...Trebuie sa ma credeti ca mi-e aproape imposibil sa scriu povestea zilei de azi: m-am trezit la 4.30 sa prind avionul de Zagreb, am (cam) inghetat in arena Dom Sportova, sunt vaaaaaarza de oboseala... in plus, Fuhreru' face pe traducatorul din limba croata langa noi: "dubleaza", in maniera proprie, o emisiune de la televizor. Protagonisti: o individa imbracata in roz sclipicios, cu par rozo-mov, si unul care pare un fel de preot... Nu va spun ce spune, ca nu se face; dar e cam "colorata" traducerea :). Ati inteles: mi-e (cam) greu sa mai adun niste fraze coerente aici. Perseveram (pana adorm cu capul pe tastatura...). Dar fac asta - povestile zilei pe blog - in primul rand pentru mine, sa ne intelegem. Vreau sa scriu tot, vreau sa scriu cat mai mult din ce se intampla, pentru cand o sa fiu o babuta fara memorie :).
La ora 12 si ceva, azi, eram la Dom Sportova. (dupa un drum Viena-Zagreb, care a inceput cu resetarea computerului de bord - motiv pentru Ali sa inceapa iarasi cu scenariile; dupa aterizarea intr-un Zagreb in care ningea, ningea, ningea; dupa cazarea in cel mai frumos apartament ever, o mansarda de pe strada Gajeva). Asa, si la Dom Sportova, cum intram noi printr-o laterala, in cautarea abonamentelor noastre pe toata saptamana... in spatele cui credeti ca eram? Pai, in spatele unei plete galbene si-a uneia negre, crete: Plushenko si coregraful intrau in arena, venind de la hotelul de peste drum (Four Points), care-i gazduieste pe sportivi. Noi, in urma lui, ne dadeam coate si hahaiam. Ziua se anunta deja buna, nu?
Si-a fost buna; asta-i clar. Dar si reeeceee. Mai, fratica, trage curentul rau de tot in Dom Sportova! Si-am tot schimbat locuri, sa stiti; ca asta e avantajul abonamentului in sectorul A: poti sa stai unde vrei; daca-i gol, evident. Maine ne ducem mai devreme, sa prindem loc bun. Si-o sa ne tragem caciulile pe urechi, ca sa nu facem turturi in arena; sper ca de maine, cand vine lumea efectiv, sa fie mai caaald. Azi a fost friiiig, in ciuda celui mai gros pulover din bagaj; pe care-l aveam la purtator.
Si da-i, frate, maraton de antrenamente - dans, baieti, fete, pana tarziu in noapte. La ora asta sunt a-nes-te-zi-a-ta; am zis. Am inceput cu "Ilinicii", cum le spunem noi Elenei si lui Nikita, cu Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev, cu Riazanova si Tkachenko... si cu tot felul de ilustrii necunoscuti pe care mi-am facut eu mana de fotograf de patinaj :). Ca, da, am un aparat foto prea bun pentru cunostintele mele; si-am tinut-o intr-o continua proba: ISO, timpi de expunere si altele asemenea... Cei mici si necunoscuti, mi-au servit pe post de cobai; ma iertati, copii :). Doar o mentiune: Elena e frumoasa rau; foarte frumoasa; si, la fata locului, Bobrova si Soloviev sunt foarte, foarte buni; par cu o clasa peste ceilalti - dar asta poate sa fie doar o impresie; amplificata si de faptul ca n-am vazut grupa de antrenamente a italienilor Cappellini&Lanotte; Anna si Luca patinasera deja cand am ajuns noi...
Repetitiile baietilor au inceput cu o absenta; frustranta. Si pentru noi, si pentru Plushenko; Jenia aparuse in arena, alaturi de Mishin si de coregraf, inaintea grupei lui de antrenamente, ca sa-l vada pe Fernandez la repetittile cu muzica. Dar spaniolul a decis sa-i dea cu flit; sa nu-si dezvaluie tactica, planul de atac.
Fernandez a aparut totusi mai tarziu langa Orser, la mantinela, dar neechipat pentru gheata. A venit in adidasi si si-a facut antrenamentul in proximitatea suprafetei albe si sub indrumarea (foarte atenta) a lui canadianului. Asa ca Plushenko cel curios de tactica spaniolului s-a incalzit cat s-a incalzit, a simulat un meci de karate cu Mishin (asta a fost nostim foc) si-apoi a plecat; si s-a intors cateva zeci de minute mai tarziu cand i-a venit randul sa intre pe gheata. Si-a tratat antrenamentul foarte serios, chiar daca n-a sarit nimic cand si-a repetat programul liber cu muzica; dar a sarit sufiecient apoi; suficient si sigur. Inteleg ca la conferinta de presa a zis ca nu-i suta la suta pregatit, ca are ceva probleme de sanatate, ca o sa fie greu sa ia titlul european. Sunt de acord: cu cele trei cvadruple din programul liber si daca-l tin nervii, Fernandez ar putea fi noul campion european. Eu cred ca asta n-ar fi o drama. Pentru Plushenko ar fi insa; a declarat anul trecut la Bucuresti scurt si raspicat: "For me second place is losing". Eu imi doresc sa fie in forma, sa fie sanatos. Vedem noi ce-o fi. (Tot serios, Plushenko a stat mai tarziu in arena ca sa vada exercitiul lui Joubert; dar a plecat inainte de programul lui Florent; iar eu nu cred ca rusul face bine subapreciindu-l pe Amodio...).
Kovtun a venit insotit de doamne blonde, una dintre ele - somitatea de Tarasova. Pare ok; imi place cum aluneca baiatul asta pe gheata; asa cum imi place si Nikol Gosviani, eleva lui Urmanov, pe care am vazut-o un pic mai tarziu. Iar pe Urmanov e clar: trebuie sa-l urmaresc. Fara poza (cu Urmanov; si cu mine in ea) eu nu parasesc Zagrebul. Am zis.
Si alte instantanee de la antrenamentele baietilor; cu tot cu inimile Zagrebului :).
Ca veni vorba de poze, iata o oportunitate ratata: pe la 17.00, moarte de foame (si de somn), eu si Ali iesim din arena; in cautarea unui sandvis. Hotaram in unanimitate: ne ducem in barul sportivilor, de la intrarea sportivilor (sau, ma rog, asa am tras noi concluzia: ca aia e o chestie mai mult pentru sportivi si oficiali). Dar de la o intrare pana la cealalta a arenei, cu cine dam nas in nas? Cu Plushenko. Din nou (cei trei - Plushenko, Mishin si coregraful - se indreptau catre hotel). Ali a facut fata zambitoare trecand pe langa gruparea faimoasa, iar eu n-am facut nimic; ca am calcat in ditamai baltoaca in timp ce pregateam un eye-contact; asa ca n-am facut eye-contact decat cu cizma mea intrata la apa. Mda.
Dupa aia, da-i regrete; si mai mari, si mai mici: "Aliiiiii, dar eu voiam o poza cu Plushenkoooo!!!!", "Aliiiii, bine ca nu i-am zis de poza, ca dura zece minute pana schimbam eu obiectivele la aparatul foto...", "Aliiiiii, trebuia sa-l punem sa ne semneze steagul!!!!! (ca, da, noi avem cu noi steagul Rusiei; si al Frantei - asta era pentru Nathalie si Fabian; si al Romaniei - pentru Zoli Kelemen si Sabina Mariuta)", "Aliiiiii, bine ca nu l-am pus sa ne semneze steagul, ca daca il scoteam pe-al Frantei din greseala...?" (noi avem steagurile in punga, unul peste altul; si stiti si voi ca Rusia si Franta impart aceleasi culori; cum ne statea sa scoatem celalalt steag?"). Am conluzionat ca sa nu ne apara rau: bine c-am tacut malc; noroc cu baltoaca; altfel, ne faceam de cacao... Nu mai zic ca Ali avea pe ea tricoul cu Plushenko, ca ziceti si voi cu siguranta c-am ratat momentul. Ca l-am ratat!
Spre seara, am vazut si niste fete; si va spun atat: imi place Nikol Gosviani. Si-mi place si mai mult c-o antreneaza Urmanov.(uite-o mai jos; dar uite-le si pe Liza, si pe Valentina Marchei... Carolina, din nefericire, a tras chiului de la antrenamente; asta, dac-o fi ajuns; ca si Zoli Kelemen, de pilda, n-a venit la antrenamente - era in grupa lui Plushenko; aflu acum de pe fb ca de-abia in seara asta a venit...). Ne intoarcem insa la fata frumoasa in albastru, Nikol, antrenata de dragul domn Urmanov.
Gata. Am incheiat. Maine sunt dansatorii - short dance si programul scurt al perechilor. Si tot de maine, poze mai putineeee; ca n-o sa mai fie timp. Aceasta a fost o exceptie; asa, ca de inceput.
Let the Europeans begin!
Let the Europeans begin!
Un comentariu:
Flori, merci ca impartasesti cu noi impresiile de la fata locului. Sa stii ca Javier nu dezvaluie planul de atac fiindca n-ar avea cica patinele, sper sa si le recupereze totusi pana la ziua cea mare. :(
Trimiteți un comentariu