Ma uit acum, seara, la fotografiile de mai jos, pe care mi le-a facut, cu mana tremuranda si cu emotie, draga mea Ali, si-mi observ zambetul bucuros, satisfacut; si-apoi gura pana la urechi din fotografia de la final, cu Alexander Zhulin; vicecampionul olimpic Alexander Zhulin (in 1994, cu Maia Usova) si castigatorul medaliei olimpice de bronz in 1992 (tot cu Maia Usova). Ei, omul asta - pentru mine si Ali, care ne uitam la patinaj de cand eram de-o schioapa - ... omul asta e parte considerabila din istoria noastra de fane de patinaj; si, in ultimii ani, e unul dintre cei mai buni antrenori si mare "crescator" de campioni: vezi, de pilda, Tatiana Navka&Roman Kostomarov (campioni olimpici in 2006). Dar Zhulin - inca o data: e vorba de ultima fotografie din pachet, cea in care rad eu, cu toata gura, alaturi de un individ cu ochelari de soare in miez de iarna... - e si unul care vede talentul; si il intretine: vezi pe Elena Ilinykh si Nikita Katsalapov in programul liber antologic de acum cativa ani, cu Elena in chip de balerina si cu tutu facut de maestrii de la Balsoi. Dar Zhulin ii antreneaza din acest sezon si pe Ekaterina Bobrova&Dmitri Soloviev, care conduc dupa programul scurt la Zagreb; si, de sezonul trecut, pe rusii (metamorfozati in azeri) Julia Zlobina&Alexei Sitnikov. Rusi de origine, cei doi patinatori - buni, talentati, cu imaginatie - au decis sa reprezinte Azerbaidjanul pentru ca in Rusia la dans concurenta e teribila. Bine au facut - daca ma intrebati: in Rusia ar fi intrat sau nu intre primii trei (si-ar fi reprezentat sau nu tara la Europene sau Mondiale), dar pentru Azerbaidjan e clar cea mai buna pereche; si eu ma bucur ca pot sa-i vad, an de an, la European sau Mondial.
Asadar, Julia Zlobina e prima fata draguta pe care am stalkerit-o azi, in cautarea unei poze in care sa zambim amandoua, vesele-vesele. Julia era bine dispusa, ii iesise programul scurt (si colorat); si a zambit la aparat; si l-a chemat si pe Alexei, sa zambeasca si el. Iar intre ei eu m-am simtit bine intre ei; vesela si bucuroasa; cum v-am zis.
Cum de-am ajuns eu in poze cu ei si cu altii dragi mie, va povestesc imediat: am iesit sa luam o gura de aer, eu si Ali, intre dansul scurt al dansatorilor si programele scurte ale perechilor. Aveam cam doua ore de pierdut si n-am plecat din apropierea arenei. Ne-am securizat locurile - pe randul 2 in sectiunea A; Doamne, ce locuri faine! Niciodata n-am stat asa de jos si n-am vazut asa de bine la patinaj - si am iesit sa dam roata arenei; cu aparatul de gat. Caaaa... daca aparea cineva? Ah, da: si cu steagul Rusiei in buzunarul de la palton; steag pe care l-am fluturat toata ziua; ce sa mai, rusoaice get-beget; pana si rusoaicele din spatele noastre s-au mirat ca avem steagul, desi, in mod evident, vorbeam alta limba decat a lor :). Si, da, va povesteam ca ne-am securizat locurile; ca voiam sa le pastram si la programul scurt al perechilor; iar abonamentul asta All-event nu are loc prestabilit. Asa ca ne-am luat si noi dupa altii si-am lasat "chestii" pe locuri; Ali ar fi fost in stare sa-si lase si haina, dar i-am potolit entuziasmul; n-am lasat "decat" un poncho, o esarfa, o sticla, o agenda si niste mere :). "Decat" atat :)).
Afara, cu aparatul de gat si cu steagul in buzunar, o vedem pe Tarasova ca vine dinspre hotel... Schiopata, asa ca n-am deranjat-o (nu se poate zi fara oportunitati ratate :)). De-acum mai departe n-am mai ratat nimic. La intrarea/iesirea sportivilor (din Dom Sportova) i-am prins pe Nelli Zhiganshina si pe Alexander Gazsi; cu care m-am pozat :)).
Dupa care, pe cararuia dintre arena si hotel, cine vine, cine vine...? Chiar Galit Chait, dragii mei, dragele mele. Galit, care patina cu Sergei Sakhnovski acum multi ani (prin liceu inca-i mai urmaream: ea, frumoasa si blonda, in rochii albe, diafane; el, o paluga, cu par lung...) Galit mi-a fost draga tare; si mi-e si-acum, cand o vad la mantinela in calitate de antrenoare. S-a bucurat sa stie ca obisnuiam s-o urmaresc; si-a zambit frumos, generos, lipicios; iar eu m-am incarcat cu bucurie (asa arata fata mea cand adun muuuuulta, muuulta bucurie in mine :).
La un moment dat, am decis sa ne schimbam punctul de observatie: am plecat de pe cararuie - unde stalkareala noastra era evidenta - si ne-am asezat tabara in spatiul larg dintre arena si hotelul Four Points. Si cine vine, cine vine in pietisoara? Barbara Fusar Poli in persoana. Acum antrenoare, Barbara era la sfarsitul anilor '90 o patinatoare expansiva si plina de personalitate; si nu ezita sa-si mai atinga perechea, pe Maurizio Margaglio, cu priviri otravite, daca era cazul :). Barbara era motorul perechii Fusar Poli-Margaglio, o pereche cu multe medalii in proba de dans. Eu il iubeam pe Maurizio, pe Barbara mai putin; acum vad problema cu alti ochi. Iar Barbara a zambit bucuroasa in poza mea; si eu, in sinea mea, si mai si.
Anna Cappellini e frumoasa-frumoasa; hai, ca n-aveti cum sa ma contraziceti. Uite ce zambet maaare :). Asta, in ciua dezamagirii de la dans: locul 3 abia dupa programul scurt; desi au unul dintre cele mai dificile programe scurte ale sezonului. Imediat dupa mine a venit o tanti si-a cerut autograf; si, vazand pe foaia intinsa autograful Barbarei Fusar Poli, care trecuse mai devreme, Anna a verbalizat o dorinta: "Sper s-ajung si eu la fel de buna ca Barbara".
Acuma, sa va spun sincer, pe langa mine si Ali au trecut si "Ilinicii", Elena si Nikita; dar erau parca hotarati sa se ascunda. Au trecut camuflati, ea cu o gluga mare pe cap, urmati (sau urmariti?) indeaproape de "nasul" Morozov. Te-ai fi asteptat ca rugandu-i sa stea la o poza, sa vina Nikolai si sa-ti atraga atentia: "Copiii sunt obositi; de ce nu-i lasati in pace?" Exagerez; dar rusii mici au lasat senzatia ca nu vor sa-si intrerupa drumul (gluga aia pe cap impunea distanta :)), asa c-am lasat-o pe altdata. Si-au mai trecut si altii, mari si mici, cunoscuti si necunoscuti (cum a trecut aseara Oleg Vasiliev; sau cea pe care o banuim noi a fi mama Lizei Tuktamisheva), si-a trecut si Dmitri Soloviev, intr-o gasca mai mare, asa ca l-am lasat in pace (cu regrete; ca ne place baiatul astaaaa...). N-am lasat-o insa pe Ekaterina Bobrova, cu un buchet mare-mare in brate si cu-o medalie mica la gat ("small medals" se acorda dupa fiecare segment din competitie...). Ekaterina a fost draguta-draguta si zambitoare; si mi-a semnat si steagul; dar asta se vede mai putin; dar asta facea in poza doi, sa stiti :))
Si-n spatele Ekaterinei, cine credeti? Chiar Zhulin; dragul domn Zhulin :). Pe care, recunosc, nu l-am vazut; ca eram ocupata cu Katia. Dar am auzit-o pe Ali, entuziamata: "E si Zhulin, e si Zhulin!" Si cum nu voiam sa fac ca mai devreme, cand, ca sa fac poza cu Anna, l-am ratat pe Maurizio Margaglio (si nu-mi pare rau deloc; o sa mai fie ocazii), am (cam) alergat dupa Zhulin, cu un "Don't go! Don't go! Mr. Zhulin!" (firav sau mai putin firav), pana cand s-a prins omu' ca dupa el alerg. Si da-i repede cu "I used to watch you when you were skating...", si el cu zambete, si eu cu un ras mare si bucuros. Ca daca nici asta nu e ras mare si bucuros atunci eu nu mai stiu ce e acela ras mare si bucuros :). Da, da, stiu c-am repetat bucata asta; dar vreau sa intelegeti ce mare-mare e intalnirea din seara asta, intalnirea intamplatoare cu Zhulin. Domnule Zhulin, ma bucur mult ca v-am intalnit. Foarte mult. S-a mai inchis un cerc, o bucla.
Acum stiu ce mai vreau: pe mine, zambareata nevoie-mare, bucuroasa, vesela, intr-o poza cu Alexei Urmanov (MUSAI), intr-una cu Evgeni Platov (musai), intr-una cu "Pliuşenka" (ca asa-i zic rusii lui Plushenko)... Siiii... nu mi-ar strica nici o poza cu Tarasova; si nici una cu Ingo Steuer. Asta, ca sa-i lasam la o parte pe patinatorii zilelor noastre (ca vreau cu toata lumea) si sa vorbim de monstri sacri.
A fost o zi buna ce de azi. Se vede, nu?
Un comentariu:
Da,a fost o zi foarte buna,nu te contrazic defel!Ana si Luca mi-s foarte dragi si mie,iar lista cu cei care trebuie pozati musai zilele astea e faina rau.Mult succes!
Trimiteți un comentariu