CM de patinaj de la Torino: 24 martie, miercuri. Alexei Urmanov' Day.

Episoadele anterioare:

• Daisuke Takahashi. Breathtaking.
• CM de patinaj de la Torino: intro, 20 martie si 21 martie
• CM de patinaj de la Torino: 22 martie, luni. Joubert de Palavela.
• CM de patinaj de la Torino: 23 martie, marti. Vera si Aliona.

Continuam jurnalul decalat (foarte decalat) de la Torino. Asadar, uitati ca astazi e cat e si imaginati-va ca e 24 martie si ca asistati, alaturi de mine, la programul scurt al baietilor si la finala perechilor. Suntem la Torino, e cald si frumos, iar eu sunt in culmea entuziasmului. Intelegeti-ma, e primul campionat de patinaj artistic pe care-l vad cu ochii mei...

Azi, 24 martie, a fost o zi, dar ce zi! Si inca e o zi de zile mari! Pentru ca sunt intr-un parc de langa Palavela si scriu impresii, in pauza dintre programul scurt al baietilor si finala perechilor...

... Intre timp, am plecat din parc si am reintrat in sala de patinaj, si pentru ca un mustacios din parc se uita cam dubios la laptopul meu :) Semana cu un roman, n-am ce face, trebuie sa recunosc. Ma uit la gheata din Palavela si nici macar acum nu-mi vine sa cred ca sunt aici. Si ce sa spun mai intai? Cum l-am vazut eu acum o ora si ceva pe Alexei Urmanov pentru prima oara in viata mea? ACEL Alexei Urmanov care era patinatorul meu de suflet prin generala si prin liceu, acel Urmanov care a luat aurul olimpic la Lillehammer si m-a dat pe spate facand pe Rigoletto, acel Alexei Urmanov datorita caruia am decis eu ca vreau sa ma fac jurnalist (urmaream un exercitiu al lui intr-o iarno-primvara si am avut o revelatie: de ce naiba sa dau eu la Medicina, cand mie imi place sa ma uit la patinaj si la gimnastica si-mi place sa scriu ceea ce vad?), acel Alexei Urmanov care a tapetat peretii, in postere alb-negru, camerei 602 din caminul U6 din Regie, acel Alexei Urmanov pe care l-am iubit din tot sufletul meu de adolescenta amorezata de patinaj, acel Alexei Urmanov care, daca zbarcea o saritura, mi se rupea sufletul, acel Alexei Urmanov... ACEL ALEXEI URMANOV.

Ei bine, acel Alexei Urmanov e acum (de cativa ani, de fapt) antrenor si, intamplator, il antreneaza pe Sergei Voronov, unul dintre patinatorii rusi prezenti la Campionatele Mondiale de la Torino. Pe acel Alexei Urmanov l-am vazut la trei metri in fata mea, pe acel Alexei Urmanov l-a inghitit privirea mea intr-o secunda. Acel Alexei Urmanov a taiat regretul de a nu-l fi vazut aici pe Plushenko... Bine, nu l-a taiat de tot. Dar Urmanov e Urmanov. De fapt, Urmanov era in anii '90 Plushenko de acum. Iar Plushenko e acum Urmanov de atunci. Are vreun sens? Pentru mine, da. Si o sa tin minte momentul asta si o sa mi se intipareasca pe retina figura lui Urmanov, cum l-am vazut eu pentru prima oara, in Palavela, pe 24 martie 2010. Serios-serios. Si cand te gandesti ca abia ieri am realizat ca pe langa patinatori si patinatoare, pe langa oameni la care ma uit acum cum concureaza, o sa vad la campionatele astea si oameni care au reprezentat enorm in istoria mea si a patinajului meu, in istoria mea de fan de patinaj. Am realizat ieri ca o sa-l vad pe Urmanov si l-am si vazut, am realizat ca o sa-l vad pe Evgheni Platov (ii antreneaza pe fratii Kerr, la dans), am realizat ca o sa-l vad pe Alexandr Julin. Da, azi l-am vazut pe Urmanov si inca minute bune. Uite ceva de tinut minte.

Cand a intrat in Palavela, insotindu-l pe Voronov, eu ma uitam ca o turmentata, se-ntelege... :) Click pe poze, pentru varianta lor mai maricica.

Si-o sa mai tin minte, in mod categoric, ceva de astazi: programul scurt al lui Daisuke Takahashi. L-am vazut si la Olimpiada si mi s-a parut fenomenal. Fe-no-me-nal! Asa a fost si acum, la Mondiale! Daisuke emana atitudine, muzica a fost bestiala, aplauze cui a ales-o!, iar el a patinat extraordinar! Asadar, Daisuke, go for the Gold maine seara!

Acum, la cateva zeci de minute de la finalul programului scurt, imi e clar ca tin cu el. Dar, sa ma iertati, va mai spun un secret: m-am bucurat enorm pentru Brian Joubert care a facut un program scurt bestial si el in dupa-amiaza asta. Stiu, stiu, nu-l agream pe Joubert ante Torino, nici acum nu sunt mare fan, dar v-am mai spus ca mi-am schimbat punctul de vedere radical de cand il asimilez cu venirea mea, cu venirea noastra aici, la Torino. Ce vreau sa spun e ca Joubert de Torino a avut un program excelent, cu cvadrupla, ca si Daisuke, dar e pe locul III acum, dupa Patrick Chan, la 10 zecimi de punct. Ei, daca ma intrebati pe mine, va spun clar ca l-am preferat pe Joubert lui Patrick Chan, dar Patrick Chan are tactica lui Lysacek: nu sare cvadrupla in competitii, dar si-a burdusit exercitiul scurt de elemente care atrag puncte, care cer puncte, care aduna puncte. Si el a adunat puncte multe-multe, de aceea e in fata lui Joubert, care a sarit cvadrupla.

In fine, aceeasi discutie ca la Vancouver, nu mai revin. Cert e ca atunci cand l-am vazut pe Joubert, cum bine zice Ali, lipsa lui Plushenko a fost si mai evidenta: Joubert are acelasi gen de exercitiu ca Plushenko, european, asa, cu multe elemente grele in prima parte a programului, asa ca... imi e dor de Plushenko, ne e dor de Plushenko. In Palavela, de altfel, e si un poster mare, ma uit acum la el, pe care scrie asa, frumos: „Evgeni Plushenko. World fans”.

In rest, cum va spuneam, dupa programul scurt Daisuke e pe locul 1 spre extazul numeroaselor fane japoneze de la Palavela, pe 2 e Patrick Chan, care patineaza curat si curgator (se vede altfel de la fata locului, nu imi placea Chan la televizor, dar aici se vad niste lucruri diferit), iar pe 3 e Joubert, acel Joubert caruia i-a reusit un exercitiu excelent si pentru care m-am bucurat din suflet. Inexplicabil acum catva timp, exista un sentiment de simpatie fenomenala pentru Joubert la acest final de martie 2010. Mda.

Programul scurt al lui Daisuke (stiu ca l-am mai pus, dar il mai pun de o mie de ori, ca sa fiu sigura ca il vedeti:):



Si programul scurt al lui Joubert, foarte bun si el:



Pe locul 4 e Takahiko Kozuka, bun, foarte bun, pe 5 e Michal Brezina din Cehia, bun si el. Dar mi-a placut si Florent Amodio, francezul pe care l-am descoperit la Vancouver, si Othman, Jamal Othman, reprezentand Elvetia, si flamenco-ul lui Anton Kovalevski, si postura lui Artem Borodulin, care seamana fenomenal cu Plushenko, dar care a fost nevoit sa se retraga din concurs, n-a putut sa isi rezolve o problema cu o patina in 2 minute, si blondul foarte blond Adrian Schultheiss, si Denis Ten, din Kazahstan. Da, Denis Ten, retineti numele asta. Va insemna ceva, foarte mult, in anii care vin.

Bun, aceasta este, pe scurt, povestea programului scurt al baietilor. Mai jos, o sa "cititi" aceeasi poveste, dar in poze. Sa-mi traiasca aparatul, ca am facut poze de mi-au iesit ochii. Iata-le, cronologic...

Vi-l prezint pe Florent Amodio. Baiatul asta a facut niste Jocuri Olimpice de toata frumusetea si tot de toata frumusetea a fost si prima lui competitie mondiala. Sper sa fie constant ca asta e buba multor francezi: apar si dispar. Ce s-a intamplat, de pilda, cu Stanick Jeanette? (ei, si, surprinzator, aflu ca Stanick e coregraf si ca a aranjat si cateva din programele lui Amodio :) - asta e informatie gasita acasa, ulterior CM). Pana una-alta, Amodio... (pozele sunt cam inchise la culoare, ma scuzati, o sa ma perfectionez :)

Ei, figura frumoasa a facut si un spaniol caruia ii zice Javier Fernandez si care e sfatuit, "coregrafiat", de faimosul Nikolai Morozov (o sa-l mai vedeti in pozele mele in timpul acestor campionate...)

Tipul cu bratele cele mai frumoase este, de departe, Jamal Othman din Elvetia. Nu ajunge la nasul lui Lambiel, nici pe departe, dar daca s-ar da un premiu pentru brate, pentru "aripi", el l-ar lua :)

Foarte promitator mi s-a parut si Kevin Reynolds, canadianul cu nasucul in vant :)

Flamenco-ul lui Anton Kovalevski mi-a placut si el, cum v-am spus deja...

Si aici se pregatea sa intre la incalzire grupa a 6-a, din care mi-a atras atentia rusul Artem Borodulin. Care seamana intr-un fel anume cu Plushenko si pe care, insa, nu l-am putut vedea decat la incalzire: la putina vreme dupa ce si-a inceput programul scurt, i s-a nenorocit patina. Si dus a fost...

Foarte interesant e si Adrian Schultheiss, din Suedia. Care-a primit o palarie, dupa programul scurt, de la fani, si si-a indesat-o in cap cat ai zice "patinaj" :)

Aparusera deja sustinatoarele lui Daisuke, semn ca nu mai aveam mult de asteptat :)

Si vine si grupa lui Daisuke, cu tot cu Voronov si cu Urmanov in frunte... Mie deja-mi picasera ochii aici, nu mai vedeam decat Urmanov, Urmanov... Dau un premiu constand intr-o poza cu Urmanov, facuta de moa, celui/celei care-si mai aminteste posterele cu acest patinator rus, din camera 602... :) Si care-si aminteste si pe unde naiba le-am pus...

Aici eram deja in spatele panoului de Kiss and Cry, ca sa vad mai bine pe Daisuke (jos) si pe Urmanov (mai jos, la mantinela).

Aici e un tip care-i place lui Ali, eu nu prea ma dau in vant dupa el: Jeremy Abbott.

Si fanele disperate :)))

Sergei Voronov al lui Urmanov, mare branza n-a facut si nu-mi dau seama de ce. Ca are toate atuurile sa fie bun...

Asa ca Kiss and Cry a fost mai mult spre Cry decat spre Kiss :( Pai bine, mai, Voronov, nu puteai sa faci si tu un exercitiu ca lumea, sa-l vad si eu pe Urmanovica razand?

Si exercitiul lui Voronov mai jos:

Acest baiat va fi bun la un moment dat, e de pe-acum, dar eu nu sunt mare fan: japonezul Takahiko Kozuka.

Nobunari Oda imi e simpatic, dar nu i-a iesit nimic si cred ca Morozov l-a ciufulit serios, la finalul exercitiului...

Here comes si Patrick Chan. Nu Peter Chan, cum zice Ali :) Si nici Peter Pan :)

Daisuke se pregateste sa iasa... si iese... si face ravagii pe melodii "Eye" a acordeonistului japonez Coba.

Ultima grupa iese la incalzire: grupa lui Contesti, Joubert, Van der Perren, Brezina, Adan Rippon si Denis Ten.

Cum Samuel Contesti e chestiune neglijabila, trecem direct la Joubert :)... Fericit, ca i-a iesit.

...la Kevin van der Perren...

... la Michal Brezina...

... si la o mica-mare revelatie, Adam Rippon, antrenat de vicecampionul olimpic Brian Orser, care o antreneaza si pe Yu-Na Kim.

Exercitiul lui, aici:

Dupa Rippon e delir, se ridica si rusul de langa Ali... :) si fanele sunt dis-pe-ra-te!!! :))

Mai e doar unul mic, dar foarte talentat si plin de atitudine, Denis Ten din Kazahstan, care face si pirueta Bielman, ca si Plushenko, in zilele lui bune :)

Aici, daca va straduiti putin, chiar la inceput, o vedeti pe Ali, in puloverul ei roz :)



Si gata, asta e programul finalului scurt al baietilor. Ali mustaceste, o ingrijoreaza Patrick Chan...

Incepe proba libera la perechi, asa ca ma opresc si scriu la noapte :)...

... N-am mai scris azi-noapte, ca eram terci, rupta, cocosata, dupa vreo 9 ore de stat pe scaun!!!! Scriu acum, dimineata, inainte sa plec la Muzeul Egiptean, al doilea din lume ca si colectie, dupa cel din Cairo, si inainte sa ajung din nou la Palavela, pentru programul original al dansatorilor. Dupa tango, cica, Tessa Virtue si Scott Moir conduc (n-am fost ieri la tango, ar fi insemnat sa stau in Palavela de dimineata pana noaptea, plus ca, in absenta Domninei si a lui Shabalin, tangoul ala mi se pare boring :). Adica, e o proba super-super tehnica, aceleasi ritmuri de un catralion de ori).

Cum am tendinta sa o iau prin ceapa, revin si spun ca aseara a fost finala la perechi. Campionii, in viziunea mea, au fost in mod clar germanii Savchenko si Szolkowy, care au ridicat in picioare publicul din Palavela, dupa evolutia lor. Au fost impresionanti, frumosi, fragili, ea cu rochita ei alba-alba, fluturand in aer, si cu sclipiciul abia zarit pe toata lungimea bratelor, si cu patinele ei cu inimioare rosii, el, frumos, elegant si inalt, in povestea de dragoste din „Out of Africa”. A fost un exercitiu care mi-a ridicat parul de pe mana, care m-a emotionat la maxim, care l-a bucurat teribil pe Ingo Steuer, de pe margine, dar care a ajuns pe locul doi.

Nu ma intrebati de ce a ajuns pe locul 2, ca ma depaseste total chestiunea. Ok, ea a sarit o dupla, in loc de tripla, la combinatie, dar chinezii care au luat locul I, Pang si Tong, au avut si ei o rotatie in minus la saritura, ea a zbarcit-o, dupa cum am zbarcit masiv si piruetele in paralel, dupa cum mi s-a parut ca au fost si alte zbarceli. Cu toate astea, au primit in continuare un punctaj extrem de mare si au luat aurul. Aurul, fir-ar!

Pe 3 au fost rusii Kavaguti si Smirnov, care au luat bronzul in ciuda a doua cazaturi. Dar incercau o cvadrupla, asa ca sunt scuzati :).

Pe 4 – Muhortova si Trankov, cu programul lor frumos pe Love Story, ea intr-o rochie rosie superba, pe 5 chinezii Zhang si Zhang, pe 6, canadienii Bryce si Davison. Fetita mea, Vera Bazarova, si Yuri Larionov au fost intr-un final pe 8. Fetele au gresit mult aseara, au fost super stresate. Dar macar am stabilit ca exista un viitor in patinajul rus :).

Inainte de orice, trei programe scurte care imi plac....

Aliona si Robin



Yuko si Alexander



Maria si Maxim



Si povestea finalei, in poze...

Mai intai, niste perechi mai putin cunoscute

Anais Morand si Antoine Dorsaz, antrenati de Ingo Steuer...

Maylin Hausch si Daniel Wende, din Germania...

Amanda Evora si Mark Ladwig, din Statele Unite.

Francezii Vanessa James si Yannick Bonheur.

Stefania Berton...

... alaturi de Ondrej Hotarek, Italia.

... antrenati de John Zimmerman.

Vera Bazarova, Rusia, o fetita care va conta in proba de perechi in anii care vin, sunt sigura...

Vera si Yuri Larionov.

Si doi patinatori foarte buni, pe care nu-i vede insa nimeni: Dan Zhang si Hao Zhang.

Iese la incalzire grupa 4 si ultima... In prim plan, Aliona. Grupa ii mai contine pe rusii Kavaguti si Smirnov, rusii Mukhortova si Trankov si chinezii Quing Pang si Jian Tong.

Alexander Smirnov

Yuko are pe ea un fel de paturica :)

Rochita Alionei e superba:)

Sa inceapa nebunia: primii - Yuko Kavaguti si Alexander Smirnov.

Tamara Moskvina, la mantinela.

O spiralo-pirueta completa :)

Maria Mukhortova si Maxim Trankov.

Aliona Savchenko si Robin Szolkowy

Ingo Steuer e fericit. Dar ei nu iau decat locul 2 :(

Pentru ca vin acestia doi si iau aurul: Quing Pang si Jian Tong.

Ne pregatim de gala si asta e...

Si fotografii oficiali ai CM se pregatesc de gala...

Ei, locul 1 a fost simplu... Vorba e, "noi unde ne-asezam?", se intreaba Aliona si Robin, ca treptele 2 si 3 ale podiumului erau cam egale de inaltime...

Si asta e povestea zilei de 24 martie. Sper ca mai sunteti vii, ca mai respirati, ca ati ajuns pana la capat :)