"Campionessa" a dat din nou lovitura la Zagreb, la distanta de cinci ani de titlul european castigat tot aici. Zagrebul ii poarta, pare-se, noroc fetei asteia inalte si frumoase. Dar eu cred ca-i poarta noroc intalnirea cu trifoiul meu cu patru foi, agatat de palton... Ca, da, Carolinei i-a placut trifoiul meu, acum doua zile, cand i-am aparut in cale cu o dorinta clara: o fotografie. Si Carolina a zambit si-a remarcat trifoiul meu buclucas si grasun de pe palton. Si, pentru ca l-am remarcat, il va si primi: ca l-am aruncat astazi pe gheata, la finalul unui program liber care mi-a ridicat parul pe maini. Ce mare, urias talent e Carolina! Si cat de mult ma bucur c-am trait si respirat pe viu momentul asta: "Bolero-ul" cel plin de personalitate si senzualitate al campioanei mondiale en-titre. (iar momentul asta de triumf suprem, titlul mondial, l-am trait, de asemenea, pe viu, anul trecut, la Nisa; de unde deducem ca-i purtam noroc, eu si Ali, Carolinei. Si mai deducem ceva: ca suntem niste norocoase noi doua! Norocoase cu majuscule. Sa identifici in viata asta niste lucruri care te bucura teribil si sa te bucuri de bucuriile astea... pai, cum sa spun, dar ce sa-ti doresti mai mult de-atat?)
Ultima grupa de la programul liber al fetelor intra, categoric, in seria mea de bucurii: am urlat de mi-au sarit capacele pentru Liza, Carolina, Adelina, am agitat steaguri si palmute din plastic si-am fost emotionata si fericita. Tare fericita.
(Foto)istoriile zilei sunt aici; sa le citim/vedem. Dar, inainte de asta, retinem o povestioara: comentariul lui Alexei Urmanov vizavi de performanta de azi a Carolinei. Urmanov a spus asta pentru o televiziune din Rusia; iar eu ma bucur c-a remarcat evidenta, atuurile Carolinei, minunatia asta de program. Iata: "Publicul o iubeste pe Carolina. Si e intotdeauna placut s-o vezi patinand. Hai sa ne bucuram pentru ea, e o patinatoare demna de lauda, care concureaza la cel mai inalt nivel, o patinatoare pe care trebuie pur si simplu sa o urmaresti si sa te bucuri de felul in care patineaza... Fiti atenti la creativitatea secventelor de pasi, e cu totul neobisnuita... O astfel de muzica, o muzica dificila, Bolero, e greu de interpretat; si doar patinatori ca si Carolina pot s-o faca intr-adevar, pot sa-i redea caracterul, particularitatile...".
La observatia ca patinatoarea italiana primeste tot timpul punctaje foarte mari, Urmanov a continuat: "Vedeti Dumneavostra, eu am fost foarte norocos sa lucrez cu Carolina la un moment dat si pot sa spun asta: e o patinatoare cu abilitati de patinaj (skating skills) uriase; si, de asemenea, punctajul pe care il primeste pentru componente e absolut justificat. Cred ca ea ne arata un patinaj artistic modern, nou, distinct. Si, prin asta, ii castiga pe arbitrii, castiga publicul".
Cum sa nu-ti placa (si mai mult), dupa asta, dragul domn Urmanov?
Cred c-ar trebui sa revedem si programul, nu-i asa? Uite minunatia:
Trebuie sa recunoasteti: she's in a class of her own. Iar prietena noastra, doamna din Croatia despre care o sa mai auziti aici, pe blog, a exclamat vazand linia de pasi: "She's in love!". Nu stiu daca draga de Caro e sau nu "in love", dar stiu altceva: ca Bolero-ul ei e incredibil si ca mai vreau, mai vreau, mai vreau s-o mai vad patinand in viata asta. Sa fie clar.
Poze; si cu putin ajutor in chip de legende foto (si, da, aici sunt multe franturi de piruete; ce sa facem daca dau bine-n poze? :))
La observatia ca patinatoarea italiana primeste tot timpul punctaje foarte mari, Urmanov a continuat: "Vedeti Dumneavostra, eu am fost foarte norocos sa lucrez cu Carolina la un moment dat si pot sa spun asta: e o patinatoare cu abilitati de patinaj (skating skills) uriase; si, de asemenea, punctajul pe care il primeste pentru componente e absolut justificat. Cred ca ea ne arata un patinaj artistic modern, nou, distinct. Si, prin asta, ii castiga pe arbitrii, castiga publicul".
Cum sa nu-ti placa (si mai mult), dupa asta, dragul domn Urmanov?
Cred c-ar trebui sa revedem si programul, nu-i asa? Uite minunatia:
Trebuie sa recunoasteti: she's in a class of her own. Iar prietena noastra, doamna din Croatia despre care o sa mai auziti aici, pe blog, a exclamat vazand linia de pasi: "She's in love!". Nu stiu daca draga de Caro e sau nu "in love", dar stiu altceva: ca Bolero-ul ei e incredibil si ca mai vreau, mai vreau, mai vreau s-o mai vad patinand in viata asta. Sa fie clar.
Poze; si cu putin ajutor in chip de legende foto (si, da, aici sunt multe franturi de piruete; ce sa facem daca dau bine-n poze? :))
Fleur Maxwell.din Belgia
Tina Stuerzinger din Elvetia; e colega de antrenament cu Zoli Kelemen; si amandoi se afla sub aripa lui Gheorghe Chiper.
Si Elene, draga mea Elene. Adica Elene Gedevanishvili, antrenata de Brian Orser. Anul asta, Elene are doua programe minunate; pacat insa ca nu-i inca in forma. Poate la Mondiale?
Victor Petrenko, cu mainile incrucisate, urmareste fetele; si rade, cand i se pare ca-i de ras. Nu spunem, Doamne fereste, ca rasul lui are legatura cu Kerstin Frank din Austria, cum ni s-a parut... Nu spunem nimic.
Pernelle si Lloyd; si Florent; Si Chaffik; si-n general, delegatia franceza, care a venit s-o sustina pe Mae Berenice Meite. Ca asta-i obiceiul pe-aici: patinatorii vin cand e pe gheata unul de-al lor; si-apoi pleaca; pana la urmatorul conational...
La mantinela, Alexei Urmanov si Nikol Gosviani, noua mea descoperire; si-apoi eu cand descopar, descopar, nu gluma. Aici e un viitor luminos, sa fie clar.
Sonia Lafuente cu rochitele ei su-per-be. Pacat insa ca-i prea serioasa fata asta; n-ar strica sa mai zambeasca un pic in timpul exercitiilor. La ea, asta ar fi reteta succesului, sunt sigura. Sau, in fine, un ingredient util.
Si-o fata in chimono: Lanaelle Gilleron-Glorry; si, da, stiti deja: francezii aparusera iar in arena :)
Si vine ultima grupa; minutele de incalzire; si emotiile mele. Haide, Caro! Haide, Ade! Haide, Liza!
Liza e prima; si eu flutur steagul; si rusul in pulover albastru de langa mine se mira ca-l flutur; si zambeste.
Adelina e la cabaret; si-i iese tot; si eu agit iar steagul. Cum sa nu te bucuri pentru fetele astea? Spuneti voi, cum?
De cand ne-am intalnit cu ele la Lidl, fetele Helgesson imi sunt mult mai simpatice. Dar uite ca, din pacate, nu mi se pare c-o sa creasca niciodata mai mult de locurile 5-6 la Europene; la Mondiale nu mai discutam. Desi Viktoria vine intotdeauna tare la programul scurt; o zbarceste insa de cele mai multe ori la liber.
Iar Caro... Caro face turul de onoare; e o postura cu care s-a obisnuit. Si imi e clar acum: astia sunt cei mai buni ani ai Carolinei. Si-mi doresc tare mult o medalie olimpica pentru ea. Promit ca, daca e posibil, ii mai arunc un trifoi grasun, simpatic, din plus, pe gheata de la Soci, anul viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu