luni, decembrie 31, 2012

Povesti de iarna la Jirlau

Despre Craciunul trecut petrecut la Jirlau nu-mi mai amintesc nimic. Nimic-nimic; si m-am straduit in cateva randuri sa scotocesc in mintea mea. Nimic. As putea usor sa caut in "memoria externa", in blogul asta, adica; sigur am pus niste poze din 2011, de la Jirlau. Dar n-o fac. Daca nu-mi amintesc nimic inseamna ca asa trebuie sa fie; inseamna ca mintea mea a refuzat sa retina primul Craciun fara tata. Asta-i. Imi amintesc insa altceva: c-am spus c-a fost anapoda; iar Craciunul asta anapoda a fost eliminat din cronologia lui 2011.

Nu stiu cat o sa-mi amintesc peste ani nici din Craciunul lui 2012. Tot fara tata; ca toate Craciunurile de-acum inainte. In schimb, cu mama, cu Marius, cu mama Onica, cu Adrian, fratele meu - zis si Nenica, cu mamaia Galetoaia. Am stat mai multe zile acasa Craciunul asta; si m-am bucurat c-am putut sta. Imi place acasa. E cald: soba duduie, chiar si fara lemnisoarele pe care le punea tata, in exces, ca sa ne iasa limba de-un cot in timpul noptii. E cald si-n noi; si asta e bine. Imi place acasa.

Am ajuns inainte de Ajun - asa c-am retrait emotiile Neaţalaşului si bucuria unui Mos, care, la Jirlau, vine in dimineata de Ajun, nu in ziua de Craciun. Da, ca sa stiti - asa e la noi. Si era cat pe ce sa-l suprind pe Mos punand daruri sub pom; dupa cum era cat pe ce sa fiu si eu surprinsa facand acelasi lucru. Frate-miu, in dimineata de Ajun: "Eu cred c-am auzit toti Mosii azi-noapte" :). Ca da, bradutul nostru - mic, dar plin de ramurele - fusese foarte primitor: gazduia numeroase pliculete si pachetele. Pe care, vorba lui Horatiu Malaiele, "le-am baut" :). Traducere: le-am desfacut, ne-am bucurat, le-am mancat (daca erau de mancat). Despre mese n-as mai vorbi; mai bine as pune o poza cu mine, sa vedeti cate cordoane de sunci mi-au aparut in jurul taliei. Caci mamele - mama si mama Onica - au facut un tur de forta prin bucatarie, asa ca am mancat - ca toata lumea, banuiesc - de toate. De toate. Atat va spun.

In Ajun m-am dat cu sania, cu "bidiviii" mei: o sa-i vedeti voi in poze, multe poze, si-apoi, de Craciun, am fost la Visani sa-i vizitam pe tata, pe unchiu, pe mamaia si tataia. Era tare ger la Visani, iar curtea, doldora de zapada. Si soare, si umbre de copaci golasi pe casa; si eu, langa ferestra cu geamuri duble in care am gasit, in copilaria mea, o papusa cu par rosu (Ileana, oare?), ascunsa bine de mamaia si tataia: nepoata Florentina trebuia sa-si primeasca darul de la Mos chiar daca-si petrecea Craciunul in deplasare, la Visani. Ulita - lunga, alba, inghetata, marginita de case pline in copilaria mea, parasite acum: au murit toate mamaile si toti tataii prietenelor mele din copilarie.

Asta a fost Craciunul 2012; si-o sa gasiti fotografii ilustrand toate povestile mele; fiecare poveste, cu portia ei de poze, ca n-ar fi incaput toate aici; pana una-alta, un preview.


La multi ani, asadar! Si-un 2013 bun, vesel, dar linistit.

Craciun la Jirlau: Neaţalaşul

 
Ei, de cate ori n-am fost si eu cu Neaţalaşul... Mergeam de regula cu Auraş (iti mai amintesti, Auraş?), asta pana cand ne-a zis nenea Mitu, tatal ei, la un moment dat: "Ma, voi nu sunteti prea mari sa mai mergeti cu Neatalasul?". Dar noua ne placea sa colindam ulitele inghetate ale satului, noaptea, cu o traistuta agatata de gat (a se vedea modelul de mai sus; desi, pe vremea noastra, nu erau la moda prosoapele roz, cu floricele :)), in cautare de nuci, multe nuci. Mergeam mai cu seama la cunoscuti si la rude; eu, mai putin la rude, ca Jirlaul ne-a adoptat, n-avem rude-n sat. Mergeam pana ne inghetau nasurile si pana cand se umplea traistuta.

Ma bucur ca Neatalasul asta, cu care se merge in seara de dinaintea zilei de Ajun, n-a disparut la Jirlau; si-mi place sa fiu acasa atunci cand se intampla. Bradul trebuie sa fie impodobit, deci, inainte de Neatalas...


... iar mama pregateste merele si nucile (eu am pozat doar merele, ma iertati :)), aprinde lumina pe terasa si gata, sa vina colindatorii (evident, dintre fostii elevi, caci pe cine n-a invatat mama? :) Iar eu - pac cu un blitz in fata lor :).

 

Aaa, nu v-am spus ce-i Neatalasul? :). Ma iertati: e un colind scurt, de cateva randuri (numai cine nu vrea, nu-l invata :)).Vorba e, merele si nucile le aveti pregatite? Ca nu se face sa cant degeaba :)) Uite:

Asta seara e pentru noi
Cea mai frumoasa dintre Sarbatori,
Ca noi cu totii venim acum
Sa va uram de Mos Ajun.
Ne dati ori nu ne dati?
Ne dati, ne dati?

Asta-i. 
Un an cu bine.

Craciun la Jirlau: Diii, dii, bidiviii mei!


 
 V-am spus ca-n ziua de Ajun m-am dat cu sania, nu? Iata mai jos dovada :). Mi-am scos bidiviii la plimbare :). Nu, nu e vorba de exploatarea omului de catre om (in acest caz); m-am gandit la conditia lor fizica. Zau; era nevoie de putintica miscare dupa atata amar de mancare: ciorba, sarmale, peste la gratar, friptura de gasca, leber, carnati, toba... Bidiviii s-au lasat mai greu - se facuse un ger afara... In cele din urma, insa, mi-au facut pe plac; si-am petrecut impreuna cateva foarte vesele zeci de minute. Asadar, sa purcedem:


Da, da, stiu ca ma invidiati :)) Va imprumut sania, daca vreti. Dar trebuie sa veniti pe la Jirlau, ca s-o luati.