Dumnezeu sa-i odihneasca in pace

Sunt trista azi. Desi speram sa iasa cu bine din incercarea asta, am aflat ca azi noapte poetul Grigore Vieru s-a pierdut. Mi-as fi dorit sa n-aiba parte de un asemenea sfarsit. Tristetea zilei mi-a amintit de-o alta tristete, cea din ziua in care am aflat c-au pierit, tot intr-un accident rutier, sotii Doina si Ion Aldea Teodorovici. Si ei, iubitori de Eminescu. Mi-i amintesc bine - si pe sotii Teodorovici, si pe Grigore Vieru - din anii de dupa 1989, cand TVR-ul transmitea matinalele moldovenesti. Si unde, printre desenele animate cu "Nu zait, pogodi!" si printre filmuletele despre gimnaste, auzeam vocea Doinei celei blonde si a lui Ion cu barba neagra. Si poeziile de-un patriotism ce nu parea niciodata exagerat ale lui Grigore Vieru. Poate eram eu mai atenta la ce se-ntampla, poate rezonam mai mult la cantecele si poeziile lor de cand constientizasem cumva ca suntem din acelasi neam. Ca tata-i basarabean, nascut la Valcineti, in judetul Lapusna.

Anii au trecut, matinalul nu s-a mai transmis, iar despre ei auzeai vesti din ce in ce mai putine. Pana cand a picat bomba cu accidentul celor doi. Si pana cand s-a sfarsit si celalalt rapsod al lui Eminescu si-al limbii romane. Pacat ca s-au sfarsit... Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Isus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.

Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.


Eminescu sa ne judece...

Stiam pe deasupra cantul de mai jos...


La zidirea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi muncind intocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu Domnul Eminescu,
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra,
Eminescu, Eminescu,

Mi-L furara doamne adineauri,
Pe inaltul domn cu tot cu lauri,
Ma uscam de dor in piept cu plinsul,
Nu stiam ca dor mi-era de Dinsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara,
Cu stravechea si frumoasa tara,
Eminescu, Eminescu,

Suntem in cuvint si-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

Acum am si eu pe lume parte,
Pot imbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti
Si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu ma poate minte.

Bine ai venit in casa noastra,
Neamule tu, floarea mea albastra,
Eminescu, Eminescu.