Inainte de toate, inainte de orice, asta: programul scurt al lui Daisuke Takahashi de la Mondialele de la Torino. Fa-bu-los! Daisuke a castigat aurul mondial la Torino, iar eu si Ali, la fel ca toata lumea din Palavela, am fost in extaz. Pur extaz! Watch it!
Asadar, m-am intors aseara de la Torino (cu trecere prin Milano, de unde am luat avionul spre casa) si acum sunt cum eram in vacantele de la mamaia de la Visani, cand ma duceam toata ziua la pescuit. Dupa o zi intreaga de pescuiala, noaptea, cand inchideam ochi, vedeam numai pesti si plute care se miscau pe luciul apei.
Dupa sapte zile full de patinaj, caci stateam in Palavela de pe la 2 dupa-amiaza pana la 11 noaptea, acum, daca inchid ochii, vad numai piruiete, gheata, sarituri! Vad fenomenalul program scurt al lui Daisuke, il vad pe Brian Joubert la antrenament si-i vad cvadruplele din programul liber, il vad pe Alexei Urmanov (da! acel Alexei Urmanov!), la mantinela, ca antrenor, urmarindu-si elevii, dupa cum ii vad, in aceeasi postura de antrenori, si pe Evgheni Platov, Victor Petrenko, Alexandr Julin, vechi si mari iubiri ale mele, simt si-acum strangerea de inima de a nu-l fi vazut aici pe Plushenko, din timpul finalei baietilor, vad afisul mare, agatat in Palavela, "Evgheni Plushenko. World Fans", vad programul original, plin de personalitate, pe muzica de flamenco al canadienilor Tessa Virtue si Scott Moir, vad figura super frumoasa a frantuzoaicei Natalie Pechalat, pozandu-se cu fanii, in curtea Palavelei, si ochii albastri ai lui Fabian Bourzat, il vad iarasi pe Joubert razand cu gura pana la urechi, la festivitatea de decernare a "medaliilor mici", dupa ce-l intrebase o fana cum si-a petrecut noaptea de dupa medalia de bronz, il vad pe Nikolai Morozov, antrenorul cu figura de "Il Padrino", traind si el, cu toata forta, exercitiul de pe gheata al elevei lui, Miki Ando, o vad pe frumoasa, diafana, talentata Yu-Na Kim, dar vad si exercitiul super in forta si pasii fabulosi ai japonezei Mao Asada, o vad pe Meryl Davis in chip de indianca la programul original, aud vacarmul din Palavela cand intrau pe gheata Federica Faiella si Massimo Scali, Carolina Kostner sau Samuel Contesti, vad babutele frantuzoaice de deasupra noastra, cu steaguri si bascute in culori albastre-albe-rosii, il vad pe rusul care statea langa Ali si-i ocupa si jumatate din scaunul ei (cu care ne-am vazut si ieri la Milano, la Dom, si ne-am zambit - suntem prieteni acum, ne leaga un campionat mondial), le vad si le aud pe cele trei fete italience de langa mine, chitaind cand aparea Joubert pe gheata, aud melodia care ma obsedeaza acum si pe care o auzeam in toate pauzele de refacut gheata (Nina Zilli - L'umo que amava le donne), cand nu eram la cate o coada impresionanta la buda, traiesc prin toti porii exercitiul alb si frumos al nemtilor Aliona Savcenko si Robin Szolkowy, pe muzica din "Out of Africa", il vad pe Adam Rippon sarind cu bratele in aer (si nu stranse la piept, cum se face de obicei), o vad pe Vera Bazarova, rusoaica mica si gratioasa din proba de perechi, vad zecile-sutele de fane-asiatice agitand steaguri si placute cu numele favoritilor, am in urechi aplauzele, multe si puternice (publicul din Palavela a fost fabulos si cu ajutorul nostru :), simt aglomeratia din autobuzul 34, sau din 1, sau din 18, in drum spre Palavela, pline-ochi cu amatori de patinaj din Rusia, Germania, Slovacia, Israel, Marea Britanie, Statele Unite, etc., o aud pe vorbareata comentatoare din Palavela, tot timpul super agitata si vesela, imi suna in urechi si-acum acel "Mi racomando", sau "Campionati Mondiali di Pattinaggio di Figura", aud vorba multa si cantata a italienilor din sala, dar si vocea enervanta a americancei de mai jos de noi, care il iubea pe Lysacek, aud, vad, simt tot si toate... dar, mai presus de toate, ma vad pe mine si o vad pe Ali, in sectorul 110 din Palavela, pe randul 7, fericite-fericite, cu niste zambete intinse pe toata fata, traind la maxim prima competitie de patinaj din viata lor, agitandu-se ca doua nebune la fiecare final de exercitiu, cautandu-se pe ecranele mari din Palavela (pe care am ajuns adesea, datorita babutelor-fane frantuzoaice din spatele nostru), comentand, aplaudand, scandand, urland. Da, ma vad pe mine fericita, o vad pe Ali fericita, si asta e tot. Fericite.
In zilele care urmeaza, o sa pun aici, pe blog, jurnalul nostru torinez. Desi decalat bine de tot (n-am avut wi-fi in Palavela si nici timp sa caut, imi rupeam adesea din orele de somn ca sa scriu tot, sa nu uit nimic, sau scriam efectiv in Palavela in pauzele dintre probe), jurnalul asta imi va fi foarte drag. Si-l voi citi adesea si-mi voi aminti bucuria, emotiile. Bucuria si emotiile traite in Palavela, la Torino, in martie.
(Acum fac o trecere in revsita a ce s-a vazut pe TV cand eram noi in Palavela si am gasit si babutele simpatice din spatele nostru, dupa cum m-am gasit si pe mine si pe Ali, la finalul exercitiului francezilor Natalie Pechalat si Fabian Bourzat. Stop cadru pe 5.30, pentru o imagine cam incetosata cu mine si cu Ali in Palavela, in partea de dreapta jos a imaginii. Dupa aia, imaginea ramane pe babutele din spatele nostru, care imi sunt foarte dragi, agitand steagurile Frantei:).
Gata. De maine-poimaine pun cronica fiecarei zile, cu pozele aferente si cu filmulete de pe youtube. Momente memorabile din Palavela torineza, doar aici, la mine pe blog :). Chiar daca stiti rezultatele deja, eu va povestesc culisele si bucuria:). Zi buna.
P.S. - la anul, CM de patinaj sunt la Nagano, in Japonia, asa ca o sa le cam sar :), dar in 2012 sunt la Nisa. Ieeeeee!
Asadar, m-am intors aseara de la Torino (cu trecere prin Milano, de unde am luat avionul spre casa) si acum sunt cum eram in vacantele de la mamaia de la Visani, cand ma duceam toata ziua la pescuit. Dupa o zi intreaga de pescuiala, noaptea, cand inchideam ochi, vedeam numai pesti si plute care se miscau pe luciul apei.
Dupa sapte zile full de patinaj, caci stateam in Palavela de pe la 2 dupa-amiaza pana la 11 noaptea, acum, daca inchid ochii, vad numai piruiete, gheata, sarituri! Vad fenomenalul program scurt al lui Daisuke, il vad pe Brian Joubert la antrenament si-i vad cvadruplele din programul liber, il vad pe Alexei Urmanov (da! acel Alexei Urmanov!), la mantinela, ca antrenor, urmarindu-si elevii, dupa cum ii vad, in aceeasi postura de antrenori, si pe Evgheni Platov, Victor Petrenko, Alexandr Julin, vechi si mari iubiri ale mele, simt si-acum strangerea de inima de a nu-l fi vazut aici pe Plushenko, din timpul finalei baietilor, vad afisul mare, agatat in Palavela, "Evgheni Plushenko. World Fans", vad programul original, plin de personalitate, pe muzica de flamenco al canadienilor Tessa Virtue si Scott Moir, vad figura super frumoasa a frantuzoaicei Natalie Pechalat, pozandu-se cu fanii, in curtea Palavelei, si ochii albastri ai lui Fabian Bourzat, il vad iarasi pe Joubert razand cu gura pana la urechi, la festivitatea de decernare a "medaliilor mici", dupa ce-l intrebase o fana cum si-a petrecut noaptea de dupa medalia de bronz, il vad pe Nikolai Morozov, antrenorul cu figura de "Il Padrino", traind si el, cu toata forta, exercitiul de pe gheata al elevei lui, Miki Ando, o vad pe frumoasa, diafana, talentata Yu-Na Kim, dar vad si exercitiul super in forta si pasii fabulosi ai japonezei Mao Asada, o vad pe Meryl Davis in chip de indianca la programul original, aud vacarmul din Palavela cand intrau pe gheata Federica Faiella si Massimo Scali, Carolina Kostner sau Samuel Contesti, vad babutele frantuzoaice de deasupra noastra, cu steaguri si bascute in culori albastre-albe-rosii, il vad pe rusul care statea langa Ali si-i ocupa si jumatate din scaunul ei (cu care ne-am vazut si ieri la Milano, la Dom, si ne-am zambit - suntem prieteni acum, ne leaga un campionat mondial), le vad si le aud pe cele trei fete italience de langa mine, chitaind cand aparea Joubert pe gheata, aud melodia care ma obsedeaza acum si pe care o auzeam in toate pauzele de refacut gheata (Nina Zilli - L'umo que amava le donne), cand nu eram la cate o coada impresionanta la buda, traiesc prin toti porii exercitiul alb si frumos al nemtilor Aliona Savcenko si Robin Szolkowy, pe muzica din "Out of Africa", il vad pe Adam Rippon sarind cu bratele in aer (si nu stranse la piept, cum se face de obicei), o vad pe Vera Bazarova, rusoaica mica si gratioasa din proba de perechi, vad zecile-sutele de fane-asiatice agitand steaguri si placute cu numele favoritilor, am in urechi aplauzele, multe si puternice (publicul din Palavela a fost fabulos si cu ajutorul nostru :), simt aglomeratia din autobuzul 34, sau din 1, sau din 18, in drum spre Palavela, pline-ochi cu amatori de patinaj din Rusia, Germania, Slovacia, Israel, Marea Britanie, Statele Unite, etc., o aud pe vorbareata comentatoare din Palavela, tot timpul super agitata si vesela, imi suna in urechi si-acum acel "Mi racomando", sau "Campionati Mondiali di Pattinaggio di Figura", aud vorba multa si cantata a italienilor din sala, dar si vocea enervanta a americancei de mai jos de noi, care il iubea pe Lysacek, aud, vad, simt tot si toate... dar, mai presus de toate, ma vad pe mine si o vad pe Ali, in sectorul 110 din Palavela, pe randul 7, fericite-fericite, cu niste zambete intinse pe toata fata, traind la maxim prima competitie de patinaj din viata lor, agitandu-se ca doua nebune la fiecare final de exercitiu, cautandu-se pe ecranele mari din Palavela (pe care am ajuns adesea, datorita babutelor-fane frantuzoaice din spatele nostru), comentand, aplaudand, scandand, urland. Da, ma vad pe mine fericita, o vad pe Ali fericita, si asta e tot. Fericite.
In zilele care urmeaza, o sa pun aici, pe blog, jurnalul nostru torinez. Desi decalat bine de tot (n-am avut wi-fi in Palavela si nici timp sa caut, imi rupeam adesea din orele de somn ca sa scriu tot, sa nu uit nimic, sau scriam efectiv in Palavela in pauzele dintre probe), jurnalul asta imi va fi foarte drag. Si-l voi citi adesea si-mi voi aminti bucuria, emotiile. Bucuria si emotiile traite in Palavela, la Torino, in martie.
(Acum fac o trecere in revsita a ce s-a vazut pe TV cand eram noi in Palavela si am gasit si babutele simpatice din spatele nostru, dupa cum m-am gasit si pe mine si pe Ali, la finalul exercitiului francezilor Natalie Pechalat si Fabian Bourzat. Stop cadru pe 5.30, pentru o imagine cam incetosata cu mine si cu Ali in Palavela, in partea de dreapta jos a imaginii. Dupa aia, imaginea ramane pe babutele din spatele nostru, care imi sunt foarte dragi, agitand steagurile Frantei:).
Gata. De maine-poimaine pun cronica fiecarei zile, cu pozele aferente si cu filmulete de pe youtube. Momente memorabile din Palavela torineza, doar aici, la mine pe blog :). Chiar daca stiti rezultatele deja, eu va povestesc culisele si bucuria:). Zi buna.
P.S. - la anul, CM de patinaj sunt la Nagano, in Japonia, asa ca o sa le cam sar :), dar in 2012 sunt la Nisa. Ieeeeee!
12 comentarii:
Yeeey! Bine ai revenit, abia asteptam sa apari si sa-ti citesc blogul! Si mie mi s-a parut de-a dreptul fenomenal Daisuke, sper sa nu-l bata vreun gand de retragere.
Fain post, btw. Chiar emana fericire. Ma bucur pentru tine :)
Daaa :) Si eu ma bucur mult pentru zilele astea pline-pline de patinaj. O sa-mi ramana in minte muuuuult timp de-acum incolo. In fine, m-apuc sa aleg poze si o sa incep povestea acestor CM, de la prima zi pana la ultima, ca posturile le-am scris inca din timpul competitiei :)
Stai aproape :)
Extraordinar Takahashi. Cu siguranta la anul,la Tokio, medalia de aur va fi tot a lui.
Categoric :) Din pacate, e mult prea departe ca sa mai asist la al doilea triumf al lui. Asteptam Nisa 2012 si ne rugam sa nu se retraga, ca e de ceva timp in activitatea competitionala. Desi e mic, e nascut in 1986.
Te asteptam cu nerabdare, bine ai revenit.
Bine v-am gasit si ma bucur ca ma cititi :) Am multe, multe de povestit si de aratat, sper sa apuc sa le pun aici pe toate. Pentru urmatoarea luna, cred, blogul asta va avea posturi strict legate de CM de la Torino. Ah, cu o exceptie: spectacolul cu Plushenko, Lambiel si compania de pe 11 aprilie.
Vad ca acest campionat a avut succes si in lipsa lui Lambiel, Plushenko Lysacek. Se pare ca pana la urma nimeni nu le duce dorul..>))))
Ei, ba da, eu. Eu le duc dorul. Lui Plushenko si lui Lambiel. Dar, evident, lucrurile trebuie sa mearga mai departe. Si vor merge.
*Ana da din cap aprobator la tot ce-a spus Florentina in ultimul comentariu*
Pacat ca pe Lambiel nu il vom vedea nici la anul, dar Plushy se pare ca va reveni daca isi va rezolva problemele de sanatate.
Unde scrie asta, cu problemele de sanatate :( si cu revenirea? :)
Am citit mai multe articole pe forumul lui oficial. Cica va merge in mai la niste controale in Germania si e posibil sa se si opereze. Si daca refacerea va fi ok sezonul viitor revine. Oricum omul e super hotarat sa patineze si la Soci.:))))))
Trimiteți un comentariu