforturi maxime sa-l urmarim si pe Yuzuru, care reprezinta viitorul :)


    Si ne-am uitat putin, dar putin, si la Fernandez - care traverseaza in mod cert o pasa proasta atunci cand e pe gheata; nu, nu, nu are probleme cu sariturile - dar nu e absolut deloc fericit. Patineaza, asa, parca in lehamite - sau asta o fi modul lui de antrenament, fara prea multa implicare? (eu o tin una si buna: nu cred ca ii prieste Orser; altfel spus, Orser o prii atletului Fernandez, saritorului, dar nu cred ca-i prieste lui Fernandez in general... Fie fabulez eu, fie sunt certati, fie Javier s-a saturat de patinat; era mai fericit, seara trecuta giugiulindu-se :)))...

    Daisuke, deci. Sau cum am stat eu 40 de minute cu ochii lipiti de el. Nu, nu asteptati poze. Am abandonat total aceasta chestiune. Vi-l recomand pe Sean Gillis de la Europe on Ice (Sean are cont de FB si uploadeaza frecvent poze de la CM; si unele super simpatice; o sa gasiti frecvent poze de-ale lui aici...). Dar puteti astepta altceva, ca am invatat sa folosesc camera video; cu mici rateuri (a se citi maini tremurande, focusuri esuate, miscari bruste), cred ca puteti urmari totusi niste filmulete decente de la repetitii. Am decis ca-mi voi ocupa timpul cu asta; si am inceput cu Daisuke - dar am filmat alandala si prin public, si pe la antrenamentele din patinoarul de peste drum, Jean Bouin - cred c-o sa va placa filmuletele tremurate, marca Florentina :) Pe astea chiar nu le gasiti nicaieri, pentru ca includ si comentarii Ali-Florentina :).

    Update 12 aprilie: gasiti aici, intr-un post de sine statator, o multime de filmulete de la aceste repetitii cu muzica ale baietilor. (Zau ca merita efortul sa dati un click; zau :)))
    Daisuke, deci. Si-a repetat programul liber, acel blues magistral pe care in concurs il vreau perfect. A repetat si niste triple, care ii ies fara niciun pic de efort; si repetand liberul, a facut si cvadrupla, chiar daca a pus o manuta pe gheata :)
    Dar mai cred si ca suntem de-abia la inceputul antrenamentelor - cred ca a fost prima repetitie cu muzica a lui Dai-chan. Asa ca e timp de cvadrupla perfecta. Mai tarziu in noapte, la patinoarul de antrenamente din apropiere, Mao va incerca si ea (si tot incerca) triplul axel. Cred ca 80% din timpul alocat antrenamentelor grupei sale numai asta a facut... Imi place perseverenta ei - dar despre asta mai vorbim. Deocamdata, axelul nu i-a prea iesit; tot doua picioare si aici.

    Revenind, Yuzuru e foarte mic si foarte talentat - patinajul artistic japonez e pe maini bune. Iar Takahiko Kozuka pare sa fie intr-o forma foarte buna, iar liberul lui imi place mult - dar cred ca asta v-am mai spus.

    Si cred ca n-ar strica niciun profil de Chan aici; cu observatia ca desi nu-l consider un patinator memorabil, ale carui programe sa intre in istoria patinajului, e totusi un tip foarte, foarte muncitor...
    V-am povestit deja de antrenamentele lui de ieri de la patinoarul de repetitii; nu venise din grupa lui decat el; si sarea, repeta, sarea, repeta... si asta pentru 40 de minute incheiate. Si o observatie foarte importanta: daca-mi plac foarte mult campionatele astea de la Nisa (comparativ cu cele torineze) e pentru ca relativizeaza modul in care te raportezi la cutare sau cutare patinoar. La televizor iti place sau nu-ti place patinatorul x, programul x. Aici ii vezi la repetitii, ii vezi cum se straduiesc in fata ta; si-ti dai seama ca toti muncesc sa fie buni; se straduiesc, strang din dinti. Si-atunci, ok, poti sa ai in continuare preferinte (Daisuke e un natural born talent si punct), dar nu poti sa mai fii categorica; nu poti sa mai spui "nu-mi place Chan si basta". Poti sa spui ca nu e favoritul tau, dar trebui sa-i recunosti perseverenta, sa-i recunosti eforturile, sa intelegi ca munceste ca sa fie aici. Toti muncesc. Asa ca trebuie sa-i aplauzi. Si sa te inclini. Sa ridici palaria. Pentru ca tu, cel de acasa, daca semeni cu mine, poate nici nu poti sa ramai in picioare de la un capat la altul al unui patinoar... Iar ei incearca tot soiul de lucruri, sunt curajosi, sari triple si cvadruple. Si, ca sa fie in maximum de forma la un mondial, fac eforturi extraordinare. (ajung la vorba lui Plushenko aici, care povestea de cele 5 injectii in 12 ore, ca sa poata patina la Sheffield...) Asa ca ridicati o palarie imaginara, doamnelor si domnilor...

    Dimineata la patinaj s-a incheiat cu ceafa lui Morozov si umerii goi ai lui Brezina, cu vedere spre tatuaje:). Urmatoarea grupa de antrenament i-a inclus pe Brian Joubert, Florent Amodio (intampinat cu chiraiala maxima in patinoar; iarasi, tribunele au fost pline cu clase de scolari :) si Brezina; iar antrenorul lui Florent, Nikolai Morozov, s-a postat fix in fata mea si a lui Ali; sa sa ne delectam noi cu ceafa lui :)) La concurenta cu un Brezina foarte simpatic, care-si avea antrenorii la mantinela tot in ochii nostri. Exagerez, evident - nu ne-am dus la patinaj sa admiram cefe si brate goale; dar daca sunt in fata ta, poti sa nu te bucuri de ele? :) Bonul, domnule, bonus :)

    (promit c-o sa completez aceste posturi, pe parcursul timpului, cu niste poze made by me - lesinate, ce-i drept; ca daca aparatul face figuri nu inseamna ca eu nu perseverez totusi din cand in cand :) - dar nu e timp deocamadata si de uploadat poze; trebuie sa reveniti aici cand se vor fi finalizat aceste povesti; acum sunt intr-o faza preliminara...)

    Asta a fost dimineata noastra - pentru ca am decis sa luam o pauza azi de patinaj, ceva mai mare - sa scoatem din program calificarile fetelor si ale baietilor si sa ne ducem in satucelul St. Paul de Vence. Sa imbinam deci placerea cu placerea :) Da, tradatoarele de noi. Dintre toatele calificarile n-am fost deci decat la dans, care e foarte spectaculos; am sarit deci peste perechi (am aflat mai tarziu ca a castigat perechea chineza; al carei program pe muzica de flamenco imi place foarte mult; l-am vazut la un Grand Prix); am sarit peste fete (ne-au interesat mai mult antrenamentele cu muzica ale fetelor care fac legea acum in patinaj; speram ca Polina v-a castiga calificarile, am inteles ca nu...); iar de la baieti n-am vazut seara decat cateva grupe, doua-trei, inainte de a-i lasa de izbeliste in patinoarul principal, ca sa trecem strada pentru Mao Asada, Alissa Ciszny, Ashley Wagner, Kanako Murakami, Akiko Suzuki...)

    Pana la autobuzul de St. Paul de Vence (trecand prin inghetata de la Fenocchio, din Piata Rosetti), intr-un parculet i-am zarit la plimbare pe Vera (Bazarova) si Yuri (Larionov) si-am conchis:

    1) uite de-aia imi place mie mondialul de la Nisa; ca orasul e doldora de patinatori pe care-i poti depista cu usurinta pe ici, pe colo, nu numai in zona patinoarului: printr-un parc, pe la un restaurantel pe Via Garibaldi, peste tot... ; la Torino a fost cu totul diferit; n-am zarit aproape pe nimeni...
    si 2) ma voi apuca de strans autografe; si cu ce drag o voi face...

    Dupa o zi foarte-foarte plina si picioare plimbarete pe la St. Paul de Vence (un satuc absolut minunat, care mi-a amintit de Obidos din Portugalia) si prin centrul vechi din Vence (asta e deja un orasel), ne-am intors rupti de oboseala in Nisa. (Toate aceste chestiuni, extra-patinaj, vor constitui - daca va fi timp - prilej de posturi separate...)

    Baietii s-au dus spre apartament, iar fetele, nebunele, nemancatele, cu dureri de cap si de picioare, s-au dus, unde credeti? La Palais des Congres, sa vada si ele ceva din calificarile baietilor. De altfel, aceasta a fost printre putinele escapade turistice pe care ni le permitem in timpul campionatelor; maine, competitia debuteaza oficial cu programele scurte si nu ne mai miscam din Nisa; Sper s-avem vreme sa bagam ceva la ghiozdan :), pentru ca programul nostru arata asa: un dute-vino intre patinoarul oficial si cel de repetitii, atunci cand nu e nimic pe arena mare.

    Asadar, baietii in calificari: mi-a placut exercitiul lui Voronov (cred, intr-un final, ca si-a gasit antrenorul potrivit, pe Morozov).
    Mi-a placut veselia (dar si exercitiul) spaniolului Javier Raya - un Fernandez la tinerete. (uite asta imi placea mie la Fernandez pana acum, bucuria; bucuria din programul pe muzica din "Nu zait, nu pogodi"...). Acest Raya avea sustinatori unul si unul in tribuna; sportivii spanioli venisera cu mic, cu mare sa-l incurajeze; Sonia Lafuente printre ei.
    Mi-a placut exercitiul monegascului Kim Lucine; care avea publicul de parte lui; Monte carlo e la doi pasi. Si-i mai avea de partea pe Albert de Monaco (langa Ottavio Conquanta, presedintele Federatiei Internationale de Patinaj) si pe Caroline de Monaco. Iar la un moment dat a fost o tropaiala in patinoar, de ziceai ca traiesti un cutremur in direct...

    Foto: International Figure Skating

    Si mai erau pe-acolo si Marina Anissina, foarte portocalie, si Surya Bonaly (si un fund de Brian :):

    Foto: International Figure Skating

    Filipinezul Christopher Caluza a facut un program de zile mari, iar eu m-am bucurat de bucuria lui; si m-am bucurat si mai mult cand l-am vazut pe Mishin cum trece prin spatele nostru, ca sa se aseze si el in public. Drept pentru care, dupa grupa lui Voronov, m-am dus frumusel si i-am cerut un autograf - primul autograf de la mondialul asta; si, in genere, primul autograf oficial de fan (cele cu Plushenko de la Bucuresti intra in alte categorii, tot de fan, dar altfel :)). Si domnul Mishin, zambitor, a desenat o patina, o semnatura si o floricica; iar eu am avut un zambet maaaaaaaaare, maaaaaaaaare :))) La un moment dat, veti avea privilegiul sa ne vizionati :).

    Fuga, fuga, plecam la fete, peste drum. Iesim din patinoar, pe acelasi covor rosu, si, la un moment dat, un profil cunoscut... Mister Morozov, discutand cu o doamna blonda; langa ei o fetita. Trecem, ne dam coate si ma intorc pentru un autograf :) I am officially a figure skating maniac...
    Mr. Morozov continua discutia in rusa si se semneaza fara sa schiteze vreo moaca (el vorbeste, vorbeste), iar cum el nu se uita la mine, nici eu nu am unde sa ma uit; si ma uit la fetita de langa. Care, slabuta, cu sepcuta, nu seamana cu Elena Ilinykh; dar ea :) - si cred ca discutia in rusa era despre ei, despre ea si Nikita, care trecea pe alee. Ea zambeste, eu zambesc; asa ca-mi daruieste un autograf cu inimioare si cu love :)

    Ne continuam fuga, peste drum, unde se pregatesc fetele; cele mai tari si mai tari. Pana acolo, in lift, o intalnire surprinzatoare: cu Marina Zueva. Nu pot sa-i cer autograf, are bratele ocupate cu un catel; iar eu nu pot sa ma concentrez la autograf acum: catelul ala isi plimba limba pe toata fata Marinei Zueva... (informatia asta nici nu stiu ce cauta pe blog; n-are nicio relevanta; dar trebuia sa vedeti scena... pentru ca eu, de cate ori o sa o vad pe Zueva, serioasa de Zueva, n-o s-o mai vad decat pupandu-se cu catelul...)

    Deocamdata, sus, la etajul 5, e grupa americancelor: Alissa, Ashley; dar e si Elene cu Orser. Alissa repeta piruete si lutzul - care-i face figuri. Wagner e in forma, nu greseste nimic; si-i foarte serioasa. Dar mie imi place Elene, muncitoare ca si Patrick. Paraseste ultima patinoarul, dupa ce repeta, sare, repeta, sare... Imi place Elene; imi place mult; iar liberul de anul asta e excelent; cred ca metodele de antrenament ale lui Orser dau mai multe roade cand vine vorba de fete...

    Si fetele repeta, iar noua ne ingheata picioarele; in patinoarul de antrenament, cu vedere si cu multe geamuri e aproape ger; iar lumea - in majoritate japonezi asteptand-o pe Mao, are paturici.
    Nici nu intram bine ca-i vedem pe Scott si pe Tessa, pe Kaytlin si pe Andrew; incheiasera antrenamentele si paraseau patinoarul... (Imi pare rau ca n-am vazut-o pe Carolina; a sarit antrenamentul asta; desi muzica ei de la programul scurt a rasunat limpede in patinoar...)

    Multi cameramani, multi fotoreporteri si multi fani japonezi. Vine grupa lui Mao: adica Mao, kanako Murakami, Akiko Suzuki. Plus Viktoria Helgesson, plus Amelie Lacoste. Evident, noi n-avem ochi decat pentru Mao. Iar mie imi ingheata mana pe camera; iar ele dau jos straturi de hainute si raman in maiouri. Aici o sa vorbeasca pentru mine filmuletele; Mao repeta axelul si lutzul. Si programul scurt in genere. Sper sa-i iasa brici toate. Mao e tipul de patinator foarte, foarte muncitor; imi place mult.


    Il detectez pe Victor Kudriatev (da, domnule, ma uit de ani de zile la patinaj); un mosulica in paltonas, venit cu Ksenia Makarova; care casca, asteptandu-si randul. Ma duc sa cer autograf si primesc unul frumos caligrafiat, cu caractere rusesti (spre deosebire de cel al lui Mishin, latinizat...)

    Si, la plecarea lui Mao, topai pentru un autograf (v-am spus ca iubesc patinoarul de antrenamente, nu? Anuleaza toate distantele; esti acolo, langa ei, langa ele; iar ei sunt langa tine...) Mao mi-a desenat pe carnetelul meu (total anost) un autograf cu stelute si cu inimioare, eu i-am spus "Good luck", iar baietii de langa usa, toti japonezi, au inclinat capetele; si Mao, la fel. Parca eram la curtea regala japoneza, asa bine m-am simtit :)

    (Aici nu e o eroare de focus :)) E Mao ca o boare, ca o floare de cires; si da, e si o eroare de focus :)

    Inca 10 minute de inghet dupa ice-resurfacing. Ca s-o vad un pic pe Ksenia, dar si pe fata asta care-mi pare, cel putin la postura, identica Yu-Nei: Min-Jeong Kwak. Recunosc; curiozitatile mele din proba fetelor de ea sunt legate. Cine e, domnule, fata pe care federatia coreeana a trimis-o in locul Yu-Nei? La prima vedere, cum am zis, ii seamana teribil. Dar cum e? Cine e? Cum sare? Abia astept s-o vad (da, si pentru ca eu am o mica nostalgie vizavi de Yu-Na; fata care patineaza perfect, dar care nu stiu cat de mult s-a bucurat pana acum de patinajul ei...)

    Ma opresc aici. E tarziu. (filmuletele vor fi incarcate cu alta ocazie; reveniti, deci:)