joi, august 09, 2007

Astazi e ziua mea...


... zi frumoasa ca mineeeee :))) Hai ca nu mai cant, ca "e-ul" asta prelung aduce a manea. N-am nimic important de spus. Doar ca e ziua mea. Azi. Shi voiam sa "retzina" si blogul meu asta :)) Mda. Cam atata. M-am umflat de pateuri cu ciuperci si cu branza. Si de suc m-am saturat. Dar mi-a placut ziua mea pana acum. Mai ales ca eu, in fiecare an, de ziua mea, am fost in concediu. Anu' asta am facut o exceptzie. Da' mi-a placut. Nu e chiar asha rau la serviciu:) M-am pupat cu toata redactzia :)) Mda. Chiar ma opresc acum. La multzi ani shi mie, la multzi ani shi voua. Shi ce-mi doresc mie, va doresc shi voua. Si o floricica, de la mine...

luni, august 06, 2007

“Ne-a aparat cum isi apara o closca puii...”


Miroase a tamaie si-a credinta. A busuioc verde si-a crizanteme proaspete. Bat clopote, rasuna cadelnite, falfaie agale aripi de porumbei. Veniti de cu seara sa-l petreaca pe ultimul drum pe Preafericitul Parinte Teoctist, multi dintre pelerini s-au lasat, catre dimineata, doborati de oboseala. La umbra unui molid, o babuta doarme de-a dreptul, cu mainile stranse pe baierele sacosei de panza.

Intr-un colt, lipita de peretele rece, sade pitita o femeie imbracata in negru din cap pana-n picioare. Se trage indarat la vederea delegatiilor oficiale. N-ar vrea s-o bage cineva in seama: „Stai in fata mea, domnisoara, ca ma vad astia si ma dau afara. Toata noaptea am stat în biserica, langa cosciug, dar am iesit dimineata in curte si-au inceput sa ma ia la goana, ca noi, credinciosii, n-avem voie sa mai stam aici. Dar nu se poate asa, mirenii afara, in tarcurile celea, si preotimea aici, in curte...” Tanti Aurica a reusit sa-nsele vigilenta sepepistilor si a jandarmilor si nu se da dusa din locul ei: „A fost un om tare bun, a suportat toate rautatile, ne-a aparat cum isi apara o closca puii de toate cele rele...”

Vantul isi trece adierea printre petalele de trandafiri, risipite in apropierea Catedralei, iar seminaristi cu mustati abia mijite tin în mana crini albi, caci Patriahului ii placeau tare mult florile. Cand sa inceapa slujba de inmormantare, in jurul pranzului, lumea se precipita. Tinuti la distanta de Catedrala, credinciosii aproape ca se revolta. „Ne tineti aici, sa ne imbulzim, sa ne omoram!”, se-aude o voce din multime. „Tine-ti, doamna, geanta, nu mi-o pune mie in cap”, semn ca se termina rabdarea. „Bre, da’ ia ridica-te de jos, ca ocupi loc pentru doua persoane”, e taxata o batrana care s-a asezat in fund, dupa atata asteptare. „Hai, mama, lasa-ma sa sed si eu acolo”, se roaga o femeie cu copil in brate de jandarmul impunator din fata ei.


Atunci cand un inalt prelat vine catre garduri si le cere jandarmilor sa-i lase pe oameni sa intre in curte, fericirea e maxima. Si buluceala, de asemenea. Se calca tot în picioare, se cauta umbra, se cauta racoarea. Zeci de oameni obositi si transpirati patrund in curte, inchinandu-se. Cu bagaje, semn ca vin de departe, cu umbrele, sa se apere de soare, cu coifuri din ziare pe cap. „De la 4 dimineata sunt aici, am venit cu prima masina”, zice Nicoleta din Stoenesti de Giurgiu, iar un tata cu fiicele lui se-asaza direct pe ciment. „Tata, tata, dup-aia mergem la mall sa mancam?”, „Taci si-asculta la ce zice mosul ala, asculta acolo!”. Se sta cu ochii lipiti de ecranele din curte, se filmeaza, se fac poze cu telefonul mobil. Doua maicute se lamenteaza: „Aoleu, cum se simte fumul asta de tigara amestecat cu tamaie...”

miercuri, iunie 27, 2007

Cum l-am cunoscut eu pe Rege...

Marti, 26 iunie 2007. Zi de trecut cu rosu-n calendar. Ziua in care l-am cunoscut pe Regele Mihai. In care-am dat nas in nas cu istoria. Stiu, insa, un lucru: n-as fi avut parte de intalnirea asta, intr-o forma relaxata, cu zambete si rasete, daca n-ar fi fost doi buni prieteni care "sa-mi sustina" cauza: Radion Chiaburu si Lascar Zamfirescu :)) Despre ei, despre Rege si despre o dimineata frumoasa la Palatul Elisabeta, in cele ce urmeaza...

Cald, foarte cald. Ajung la Palatul Elisabeta, dupa ce ratacesc vreo 10-15 minute pe aleile din Herastrau. Motivul: editura Polirom lanseaza primul volum din Jurnalul primului rege al Romaniei, Carol I. Imi ciripise-o pasarica din Drumul Taberei de eveniment, asa ca am facut ce am facut si m-am autoinvitat la eveniment. Ca la palat nu se intra chiar asa usor, e pe baza de liste la poarta :)

Ma refac repede dupa caldura, cand imi intalnesc prietenii de suflet: Lascar Zamfirescu (stanga) si Radion Chiaburu (in portocaliu). Oameni dragi mie. Doi dintre colegii de liceu ai Regelui Mihai, intr-o clasa special infiintata pentru scolirea celui ce-avea sa devina rege. Acum va fac morala: daca numele lor nu va spun nimic, inseamna ca n-ati citit serialul "Colegii de liceu ai Regelui Mihai", publicat in Adevarul pe 7, 8, 9 si 10 mai 2007. Opera mea :) In fine, ca sa va introduc in atmosfera pun mai jos linkuri catre cele patru articole. Eu zic ca merita sa aruncati un ochi. Ca sa pricepeti ce va spun mai departe...

http://www.adevarul.ro/articole/clasa-de-la-palatul-regal/311188

http://www.adevarul.ro/articole/sunt-vandut-monarhiei/311296

http://www.adevarul.ro/articole/eu-ii-spuneam-maria-ta-iar-el-imi-spunea-jurchi/311410

http://www.adevarul.ro/articole/imi-pare-rau-ca-e-batran/311534


Venisem pregatita: le-am dat cat ai zice peste cate-o mapa cu articolele, intr-o forma mai simpatica.

Ah, si venisem si cu niste poze, de la interviurile cu ei. Motiv sa se ia la harta, asa, ca intre fosti colegi: "Ei, da' tu ai mai multe poze decat mine! Sunt gelos!", "Ba eu sunt gelos, ca ale tale sunt mai frumoase"

Fiecare controleaza ce a primit celalt, spre amuzamentul meu :))

Domnul Chiaburu imi spune ca o sa dea cate-o mapa cu articole si mai "sus", la secretara Casei Regale. A se vedea mai tarziu :)

Ghici cine-i colo, in oglinjoara? :))

Si aici la fel :)) Aplauze pentru fotoreporterul de la Adevarul, Lucian Muntean :)) Asa am eu poze cu familia regala, numai bune de pus in rama. Sau pe desktop :)

Ei, vine si momentul. Domnul Chiaburu trage de mine, sa ma bag mai in fata, ca sa intermedieze intalnirea. Prezentarea e super: "Majestate, Florentina Stoian, cea mai documentata ziarista de la Adevarul. A scris niste articole despre clasa palatina..." Si nu-i mai tace gura. Nici nu mai stiu ce a zis. De emotie, cred :) Observati ca nu mi-a pierit nici acu' entuziasmul :))

Si da-i, neicushorule, si da-i cu laudele...

Si tot asa... Iar eu ma umflasem in pene, mai, mai, sa pleznesc :)

Ce sa mai, pledoaria continua :)

Iar domnul Chiaburu se cauta in "docomente", sa dea si doamnei in alb (secretara de care va spuneam) un set de pagini in format pdf...

Si cauta...

Si doamna: "Dar noi le stim, le-am citit", si regele incuviinteaza, da, da, le stie. Ei, dom'le, asa cititori mai zic si eu :))

Mda, inca aveam un zambet pe toata fata :)

Aici, cu domnul Zamfirescu, ne chinuim sa eliberam jurnalul din stransoarea invelisului de plastic. Da, da, ca sa primim autograf :))

Schimb de priviri intre colegi. Si eu, asteptand sa-mi vina randul :)

Si iata ca vine :))

Moment in care Radion Chiaburu apare de unde nu te-astepti si reincepe sa turuie in favoarea mea: "Cea mai documentata ziarista de la Adevarul, Majestate... I-au iesit niste articole..." :))

Eu, ce sa zic? Ce sa mai zic? Am ras cu gura pana la urechi. Ca, vorba aia, nici mama nu m-a laudat atata :)) Si-n fata cui m-a laudat domnul Chiaburu... Datoare pe veci omului astuia :)

Si da-i si razi, rosie de la atatea laude :)

Nu-mi revenisem :)
Gata, imi recuperez pixul si cartea cu autograful Majestatii Sale. Si ma dau mai la o parte, ca sa imi revin :)) Dar am ras cu totii copios, asta e clar. Ca acuma, daca stau sa ma gandesc, eu nici nu stiu ce-am zis, dac-am mai apucat sa zic ceva :)) Una peste alta, a fost o zi super. Si-am zis sa va bucurati si voi de bucuria mea. Asta dac-o mai exista vreun cititor al blogului meu. Resuscitat o data la doua-trei luni :)))