Malaga: novillada si poze cu novilleros

Ziua 6, seara

Inainte de pus multe, multe poze, inainte de povesti va spun asa: ca am avut bafta. Ca am putut intra moca la luptele cu tauri, ca in mod normal sunt cam scumpicele. Adica, biletele sunt mai scumpe la corride (cu tauri de cel putin 4 ani) si mai ieftine la novillade (cu tauri de varsta mai mica..) Tinand cont ca arena de corrida e rotunda, asta inseamna ca la momentul inceperii spectacolului, jumatate din arena e la soare si celalalta jumatate la umbra. Ei, locurile la soare (Sol) costa mai putin, cele la umbra (Sombra) - costa mai mult. Sunt si bilete intermediare ca pret, pentru a ocupa un loc in arena care, initial, e la soare si, dupa aceea, ajunge sa fie la umbra (Sol y sombra).

Ca sa va lamuriti cum stau lucrurile, va spun doar ca preturile pot merge de la 2 euro (numar limitat de bilete, conditii speciale, "precio special andanada", in sectoarele 4-5, cele cu soare) pana la 97 de euro.

Stati sa va pun o poza edificatoare, sa vedeti cam cum e in arena pe la ora 18.30-19.00, inainte de a incepe corrida/novillada...

Si va mai spun ca la ei treaba asta e sport national, ca exista abonati si abonamente, ca la fotbal, si ca mosulicii isi aduc pernute ca sa puna pe treptele de piatra pe care se sta la baza arenei. Ca si aici sunt diferente de pret: locuri jos, la etajul 1, la etajul 2... Ca nu lipsesc evantaiele (si, evident, madamele), dupa cum nu lipseste nici baiatul cu "aqua y cerveza", cum e la noi individa care se plimba cu pungi cu seminte, prin tribune, la fotbal...

De retinut si ca, in mod normal, sunt lupte cu tauri in fiecare duminica, in localitatile din Andaluzia care detin arena in acest sens (si mai toate detin). In august, insa, in Malaga, sunt spectacole in fiecare zi. Pentru ca august e luna de sarbatoare, luna in care se sarbatoreste, timp de zece zile, Feria.

Uite un cartel, adicatelea un poster, cu un prea frumos matador :))

Asa ca daca alegeti sa mergeti in august la Malaga, puteti fi sigur ca n-o sa ratati un spectacol cu tauri. Spectacolele costa, dar noi, io si cu Mariusache, fiind acolo la inceputul lunii am prins o competitie intre novilleros si intre scoli taurine. Stati ca va zic cum se chema: "III Certamen Internacional de Escuelas Taurinas". Pe 6, 7 si 8 august s-au intrecut novilleros, viitorii matadori, iar pe 11 august a avut loc finala (asta a fost a sasea zi in Malaga), cand s-a ales castigatorul si eu m-am pozat cu el :))

Inainte de orice...

... un mic DICTIONAR TAURO-ROMAN...

Corrida - lupta cu tauri, in care taurii au cel putin patru ani. Astea sunt cele mai tari (io n-am vazut de-astea, dar o sa vad, ca ma mai duc :))

Novillada - lupta in care taurii au cel putin trei ani si se cheama novillos (la asta am fost noi, in doua randuri)

Torero - termenul cu care sunt desemnati fiecare dintre cei care iau parte la o lupta cu tauri, ca e o intreaga echipa aici. Termenul comun, pe care il stim noi, "toreador", nici macar nu exista in limbajul luptelor moderne cu tauri. El a fost popularizat de Bizet in "Carmen".

Toti cei din poza sunt toreros...

Matador/novillero - care sunt diferentele? Matadorul a trecut de alternativa, o ceremonie in care e propus spre a primi titlul de matador, o lupta cu tauri in care e secondat de doi matadori pentru a absolvi, pentru a trece de la statutul de novillero la cel de matador. Un novillero poate sa se lupte doar cu novillos, in vreme ce un matador se lupta si cu tauri (toros), si cu novillos. Dat fiind statutul sau, matadorul nu lupta cu novillos (tauri de 3 ani) decat in festivaluri. Matadorilor li se mai spune si espadas (sabii) sau diestros (experti).

Uite un novillo, un taur mai "micut". Care, cand intra in arena, facea ca toate spumele, de nervos ce era...

Tercio - o lupta cu tauri e alcatuita din trei parti (tercios). Fiecare se desfasoara dupa un anumit ritual.

In primul tercio - tercio de varas, taurul (fie el taur, taur, fie el novillo) e ametit cu capele de culoare magenta. Toti cei care alcatuiesc suita torero-ului fac treaba asta, agita mantii, enerveaza si obosesc taurul... Tot acum intra in scena picadorul, pe un cal, si ii infige taurului o lange in gat.

In al doilea tercio - tercio de banderillas, apar banderilleros care infig in spatele taurului mai multe randuri de banderillas (tepusele cu franjuri colorati). Iar in al treilea tercio - tercio de muerte, se produce faena - actul ritualic al omorarii taurului.

Picador - in primul tercio, prima parte, cum v-am zis, picadorul (individul care vine pe cal in arena) foloseste o pica, o lancie pe care o infige in spatele taurului, pentru a-i slabi muschii de la gat. Taurul isi va tine din acest moment capul in jos si va putea fi ucis mai usor, in sensul ca toreadorul poate sa-i dea, la sfarsit, lovitura finala. Novillada sin picadores - inseamna novillada fara picadori. Novilladas con picadores - novillade cu picadori. Se va vedea, mai jos, ca noi am avut picadori in arena. Calul e intotdeauna invesmantat intr-un fel de zale si are ochii acoperiti, iar picadorul are si el picioarele varate in niste "cizme" otelite.

Dar stati ca daca picadorul tine lancea prea mult infipta in spatele taurului, lumea incepe sa se agite si sa fluiere...

Banderillero - este acel torero (din suita, din echipa matadorului/novillero-ului) care, in partea a doua a luptei cu tauri, infige banderillas (cate doua) in spatele taurului. Trebuie sa le stiti, sunt tepusele acelea cu franjuri in diverse culori. Cateodata intra, cateodata nu :(, iar publicul incepe sa fluiere in caz de esec. Tinand cont ca un taur e deja obosit si slabit dupa ce il inteapa lancia picadorului, banderillas au rolul de a-l slabi si mai mult. Daca, in prima parte a luptei, taurul refuza sa se apropie de calul pe care e picadorul si acesta nu poate infige lancea, sunt folosite banderillas negras - tepuse mai lungi, mai grele, cu franjuri negri. Pentru crescatorul de tauri e rusinos sa fie folosite aceste tepuse, o dovada a faptului ca nu au fost antrenati cum trebuie pentru lupta.

Daca priviti cu antentie pozele, o sa vedeti ca taurul are infipte in spate niste chestii colorate... banderillas. Din pacate, n-am surprins momentul in care au fost infipte...

Capote/muleta - prima este capa folosita de toti toreros (inclusiv de personajul principal) in prima parte a luptei. E o capa magenta pe o parte, galbena, pe celalalta.

La final, matadorul/novillero-ul schimba capa cu muleta - din panza rosie, pe un bat de lemn, pe care o foloseste pentru faena...

Faena - sub palaria acestui termen intra tot dce se intampla in cea de-a treia parte (si ultima) a luptei cu tauri, toata actiunea care se petrece cu capa de culoare rosie (muleta). Este partea cea mai importanta a luptei.

Un matador are zece minute de la inceputul celei de-a trei parti ca sa omoare taurul. Daca, dupa aceste zece minute, taurul e inca viu, presedintele arenei va cere sa i se dea matadorului/novillero-ului un avertisment - aviso.

Torero mai primeste un aviso, dupa alte trei minute si inca un aviso, dupa alte doua minute. Dupa cele trei avertismente, taurul poate parasi viu arena, dar asta reprezinta o mare rusine pentru torero. Fie vorba intre noi, la novilladele la care am fost noi, niste torero din-astia tinerei au chinuit rau de tot taurii si au fost fluierati copiosi. Dar taurii tot morti au iesit din arena :((

Brindis - inainte de a incepe faena, matadorul/novillero isi da palaria (montera) de pe cap si cere presedintelui arenei permisiunea sa omoare taurul. In acest moment, poate sa salute, sa ofere un salut - brindis si sa dedice moartea (viitoarea moarte) a taurului cuiva din public, unui alt torero sau intregii audiente. Daca brindis-ul e pentru o singura persoana, torero va inmana acelei persoane palaria sa pe intreaga perioada a faenei, putand sa o arunce peste umar. Daca moartea taurului e dedicata intregii audiente, torero va pune palaria jos, in mijlocul arenei, sau o va arunca peste umar, ca sa-i poarte noroc. Daca palaria nu cade drept si se intoarce invers, e semn ca torero va avea ghinion :(

Cum e omorat taurul? La sfarsitul faenei, matadorul/novillero-ul va incerca sa infiga o sabie (estoque) chiar printre omoplatii taurului, iar varful sabiei ar trebui sa strapunga/sectioneze aorta. Intepatura/lovitura se numeste estocada.

Daca taurul nu cade, torero va folosi o alta sabie, avand un fel un fel de cruce (descabello), care sa strapunga maduva spinarii. Lovitura e aplicata la ceafa. Atunci cand taurul se prabuseste, un banderillero va infige un cutitas (puntila) in aceeasi zona. Si gata :(

Ce se intampla dupa ce e omorat? Un grup de catari impodobiti intra in arena si cara taurul, de-acum mort de-a binelea, in zona in care se afla macelarii, care-si fac treaba...

Ce sunt trofeos? Trofeos - trofeele sunt inmanate matadorului/novillero-ului dupa o performanta extraordinara. Sunt mai multe si au legatura cu taurul, bineinteles. Cu consimtamantul multimii, torero-ul si echipa lui fac un tur al arenei (vuelta). Daca cea mai mare parte a audientei cere acest lucru presedintelui arenei - in mod normal, fluturand batiste albe (panuelos) - presedintele poate sa il premieze pe torero, poate sa faca semn ca e de acord sa i se dea o oreche (una oreja). A taurului, bineinteles. Daca multimea cere si presedintele insusi considera ca performanta respectivului a fost extraordinara, poate sa-l premieze cu doua urechi (dos orejas). Daca presedintele considera ca performanta individului a fost cea mai-cea mai, il va premia cu doua urechi si coada :) - dos orejas y rabo. Acestea sunt cunoscute sub formularea "los maximos trofeos". Trofeele sunt aduse in arena si inmanate matadorului/novillero-ului care face un tur al arenei cu ele.

Uite-aici, i se aduce urechea si i se inmaneaza...

... individul o ia si face turul arenei, impreuna cu echipa, ca sa prezinte trofeul...

Cartel - un cartel e un poster care promoveaza lupta cu tauri/un poster pe care sunt prezentati matadorii/novilleros care vor participa la lupta... Uite-asa ca-n pozele de mai jos... In mod normal, sunt cate trei matadori sau novilleros care lupta cu cate doi tauri fiecare. In fruntea listei sunt cei mai tari, se intelege:))

Dupa cum se poate vedea si in poze, in arena sunt desenate doua cercuri. Care-i rolul lor? Picadorul trebuie sa ramana in afara cercului exterior pentru a primi atacul taurului, in primul tercio, iar toreros trebuie sa-l tina pe taur in interiorul primului cerc inainte ca acesta sa atace calul si picadorul.

Si va anunt ca si eu mi-am cumparat un cartel cu 5 euro si vreau sa-l inramez si sa-l pun pe hol :))

Ah, si traje de luces - asa se numeste costumul, din pricina lucirilor si stralucirilor...

Va mai spun asa: ca in prima zi in care am fost, aproape mi s-a facut rau pe-acolo :) Prea multi tauri care mureau, cald, sange, soare... Dar costumele sunt realmente betoane, iar oamenii astia - matadorii/novilleros - stau atat de tepeni ca zici ca sunt infipti intr-un bat, nu alta. Lumea e agitata: se striga, se gesticuleaza, se ofteaza, cand torero e prins pe picior gresit si-si mai ia cate un corn. Dar cat tupeu! Pe bune, sa fii la un milimetru de taurul ala furios care, atunci cand intra, rupe tot! Alearga ca un apucat, se repede la tot si la toate. Furie, mama, nervi!

Si, bineinteles, ca matadorul/novillero e plin de figuri :) Si ele poarta diverse nume: Veronica, Chicuelina, Faroles, Gaonera... adica ingenunchieri, rotiri, suciri... taurul e fixat in ochi, multimea striga ole!... Cu o mana in sold, picioarele desfacute si infipte in pamant, invarte taurul incoace si incolo...
Stati ca mai e o treaba! E cam la sfarsit, sper sa cititi pana aici, dar scriu cu majuscule: TAURUL NU ARE NICIO TREABA CU ROSUL! Si cu nicio culoare, ca nu vede in culori! Se foloseste o capa rosie, din vechime, pentru ca petele de sange sunt mai greu detectabile pe rosu... A mai cazut un mit, ala cu taurul care vede rosu in fata ochilor si se umple de nervi :))

La final, dupa ce primeste urechea (asta am vazut eu cu ochii mei), torero si suita lui fac un tur de arena. Multimea e in delir. La propriu. Se arunca evantaie, saluri, una... alta (se zice ca si sutiene, io n-am vazut)... Ei, torero le ia, le trece pe la inima si le arunca inapoi. Figuri, mama :)) Inteleg ca e moarta lumea dupa indivizii astia :)) Cand nu mai apuca el sa le pupe si sa le arunce pe toate, le arunca ceilalti :)) Dar nu cred ca sunt asa de pretuite...

Ei, pe 11 august, in finala, a castigat un portughez in costum verde. Manuel Dias Gomes. Uite AICI o stire dintr-o gazeta :)

Dupa ce-a primit si trofeul, am avut voie sa coboram si-n arena. Asa ca ne-am dus fuga - fuga si ne-am tras in poza: eu cu Manuel, Mariusache, cu unu' din suita lui, imbracat in rosu :))

Dupa care, ne-am pozat picioarele, langa urma unei copite de taur... si ne-am dus acolo unde se produsese macelul, unde fusesera macelarite animalele. Se si vad, acolo, intr-un colt...

... si-acolo, aglomeratie mare. Fetite si baietei, in cautare de trofee. Adica de urechi si de cozi. Se tot rugau de nenii-macelari sa le dea si lor un "suvenir"...

Si fetita a primit o codita... si-a stat si la poza...

... si baietelul nu mai stiu ce a primit, o ureche cred :) Dar avea si el o capa visinie :)) pe care o agita pe-acolo, un viitor torero, ce sa mai!

Si-acum, pentru cei care-au ajuns pana aici punem si niste fimulete :))

Manuel invarte taurul...



... taurul se enerveaza si e gata-gata sa-l agate de pantaloni :))...



... iar, la final, lumea cere sa-i fie data urechea taurului si flutura-flutura batiste, pana cand presedintele arenei scoate si el batista, semn ca e de acord ca novillero sa primeasca trofeul. Adicatelea, urechea...



Gata, ne vedem in Cordoba :))

Malaga: iasomie si flamenco

Ziua 4

9 august. Ziua mea. Da, ziua mea in Malaga. Va spun imediat ce-am facut acum o luna si mai bine :) Carnetelul sa traiasca :) Si aparatul care-mi spune ce poze s-au facut in ziua cu pricina...

Mi-amintesc ca am observat ca pe strazi - mai cu seama pe strada principala, Larios - au aparut niste neni care vand niste flori mai ciudate. Ca niste bulgari de zapada, cu floricele mici-micute, de un alb cald, infipte in niste betisoare subtiri de culoare margarinei.

Ce sa fie, ce sa fie? Pai, in prima faza n-am stiut. Le-am tot vazut - si ele pe mine - in mainile celor care le vindeau, in mainile doamnelor care-apareau seara in rochii elegante si cu evantaie pe strada principala... Si-am zis ca trebuie sa fie ceva cu floricelele astea, atunci cand am descoperit si o statuie in oras, infatisand un nene cu flori din-astea...

... si-atunci cand am vazut si suveniruri micute in forma florilor alb-laptoase. Mda. Si cand am mai vazut, in apropiere (temporala) de Feria (sarbatoarea de care v-am zis)... cand am vazut, in capatul caii Larios, niste floricele din-astea de proportii uriase... ei, v-ati prins, trebuia sa aflu ce-i cu ele.

Si am aflat :)) Statuia din Malaga se numeste "El Biznaguero", simbol romantic al orasului. Adicatelea, asa se numeste cel care face (da, face!) si vinde florile astea. Potrivit unor surse de incredere (de pe net) asta e o profesiune veche, veche, "din timpuri imemoriale" :)) Iar florile se cheama "biznagas" si se vand in apropierea si in timpul sarbatorilor.

Dar florile, "biznagas", nu sunt flori in adevaratul sens al cuvantului. Adica nu te duci sa le culegi. Ci le faci. Rezulta in urma unei stradanii :)) Sunt o inventie, o compozitie, un amestec de flori proaspete si tulpina uscata. Fiti atenti! Asadar, "biznaga" nu e o floare naturala. E compusa din flori de iasomie si un mic schelet din lemn, pe care se insereaza florile de iasomie. Sa ma ajut si de niste pozisoare de pe net. Uite scheletul:

Sa continuam, ca acu' trebuie sa isi arate maiestria "El biznaguero". Omu' pune cate un boboc de iasomie in fiecare tepusor. Treaba asta cica se face dupa-amiaza spre seara. Floricele de iasomie se culeg cand sunt inchise, ca sa fie mai siplu de plasat pe fiecare ramurica a scheletului. Poza ajutatoare :

Ei, cand se deschid floricelele astea, sunt o splendoare:

Ei, si se spune ca atunci cand spui Malaga, spui "biznagas", ca aici abunda iasomia... Asa ca, seara, in Malaga, e normal sa intalnesti "el biznagueros", purtand cu mandrie astfel de floricele si lasand in urma lor parfum de iasomie... Si da, fiecare floricica e unica, v-ati prins :)) Aproape ca-mi pare rau ca nu mi-am luat si eu una, dar in Malaga nu le stiam povestea....

Am furat si-o poza veche de pe net :) Dar zic si sursa, ca e faina: site-ul Malaga en Blanco y Negro...

Sa mergem mai departe. Si sa ma/va reintroduc in atmosfera. Femeile orasului se pregatesc de Feria, isi cumpara rochii - peste tot vezi pungi in care se intrevad volane colorate - iar noi mergem sa vizitam Muzeul Picasso. Poze de-aici nu am, ca n-am avut voie sa facem. Dar... va spun ca muzeul s-a deschis prin 2003, in prezenta regelui Carlos si a reginei Sofia. Va mai spun ca am platit 6 euro pentru a intra (fiecare), ca muzeul e gazduit intr-un palat tare frumos, alb-alb, si cu mult lemn, ca sunt niste masuri de securitate mai ceva ca in aeroport (inainte de a fi pus la pastrare, rucsacul e scanat), ca muzeul in sine e mai sarac decat cel din Barcelona (care e, pana la urma, mult mai vechi), dar ca am apreciat la maximum un filmulet de vreo 50 de minute, "Picasso at 90" (facut cand Picasso era in viata si implinise 90 de ani). Foarte fain filmuletul, cu toate etapele, cu toate femeile, cu corrida, cu expozitii, cu ultimul atelier in care aproape ca se exilase si unde nu reuseau sa patrunda decat prietenii...

In interior, e si putina ceramica si mai e o chestie faina: o expozitie cu fotografii de-ale lui Picasso. Facute de un amic de-al lui fotoreporter, Roberto Otero, atotprezent in atelierul maestrului. Picasso are o multime de moace si stie sa pozeze: cu palarie, fara palarie, incruntat, zambind, gesticuland... ba parca era si una in chiloti. Si omu' era natural, n-avea nicio treaba ca e in chiloti :) Uite aici site-ul muzeului: Museo Picasso Malaga.

Partea proasta e ca in muzeu lipsesc cu desavarsire inscriptiile explicative in engleza. Asa ca daca nu prea stii spaniola, e cam greu sa te descurci. Io o mai rup oleaca, dar nici eu n-am priceput tot. Da. Asta e o diferenta fata de Barcelona, muzeul nu sta foarte bine la capitoul asta. Plus ca nu sunt vizite cu ghid care sa-ti mai explice una-alta. Ei, la Barcelona, la Muzeul Picasso, era o tipa cu o engleza cam plescaita :), dar stia sa spuna o poveste despre Picasso :)

Dupa muzeu, am vizitat si Casa Natal, casa in care s-a nascut artistul, in Plaza Merced, invadata si-acum de porumbeii pe care ii desena Picasso in copilarie. Casa e astazi sediul Fundatiei Pablo Picasso si gazduieste si ea o mini-expozitie (1 euro biletul).

Se poate chiar ca maestrul sa fi privit, in copilarie, porumbeii, chiar de la ferestrele astea... :)

Dupa aia... am mancat o paella la Cafe Central, pe o straduta ingusta perpendiculara pe Calle Larios. Se numea, stati ca stiu, Pasillo del Chinitas. Am retinut, ca am stat acolo vreo ora. Eram cam lesinati dupa atata Picasso. Uite si site-ul: www.cafecentralmalaga.com

Am mai depistat si Muzeul de Flamenco, pe care nu l-am vizitat, ca deocamdata nu e deschis - se deschide prin octombrie, aviz amatorilor. Si da, am facut rezervare la Kelipe.

Kelipe. Aici vine partea super misto a zilei. Am cautat, in disperare, sa merg la un club de flamenco veritabil. La un spectacol autentic. Nu, nu ma intelegeti gresit, sunt si raman fan Joaquin Cortes, dar daca tot eram in patria flamenco-ului, in Andaluzia, trebuia sa vad si altfel de flamenco. Ala care trebe. Ala care este :)) Si am gasit un plientzel prin centru, scria pe el Kelipe - Centro de Arte Flamenco. Scria ca sunt spectacole in ziua cutare si cutare si ca poti sa iti rezervi un loc pentru 10 euro. Si primesti in banii astia spectacol, o bautura si tapas.

Si ne-am dus sa rezervam. Si am intrat intr-o zona care lu' Mariusache nu prea i-a placut. Mai darapanata, asa :) Uite aici o pozica... de pe-acolo...

Si ajungem pe strada asta - Calle Pena, 11 - si intram, dupa ce sunam. Inauntru, o salita, mama, ce mica era. Mama, si ce cald era (asta se intampla pe la 7 seara, parca). Si iese un tip cu pleata, genu' de flamenco, si zice, "da, da, rezervarea costa atat"... Si ne noteaza el acolo, intr-un palm... timp in care io facusem ochii cat cepele pe acolo. Si gandeam numai ganduri negre: "Ma, aici sa fie spectacolul ala? Unde dracu', ca nu e spatiu?! Si unde au loc aia care danseaza? Si noi, astia care venim la spectacol, unde stam? Si, mama, cat de cald e... astia n-au aer?!" Si cred ca eram gata sa zic: "Ma, ia da-ne banii inapoi ca io nu mai vin in scorbura asta!" cand se prinde tipul cam ce cred eu si zice: "Spectacolul se tine in sala alaturata. Sa fiti aici pe la 9.30" :))

Tare, nu? Ca am mai avut noi o experienta de-asta intr-una din zilele precedente... eu stiam de un club de flamenco din Malaga, de pe net: Onda Pasadena, parca. Si ne-am dus pe strada aia intr-o seara, pe la 11, ca stiam ca la ora aia incepe, si sa dea naiba, arata atat de aiurea intrarea in clubul ala... si strada in sine... ca n-am mai intrat. Si cand a mai intrat una, pe langa noi, in clubu' lu' peshte, cu figura cam dubioasa, si cu glas gajait (ca ne-a zis: "Est abierto" - adicatelea e deschis sau ceva de genu') am zbughit-o de-acolo in doi timpi si trei miscari. Oameni speriosi, ce sa mai...

FLAMENCO a la mama lui

Da. Ne-am intors mai pe la 10 fara ceva la Kelipe si am intrat. Si-am mai iesit pe la vreo 12 noaptea, suparati ca s-a terminat. Atata a fost de fain!!! Retineti, va rog, Kelipe. Sala de spectacol era o salita mai mare decat aia de care v-am spus, dar tot o salita. Pe margini, scaune puse asa, pe langa perete, si in fata, o scena mica din lemn. Pe scena, scaune asemanatoare si in spate, un perete rosu. M-a stresat rau aerul conditionat, care imi batea direct in fata, dar, in rest, IMPECABIL. Tapasurile de halit erau de fapt niste feliute de salam, de branza, si niste masline.

Si vin artistii. O tipa in rochie alba, la vreo 40 de ani si mai bine. Un tip brunetel, imbracat in negru-negru si cu pantofii rosii-rosii. Mama, ce mi-au mai placut pantofii aia. Tipul cu pletuta care ne luase banii mai devreme - la chitara. Si inca unul la chitara. Si-a mai aparut, mai tarziu, un tinerel care batea in instrumentul meu preferat - care nu stiu cum se numeste :)) O ladita pe care stai si in care bati. Au si unii prin Rahova ceva asemanator si imi mananca nervii noaptea :) Daca ar canta flamenco, io as fi impacata, dar ei nu canta, schelalaie. Aia din Rahova, ati inteles :)

Si incepe tipa sa cante. Si tipu' cu pantofii rosii. Si mie mi se ridica paru' pe mana instant. Sa dea naiba, misto rau! Tipa avea o voce din aia gajaita, fix de flamenco... Patos, mama, maiculitza! Si mainile, ca niste fluturi! Si intr-o parte, si in alta, ba aruncandu-se, ba dezmierdandu-se, ba agitate, ba duioase, ba cuminti, ba razvratite... Pac, la un moment dat, nu mai are stare, se ridica in picioare si dans! Dar ce nebunie! Pe bune, zici ca ne hipnotizase, eram cu ochii lipiti de ea, de el, de ei. Pun poze - cu maini fluturand - si filmulete. Si va pun si site-ul clubului: www.kelipe.net.

Spectacolul a fost alcatuit din doua parti: prima mai mult cantec, a doua mai mult dans, "bulerias", adicatelea, prilej cu care tipei, imbracata de data asta in rochie de flamenco, i-au zburat si cerceii de la atata zbantzuiala :)) Si da, a dansat si individul cu pantofii, de-am vazut numai rosu in fata ochilor. Si mai si canta, in acelasi timp, despre "malditos euros" (blestematii de euroi!) Tiganeala curata! Dar faina rau de tot!

Am gasit pe net cum ii cheama pe artistii de la Kelipe: tipa - Susana "La Yedra", tipul cu chiatara - Juan "El Indio", tipul cu pantofii rosii - Sebastian. Astia erau cei importanti :))

Pentru cine a fost ascultator :)) si rabdator :)) si a citit postul pana aici, avem si un filmuletz edificator:



Si inca un fragmentzel...



Si finalul apoteotic, cand zboara si cerceii dansatoarei :))



La sfarsit, scaune goale :( Si noi, suparati ca s-a terminat... si spectacolul... si a patra zi pe taram andaluz...