CE de patinaj de la Zagreb (6): medaliile mici ale dansatorilor. Ce fete frumoase.

  

  

 

Postul asta e plin de frumusete, doldora de frumusete. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.

Pai stiti voi ce frumoasa e Elena Ilinykh? E ca o papusa fata asta, cu fata ei rotunda, vesela, si ochii mari si rimelati.

Si stiti voi cat e de frumoasa si de blonda Ekaterina Bobrova? Ekaterina are tot un chip de papusa; dar de papusa de portelan; de Ileana Cosanzeana. Cu cosite blonde si putin rosu pe buze.

Si stiti voi cat de expresiva e italianca asta, banuiesc, plina de temperament? Anna? Anna Cappellini?

Nu stiti; de unde sa stiti... (Ba stiti, de la televizor; dar de la un metru in fata lor eu va spun cu mana pe inima: sunt frumoase; foarte frumoase fetele astea. Si-as vrea sa am talentul domnului Topescu in a le descrie. Parca-l si aud: Anna a purtat la programul liber o rochie rosie-rosie, cu volane, din dantela; Elena a fost sobra, serioasa, in rochia ei neagra; si tot negru a purtat si Ekaterina: o rochie simpla, inchisa la spate cu un rand de nasturi mici...)

Oameni buni, ati inteles? E minunat sa stai la un metru in fata la lor; sa te bucuri de ei si ei de tine. 

(De baieti nu mai vorbesc; si ei sunt frumosi de pica: vezi-l de pilda pe Nikita Katsalapov, balerinul acesta rus cu ochi albastri... Dar nu mai vorbesc; ca nu vreau sa m-acuzati ca-s fata si ca, din acest motiv, sunt sensibila la infatisarea domnilor din proba de dans. Care-s frumosi si ei; foarte frumosi - sa nu ziceti totusi ca nu v-am spus).

Sa curga (sampania si) pozele atunci. Pentru aceste trei cupluri de castigatori frumosi. Ekaterina si Dmitry, Elena si Nikita, Anna si Luca. Unde sunt eu in toata ecuatia asta? Pai pe jos, in fata lor. La picioarele lor. Si la propriu, si la figurat (caci mi-am intrat deja foarte bine in rolul de viitor jurnalist sportiv; si m-am tavalit si eu pe jos - exagerez - ca toata lumea, ca sa fac niste poze frumoase; cele mai frumoase. Ca sa le vedeti voi, evident :).

Gata. Poze.

(Ei, aici nu pot sa nu comentez;  inainte de festivitate, Anna se ascunsese in spatele lui Luca, sa-si aranjeze fusta. Eu, ca o fata sensibila si draguta - care sunt - le-am surprins doar fete-fetele; nu si fustele :)) Si, da, nu va inselati: italienii erau imbufnati; cred ca tintisera mai mult decat un bronz. Le tin pumnii pentru anii care vin. Pentru ca, de data asta, podiumul oficial a fost si podiumul meu.

As putea sa comentez aici putin ca Nikita ii facea ochi dulci Annei si-o tot apuca, prieteneste, de umeri? As putea, dar nu comentez :).

Eu v-am spus ca Nikita e o frumusete de baiat; si nu-mi iau inapoi vorba; cum sa fac eu asa ceva?

Pe baiatul asta, de pilda, pe Dmitry Soloviev, trebuie sa-l vedeti pe gheata; trebuie si gata. Are mainile ca niste aripi, ca niste aripi de fluture.

Inchei cu aceasta Cosanzeana frumoasa; formula care, evident, e pleonastica. Ati auzit voi de Cosanzene urate? Nu cred. Inchei, deci, cu Ekaterina; si ne-auzim mai tarziu, dupa programul liber al baietilor.