O certitudine post-eveniment: dac-am fi plecat din Zagreb in ziua Galei sau luni dimineata, am fi dat nas in nas in aeroport cu toata lumea; ca nu e decat un singur aeroport in oras; si ala mic. (ar fi fost, de altfel, o buna idee sa ne petrecem ziua de duminica la aeroport; n-am fi scapat pe aproape nimeni...) Noi am plecat din Zagreb insa luni dupa-amiaza; si pana atunci, cei mai multi dintre patinatori vor fi parasit deja orasul-gazda al Europenelor. Asa ca, in aeroport, n-am fost deloc setata pe modul "atentie, alarma!". Si mi-am permis sa studiez in voie, pe indelete, o umbrela alba, cu volanase, intr-un magazin cu suvenire, dupa ce-am facut check-in-ul. O umbrela alba, cu volane, care semana bine de tot cu umbrela din programul de gala al dragei mele Mao Asado. Dar, in reveria mea, numai ce-l aud pe Fuhrer: "Flori, m-a trimis Ali sa-ti spun ca in timp ce studiezi umbrele, ca o mare v... (puteti sa ghiciti cu cine m-a asemanat Ali; e un animal mare, dragut, cu ochii blanzi; un animal care da lapte :), a trecut pe langa tine patinatoarea... nu stiu care". Aici Fuhreru' si-a cerut iertare: n-a retinut numele patinatoarea; si a declarat, in plus: "Sa nu te superi, eu citez doar. Nu te-am facut eu... vaca. Te-a facut domnisoara de colo..." Care domnisoara, Ali in persoana, facea semne disperate sa las umbrela; si sa ma infiintez la ordin. Zici ca-l vazuse pe Daisuke Takahashi, nu alta :)).
Aflu ca trecuse pe langa ea nimeni alta decat Elene. Elene Gedevanishvili. Care ne, de altfel, e foarte draga, desi la Europeanul asta a zbarcit-o teribil. Am reperat-o imediat pe Elene: v-am spus ca aeroportul e mic. Plus ca avea un rucsac cu paiete argintii; cum sa n-o reperezi? Era la Check-in; si-a mai stat un pic apoi sa plateasca si-o depasire de bagaj. Timp suficient pentru noi ca sa facem planurile de "incoltire". Ceea ce am si facut, iar Mariusache a imortalizat momentul :).
Ne-am fatait apoi, dupa controlul de securitate, in acelasi magazin de cosmetice; iar Elene a mai fost abordata de cativa domni, vorbitori de limba rusa. Intr-un final, ea a plecat la Frankfurt, noi la Viena; cu un mic-mare regret: domnule, ce bun era aeroportul asta pentru pandit patinatori... Ideal era :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu