Poza de mai sus e un teaser, se-ntelege. Iata mai jos povestea ultimei sesiuni de fotografii cu starurile de la Zagreb.
Dupa ceremonia de decernare a medaliilor mici la fete, tzopa-tzopa pe urmele baietilor; sa nu plece cumva inainte sa faca subsemnata poze cu ei. Incepem cu Michal; dar vedeti ce diferenta de moace? Eu eram foarte zambareata, Michal era deja suprasaturat de poze. A mai stat la una, asa, din mers - asta de mai jos - avertizand amenintator grupul de fete care il inconjurase (din nou): "This is the last one...". Asta e povestea pozei cu Mr. Brezina; si va rog sa apreciati sinceritatea. El nu mai avea chef de poze, eu, da. Ce sa facem acum? Asta e soarta patinatorilor frumosi si talentati :).
Javier Fernandez, pe de alta parte, avea un cu totul alt tip de reactie la rugamintile admiratoarelor. Era, parca, uimit ca persoana lui starneste atata interes; si, aproape timid, iti dadea senzatia ca el e cel multumit ca face poza cu tine, fanul de rand.
Pozele astea cu Javi sunt printre cele mai pretioase amintiri ale mele de la Zagreb; pentru ca-ti arata un om recunoscator celor din jur; care nu se grabeste sa te expedieze: asculta, semneaza fotografii, zambeste la aparat. Asa se face ca eu am o serie de poze cu Javi (multumesc,din nou, Ali), iar in primele doua el imi semneaza concentrat o fotografie. Asta :)
Instantaneul asta e facut de mine la mondialul de la Nisa, anul trecut, in fata patinoarului. Javier se poza cu admiratoarele, iar eu il pozam la randu-mi. Si, daca ne intoarcem la poza cu mine si cu Javier, cu care debuteaza aceasta foto-poveste, trebuie sa remarcati evidenta: e plina de ochelaristi - eu, Javi si tipa care rade in spate. Iar atunci cand am incarcat-o pe contul de fb al lui Javier, un spaniol a comentat razand: "Asta e reclama la un magazin de optica?" :)
Nu se putea sesiune foto fara dragul domn Amodio. Florent Amodio. Pe care-l stim de la Torino, din 2010, eu si Ali; si pe care l-am vazut apoi in Kings on Ice, la Bucuresti. Si-atunci cand toate fetele din patinoar strigau sa iasa Stephane Lambiel la autografe, numai Ali baiguia cu glas pierit: "Florent?". Si Florent, super uimit ca-i stie cineva din public numele, ne-a semnat autografe in carnetele.
Iar acum, la Zagreb, Florentina a binevoit sa mai primeasca un autograf, pe un instantaneu de la Torino...
... si sa si zambeasca intr-o poza cu Mr. Showman. Observati, va rog, ca in a doua poza avem o companie de prima clasa: o mana intinsa a Carolinei Kostner.
Cu zambaretul de Florent incheiem povestea fotografiilor. Dar nu incheiem povestea intalnirilor simpatice; caci intr-o pauza de Gala laureatilor, cat ma plimbam cu Marius de brat, ca sa-i arat unde mi-am petrecut eu toata saptamana - ce-am baut, ce-am mancat - in spatele a niste paravane, intr-un studio TV improvizat, Brian Joubert dadea un interviu. Si ne varam noi nasul intre paravane, iar eu agit, timid, zambind, palmita de suporter; si Brian ne zambeste, la randu-i, si ne face cu mana :). Asta a fost chiar nostim, s-a bucurat pana si Marius ca-l vede pe Brian Joubert. Acuma nu pot sa va spun cum e "alintat" Brian de baietii nostri; dar pot sa spun atat: ca e faimos; si ca, si daca-i trezesti noaptea din somn, stiu sa-ti spuna si cine-i Brian, si ce renume are :)). Gata. Am terminat cu gluma. (Si-aproape am cam terminat si cu pozele).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu