CM de patinaj de la Torino: 25 martie, joi. Evgeni Platov si Alexander Julin.

Episoadele anterioare

• Daisuke Takahashi. Breathtaking.
• CM de patinaj de la Torino: intro, 20 martie si 21 martie
• CM de patinaj de la Torino: 22 martie, luni. Joubert de Palavela.
• CM de patinaj de la Torino: 23 martie, marti. Vera si Aliona.
• CM de patinaj de la Torino: 24 martie, miercuri. Alexei Urmanov' Day.

Sunt inca sub impresia programului original al canadienilor Tessa Virtue si Scott Moir, acelasi program fenomenal pe muzica de flamenco cu care au trecut pe primul loc si la JO de la Vancouver. Au castigat acolo, cred ca o sa castige si la Torino. Pe 2 dupa programul original sunt si acum, ca si la Vancouver, americanii Meryl Davis si Charlie White, iar pe 3 sunt italienii Federica Faielli si Massimo Scali, care au starnit un delir aici, in Palavela. Pe locul 4 sunt acum niste francezi super simpatici, Natalie Pechalat si Fabian Bourzat, iar pe 5 fratii Kerr. Iata-i, in ordine:

Dar nu despre asta vreau sa va povestesc, ci despre faptul ca ziua de azi se trece in calendar ca ziua in care i-am vazut cu ochisorii mei pe Evgeni Platov si pe Alexandr Julin. De primul mai cu seama ma leaga atatea amintiri din istoria mea de fan. Domnul cu pricina, blond, frumos foc si foarte, foarte talentat, patina cu Oxana Grishuk, cu care, de altfel, a si castigat doua medalii olimpice consecutive de aur. A fost cu-adevarat perechea mea favorita la dans si nu cred sa se mai ridice cineva la nivelul lor. Reuseau sa aduca ceva nou cu fiecare program, inventau, inovau, ei au fost PERECHEA la dans din punctul meu de vedere. Ok, au mai venit apoi Anissina si blondul Peizerat cu pleata lui in vant si am tinut si cu ei in competitii, dar Pasha si Evgeni, capricioasa blonda Pasha si frumosul Evgeni, ei au ramas intotdeauna in mintea mea si ei, ca si Urmanov, ca si Maria Butirskaia, au capatat onoarea de a tapeta peretii camerei mele de camin, in facultate.

Nu face obiectul postului de fata, dar uite un program fabulos al celor doi, Pasha si Evgeni. Impresionant pana in ultimul moment, programul cu care au luat a doua medalie olimpica de aur:



Evgeni, astazi, la Torino

Asadar, Evgeni e antrenor acum, ca si Alexei Urmanov, si l-am putut vedea si pe el, ca si pe Urmanov ieri. Dat fiind ca ii antreneaza pe fratii Kerr, pe care eu nu ii simpatizez foarte mult, dar daca ii simpatizez cat de putin asta se datoreaza in mod clar faptului ca au fost suficienti de destepti sa isi ia un antrenor de calibrul lui Evgeni Platov, dublu campion olimpic la dans. Evgeni Platov i-a urmarit super concentrat pe englezi in timpul evolutiei lor si a zambit, cu zambetul ala al lui pe care l-as recunoaste dintr-o mie, la finalul exercitiului. Asadar, zi frumoasa, zi Evgeni Platov.

Aici cu Sinead Kerr, indreptandu-se spre Kiss and Cry, pentru note...

Dar a fost si o zi Alexandr Julin, de asemenea.

Julin e o preferinta mai tarzie, nu il simpatizam in mod deosebit cand patina cu Maia Usova, dar acum imi pare un tip super bine si super interesant. Si el antrenor acum, ba chiar unul cu state mai vechi decat Platov.

Ca sa va duc putin in culise, Evgeni Platov si Pasha Grishuk, pe de-o parte, si Alexander Julin si Maia Usova, pe de alta, sunt colegi de generatie, patinau in aceeasi perioada. Si, ca un soi de barfa, dar barfa confirmata din multe surse, barfa reala, adica, Pasha Grishuk a a avut o aventura cu Alexander Julin (casatorit atunci cu Maia Usova, partenera lui pe gheata). Cei doi, Usova si Julin, au divortat in cele din urma, dar continuau sa patineze, pentru ca, mai tarziu, Evgeni Platov sa aiba, la randu-i, o relatie cu Maia Usova. Pe gheata patinau in aceeasi combinatie, dar amoros, Pasha era cu Julin, iar Evgeni era cu Maia. Si, mai tarziu, cand s-au retras din competitiile amatorilor si au trecut la profesionisti, Evgeni Platov a patinat cu Maia Usova mult timp si-a si castigat niste titluri la profesionisti. Cred ca s-au si casatorit pana la urma, o sa verific...

In fine, v-am ametit ingrozitor, stiu, dar inca ceva: Julin e casatorit acum cu Tatiana Navka, pe care o antrena cand concura, care Tatiana Navka a castigat acum patru ani titlul olimpic la Torino, dansand cu Roman Kostomarov :) N-ati inteles nimic, nu? Asa ziceam si eu.

Mai intai, cateva filmulete de la programul orginal al dansatorilor.

Locul 1: Tessa Virtue si Scott Moir - flamenco



Locul 2: Meryl Davis si Charlie White - muzica indiana



Locul 4: Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat



Locul 6: Yana Khokhlova si Sergei Novitski



Acum o sa vedeti, in poze, povestea programului original...

Ekaterina Rubleva si Ivan Shefer din Rusia. Super simpatice costumele.

Ei, uite o pereche care mi-a placut mie, amandoi cu pleata blonda si frumosi. Cred ca au un punct de inspiratie in Pasha Grishuk si Evgeni Platov, dar sunt inca departe... Pernelle Carron si Lloyd Jones, reprezentand Franta. Bine, el numai francez nu e...

Nora Hoffmann si Maxim Zavozin (se vede treaba ca atunci cand patineaza perechea asta eu sunt atenta numai la ea. Si-a schimbat partenerul, pe Attila Elek, inca de prin 2007, dar eu de-abia acum realizez...)

Chinezii Xiaoyang Yu si Chen Wang.

Si super simpaticii marinari rusi Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev. Ea imi place foarte, foarte mult.

Niste americani la care mi-au placut mai mult costumele decat dansul: Kimberly Navarro si Brent Bommentre.

Se pregateste penultima grupa sa iasa la incalzire, iar eu sunt cu ochii pe Evgeni Platov si pe americanca Meryl Davis, in chip de indiana. Bine, acolo, la mantinela, sunt mai multe figuri cunoscute :) Click pentru poze mai mari, in caz ca ati uitat.

Si gata, incepe grupa cu fratii Kerr, John si Sinead, si cu Evgeni Platov, super concentrat langa mantinela. Cu multe moace :)

Americanii simpatici, Meryl Davis si Charlie White, care au adus ceva cu totul nou anul asta la original dance, cu programul lor pe muzica indiana.

Si Marina Zueva si Igor Spielband, pe margine, supraveghindu-i.

Ies pe gheata italienii Federica Faiella si Massimo Scali si in Palavela incepe delirul (supervizati de Pascuale Camerlengo si Natalia Liniciuk)

Francezii mei dragi, abonati la locul 4, Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat. Cu antrenorul lor, Alexander Julin.

Ultima grupa se pregateste de cele cateva minute de incalzire. In dreapta, cu trening galben, Tessa Virtue.

Si francezii isi asteapta notele.

Si ies cei care o sa si castige programul original (si pe buna dreptate): canadienii Tessa Virtue si Scott Moir, campionii olimpici en-titre.

Si mai sunt si cei care-mi plac mie mult, rusii Jana Khokhlova si Sergei Novitski, care anul asta au fost subapreciati rau de tot.

Aceasta fetisoara e foarte frumusica, e din Italia... O cheama Anna Cappellini si pe partenerul ei, Luca Lanotte.

Iar Galit Chait supravegheaza de la mantinela perechea pe care o antreneaza (fratii Zaretski, Alexandra si Roman, care mie nu imi inspira nimic).

Si astea suntem noi, la finalul programului original, asteptand finala baietilor :)) Sala e goalaaaa si ne putem poza oriundeeee :)

Si asta e un poster cu Plushenko :)

Fotografii de la ceremonia de inmanare a "medaliilor mici":))

Asta e prima ceremonie de decernare a "small medals", a doua zi dupa proba libera a perechilor. S-au infiintat cele trei perechi castigatoare cu o seara inainte, au primit premii de la sponsori, s-au lasat fotografiati si intrebati de fani :) Super simpatici.

Pang si Tong.

Aliona si Robin

Yuko si Alexander

Aia mica, Yuko, e mortala :)

Incepe programul liber al baietilor, cea mai tare proba posibila (anul asta a fost cam aiurea, dar... ), asa ca ma opresc din a povesti ce a fost la programul orginal al dansatorilor. Cum Plushenko nu e aici, tin cu Daisuke Takahashi din toti rarunchii si sper sa prinda Joubert locul doi. Chan trei. Hope so!!!!!! Sa tinem pumnii lui Daisuke, ca si fetele din fata noastra care au un cearsafel verde pe care scrie mare ”Daisukeeeeee!!!!!”

... Programul liber al baietilor!

La 22.50 aseara aveam certitudinea ca Daisuke a castigat! Ieeeeeee! Acuma, sa nu mi-o luati in nume de rau, dar, daca venea Plushenko, Daisuke nu exista pe lista mea de potentiali castigatori ai medaliei de aur. In lipsa tarului meu cu pleata blonda, Daisuke a fost de departe cel mai bun, a facut un exercitiu absolut fenomenal, pe care l-am revazut si la Rai Due azi noapte, cand ne-am intors de la Palavela si aproape ca nu mi-a venit sa cred in ce viteza a patinat si ce a facut pe gheata. In Palavela, nu percepi viteza la valoarea reala, intinderea aia de gheata nu te lasa sa pricepi in ce viteza se desfasoara exercitiul, dar va spun ca am revazut ulterior exercitiul si camera de-abia reusea sa tina pasul cu Daisuke.

Asadar, Daisuke a fost fabulos si a ridicat o sala intreaga in picioare, inclusiv pe fanii Joubert din apropierea noastra. Un exercitiu fenomenal pe muzica lui Nino Rota, din filmul La Strada. Altfel spus, sunt linistita, imi e clar acum mai mult ca oricand ca viitorul patinajului e pe maini bune, foarte bune! (chiar daca Daisuke a aterizat pe doua picioare la cvadrupla, dar e cea mai grea cvadrupla, cvadruplu-flip). La plecarea din Palavela, un grup de japonezoaice urlau de fericire prin curte :) Asa campion mai zic si eu, plin de atitudine, super bun, super artistic.

Aici e exercitiul lui Daisuke, ca sa stiti ca nu-l laud degeaba:)



Daca Plushi nu se mai intoarce, sa stiti ca eu am ales de acum cu cine sa tin in urmatorii ani: cu Daisuke. Ali si-a gasit si ea un nou preferat: americanul Adam Rippon, antrenat de Brian Orser, care nu seamana deloc cu un american. Si asta e un lucru bun, pentru ca patinatorul american tipic e in genul lui Lyasacek: inalt, cu bratele lungi, patinand corect si atat, zambind la camera ca un star de cinema. Ei bine, Adam e un baietel cretuliu care inoveaza pe gheata: sare triple cu una sau cu doua maini in sus, creand un efect fonemenal, in loc sa le stranga la piept, cum se sare in mod normal. Dar Orser il urmareste de pe margine, super-super concentrat si fericit ca are si un elev bun, pe langa una foarte buna, Yu-Na Kim.

Adam, intr-o saritura de toata frumusetea, si Orser:

Anyway, ca sa revin, pe doi a fost Patrick Chan. Omul asta ma intriga cumva, dar am ajuns sa inteleg cu ajutorul lui si modul de jurizare si de ce a ajuns Plushenko pe locul doi la JO. Asadar, Chan este exponentul patinatorului care a inteles perfect cum sa profite de noul sistem de punctaj. Altfel, nu se explica cum de a ajuns pe locul 2 la final, dupa ce a cazut efectiv pe gheata la o aterizare si a mai zbarcit-o si prin alte parti.

Dar Chan, ca si Lysacek, ca si ceilalti patinatori nord americani, isi supraglomereaza (si nu e neaparat ceva rau) exercitiul cu elemente care aduc puncte. La Chan nu exista una sau doua linii de pasi principale (cum sunt la Plushenko, de pilda), ci tot exercitiul e umplut cu pasi. Totul se face in pasi, intrare in saritura, iesire din saritura, tranzitii intre sarituri. El nu patineaza in linie dreapta, face mereu ceva (si Daisuke e cumva tot exponentul noului tip de a patina, dar cumva pe la mijloc, intre Plushenko si nord-americani). Iar un exercitiu imbibat cu elemente aduce puncte peste puncte si bonificatii peste bonificatii, asa ca reuseste sa fie punctat excelent chiar daca o mai zbarceste la ceva. Deci, Chan pe 2 si tind sa fiu de acord cu podiumul asta, chiar daca sunt sigura ca ceva trebe facut: trebe valorizate mai mult sariturile cvadruple si combinatiile de cvadrupla cu tripla, de cvadrupla cu dubla.

Pe 3 a fost Joubert, pe care publicul il iubeste si l-a aplaudat la maximum. Joubert a facut ce si-a propus: a inteles ca in lipsa elementelor de tranzitie si a pasilor are nevoie de sarituri cvadruple. Si a sarit doua, si inca bine. Nu a fost insa suficient decat pentru bronz, pentru ca, in rest, Joubert a taiat gheata de la un capat la altul, fara niciun artificiu, fara niciun pas, in afara pasilor din liniile de pasi, a mai si cazut si, in general, a facut un exercitiu liber cam fara sare si piper, cam slabut. Impresia generala a fost ca a alergat dupa sarituri, a alergat sa primeasca puncte din sarituri si sa compenseze punctele obtinute de Chan din elemente de tranzitie, dar n-a prea reusit. De Daisuke era chiar la ani lumina, la ani!, si el stia asta, de vreme ce, cand a iesit, s-a prabusit cu capul pe mantinela, iar eu am crezut ca l-a busit plansul. A primit apoi un urs mare de la fani, si-a primit notele si asta a fost. Locul 3.

Programul lui Joubert e aici, dar e varza. Ca sa stiti.



Ma intreb unde ar fi fost Plushenko in amalgamul asta... Probabil ar fi intrat in competitie directa cu Daisuke si, daca si-ar fi facut cvadrupla, probabil ar fi luat aurul. Dar nu stiu, nu stiu, ca si Daisuke are un exercitiu umplut bine cu pasi. Cred ca daca i-as fi vazut pe amandoi pe gheata as fi putut vedea diferentele in mod clar, asa nu pot decat sa presupun ca Plushenko nu ar fi luat enorm pentru pasi, tranzitii si alte asemenea. Sunt in continuare adepta ideii clare ca a fost nedreptatit masiv la Olimpiada, ca aurul era al lui, dar vreau sa cred ca, daca va continua sa patineze, cineva, Mishin, coregraful lui, cineva, se va apuca sa studieze nenorocitul ala de regulament si va incerca sa profite de fiecare punctisor valabil, va vedea in ce parte e mai bine sa vare triple, unde e bine sa fie introduse elemente de tranzitie si pasi, care sa fie punctate si bonificate, etc. Lui Plushenko ii trebuie un exercitiu nou, un suflu nou, daca se gandeste sa mai stea in competitii, pentru ca, e clar, asta e directia in care se merge. Ok, trebuie sa se revalorizeze cvadrupla, dar si lui ii trebuie oricum un individ care „sa citeasca” chichitele din sistemul de punctaj.

In rest, cum am zis, Adam Rippon a facut un exercitiu excelent, spaniolul Javier Fernandez a ridicat sala in picioare (in afara ca e frumusel, pe mine nu m-a dat pe spate), a ridicat sala si Michal Brezina, care a patinat foarte corect si curat si a luat locul 4, Adrian Schultheiss a facut un exercitiu de prima clasa, super-super interesant, Jamal Othman a zbarcit-o, Kozuka a ratat masiv, baietelul Denis Ten (care mi se pare ca are un potential imens) nu si-a putut nici el controla emotiile de la inceput pana la sfarsit.

In mod categoric, pentru mine punctul cheie al serii l-a constituit evolutia lui Daisuke. Dar si faptul ca, uraaa!, am reusit sa mai fur niste momente pentru amintire, cand l-am revazut pe antrenorul Alexei Urmanov, o data iesind cu elevul sau mai slabut Alexandr Kazakov, reprezend Bielorusia, si a a doua oara insotind elevul sau mai bun, dar care a dezamagit, rusul Sergei Voronov. Urmanov a fost Urmanov in timpul exercitiilor elevilor sai, acelasi Urmanov pe fata caruia nu puteai citi prea multe, care nu se exterioriza usor. I-am urmarit figura prin obiectivul aparatului si l-am vazut doar asa, putin incruntat, putin mai destins, in functie de ce facea pe gheata elevul sau, oricare ar fi fost el. La finalul exercitiului lui Kazakov, a izbucnit insa in aplauze si intr-un moment de bucurie. Printre ultimii dupa programul scurt, bielorusul a facut un exercitiu lung excelent si a reusit sa urce cateva locuri. Iar Urmanov a fost super fericit si zambitor, iar eu am facut atatea poze cu el la mantinela sau un zona de Kiss and Cry, atat de multe incat pot sa-mi tapetez toti peretii unei camere si sa repet o poveste de amor mai veche:). Dilema mea aseara a fost daca as putea sa iau sau nu un autograf de la Urmanov, in lipsa unei fotografii cu el. Ca, pe bune, cine sa isi inchipuie ca eu as vrea un autograf de-al lui, de-al antreneorului, si nu un autograf al elevului, al celui care patineaza acum? In fine, ma mai gandesc. Ca Urmanov antreneaza si o fata din Rusia, parca. Cert e ca n-am venit pregatita. In euforia mea de a-l vedea pe Plushenko aici, la Mondiale, am uitat complet ca Mondialele sunt locul cel mai potrivit ca sa intalnesti oameni pe care i-ai iubit odata din tot sufletul, favoritii tai intr-un punct sau altul: vezi Urmanov, Platov, Julin, Ingo Steuer. Ali l-ar adauga aici si pe John Zimmerman, Zimmerman care, in ciuda chinurilor noastre de aminti, nu mai stim cu cine patina acum cativa ani.

Urmeaza, deci, vreo 20 de poze cu Alexei Urmanov, cu toate moacele, fetele si figurile lui din timpul exercitiului lui Kazakov, si nici macar nu o sa va cer iertare ca abuzez de ochii Dvs. :)

Acesta e Alexandr Kazakov, la incalzire.

Si aici, ultimele vorbe, ultimele sfaturi...

Si-o mana stransa, foarte stransa, de incurajare.

Foarte stransa, cum ziceam. Aproape vanata.

Si incepe exercitiul. Pe care eu aproape ca nu l-am vazut, preocupata fiind sa pandesc toate gesturile lui Urmanov prin obiectiv. Par o maniaca, nu? Stati sa va spun: omul asta, Urmanov, se exteriorizeaza rar, nici cand patina nu reuseam sa-l citesc. Asa ca daca era ceva, o farama de gest, o urma de zambet, voiam s-o prind, sa n-o ratez.

Si gata, zambetul :)

Si bucuria :)

Un chinezel pe care-l tot omit. I-am eliminat poza si la programul scurt. De ce? Habar n-am. Il pun acum, la liber. Jinlin Guan.

Urmeaza Jamal, Smooth Jamal. Asa cum scria pe un afis din Palavela. Eu tot astept sa confirme, sper sa nu raman cu asteptarea... Artistic, e excelent. Tehnic, e mai putin bun. Sau nu rezista bine la stres. Dar aripile, ei bine, aripile sunt la locul lor.

Micutul canadian, Reynolds. Kevin Reynolds.

Amodio. Florent Amodio e excelent. Imi place la maximum.

Trebe musai sa vedeti exercitiul lui. Merita, vorba unuia. El e excelent, muzica e fenomenela, bravo cui a ales-o. O fi vorba de Stannick Jeannette?

Spaniolul Javier Fernandez are multi sustinatori. Si-un antrenor, Morozov, care e mult mai expresiv la mantinela decat Urmanov. Expresiv catre comic :)

Mai e putin si patineaza si Daisukeeeeeeee......

Shooting foto: Alexei Urmanov si Brian Orser, la mantinela, fiecare urmarindu-si concentrat elevul. Urmanov, pe Voronov, Orser, pe Adam Rippon.

Ei bine, cand a patinat Sergei Voronov nici urma de zambet n-a mai fost pe fata lui Urmanov. Nimic, nimic. Gheata.

Razboiul rece, aici (n.a. - stiu acum, la intoarcere, ca dupa Torino drumurile celor doi s-au despartit)

Drept sa va spun, Samuel Contesti nu mi-a placut niciodata.

Dar imi place mult Denis Ten, mica revelatie de anul asta de la Vancouver.

Adam Rippon face un exercitiu excelent. Si lutzul lui cu mainile in aer.

Adrian Schulteiss - cred, cel mai interesant program al serii. Tulburator, deopotriva. Bravo.

Si Kevin van der Perren a facut o 4-3-3. Uau! Cvadrupla-tripla-tripla, adica. Bravo lui. Alo, Evan, Evan Lyasacek! Tu ai vazut campionatele astea? Ca ar fi trebuit. Aveai de invatat o lectie de curaj.

Takahiko Kozuka nu m-a dat pe spate. Dar tehnic e excelent.

Si vine Joubert. Si Joubert e depasit de situatie. Total depasit de situatie. Sterge si gheata de cateva ori.

Rasu'-plansu'. Da' cred ca mai mul plansu'.

Chan. Patrick Chan. Locul 2, in final.

Si Michal Brezina. Bun. Foarte bun. A luat chiar locul 3 la programul liber. Intr-un final, a fost pe 4. Dar eu am ceva cu outfitul lui.

Daisuke e fix ultimul. Si rupe gura targului.

Si se bucura :) Are si de ce. Aurul e al lui.

Si gata, va invit la Gala.

Daisuke se asaza bine mersi la locul lui. Dar, ca si in seara precedenta, pentru cel de pe locul 2 e putin mai greu. Treptele 2 si 3 arata cam la fel.

Chan se uita, se tot uita, si se asaza dupa un timp unde banuieste el ca ar fi locul 2. Nu stie, dar a nimerit-o...

... numai ca la un moment dat, se muta. Se muta pe treapta de locul 3, in stanga lui Daisuke, nu in dreapta, cum ar fi trebuit si cum se asezase in prima faza.

Si vine Joubert...

... si se asaza pe locul lasat liber, cel de locul 2 :)

Se vede si-aici, ca sunt asezati anapoda: Joubert pe treapta 2 si Chan pe treapta 3.

Si vine nu stiu cine si le atrage atentia. Ca trebuia sa le puna medaliile si nu era, nu mergea... Hahaiala maxima. Daisuke era singurul care statea pe locul bun.

Joubert pare sa zica lui Chan: "Tu te-ai asezat prost, din cauza ta..." Dar a stat putin pe locul 2 si s-a amuzat :)

Ottavio Cinquanta vine cu medaliile.

Si de-aici incolo, nu mai sunt surprize :)

Si aici sunt eu, intr-o poza clara :) Doar ca nu mai uitam in obiectiv, ci la nenea voluntar din Palavela care voia sa ne expedieze din sala :)

Da. Cam atat despre ziua de ieri. Ah, ba nu. Ziua de 25 martie a mai continut la inceputurile ei si o vizita la Museo Egizio, unul dintre muzeele torineze renumite: are a doua colectie din lume, dupa Muzeul din Cairo, atat de bogat e. Muzeul arata excelent, am facut poze cat cuprinde, dar din pacate a trebuit ca eu si Ali sa il strabatem in fuga. Trebuia sa ajungem la ora 14.00 la Palavela. Asa ca i-am lasat pe baieti in muzeu si noi am tulit-o. Iar baietii au iesit seara de acolo, atatea erau de vazut. Da' poze tot va pun.

Si in fine, in timpul finalei baietilor, ne-am vazut de cateva ori pe ecranele mare din sala si, implicit si la TV. Ne-am zarit apoi pe Rai Due, niste puncte mici care se agitau, sub babutele impopotonate frantuzoaice, din clubul „ Suporterii patinajului”:). Va trebui sa caut inregistrarile, sa fac un stop cadru pe mine si pe Ali in public, sa ne scoatem poza si sa o punem in rama :))).

Acestea fiind spuse, ma opresc. Astazi, 26 martie, e programul scurt al fetelor si finala de dans. Sper sa nu adormim in Palavela, ca suntem terci. Terci!

P.s. - trebe sa numar pozele din postul asta. Am impresia ca am exagerat :)

Si inca un lucrusor. La aceasta adresa - http://www.youtube.com/user/FSAssynt - gasiti multe filmulete, foarte bune calitativ, de la CM de la Torino.