La sfarsitul zilei totul se va fi terminat. Asa ca radem ca sa nu plangem. Si ne postam la intrare, in asteptarea Galei. Dar, inainte de asta, un ultim ceai de menta Franck si un ultim capuccino la barul sportivilor, unde-am dat nas in nas cu atatia oameni dragi noua. Ali, bineinteles, imi da emotii; ca sta cu fata catre usa si mai vede cine intra, cine iese de la repetitiile pentru Gala. Care, surprinzator, n-au fost deschise publicului, desi noi ne-am infiintat de dimineata. Ali a fost bine asezata-n bar, adica tot cu privirea catre intrarea in patinoar si data trecuta: si i-a vazut si geaca lui Urmanov (si eu am stat, stana pe piatra pe scaun, lipita de ceaiul meu, in loc sa alerg dupa el...); si sapca lui Platov (cu tot cu elevii lui, Penny si Nick), si pe Zhulin, si pe Sonia Lafuente... In fine, pe ultimii i-am vazut si eu :).
Asadar, ceai, capuccino si-apoi o ora si jumatate la intrarea in Dom Sportova, trancanind despre zodii, despre facultate, familie, copii, patinaj, cu draga noastra prietena, doamna Rajna; despre care o sa va mai povestesc. Iata-ne; sau, mai bine zis, iat-o pe Ali, inconjurata de dragele noastre japoneze; ne sunt asa de dragi ca ne-am fi furisat la ele in rucsac si-am fi plecat la Tokyo. Doamna Rajna are alta parere: japonezii sunt niste fani prea constiiciosi; vor sa stea intotdeauna in primele locuri; asa ca noi trebuie sa fim pregatite si sa intram inaintea lor; ca doar nu vin niste japonezi sa ne ia locurile.
A fost o dimineata frumoasa asta; a inceput bine ultima zi de patinaj. Poftim:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu