Hai, fa, la mol!

Un sfert de ora in molu' din Rahova si mi s-a incretit pielea pe mine. De nervi. De dezgust. De tot ce-o mai intra sub palaria dezgustului. "Se mai spala si Rahova cu mallul asta", imi spunea azi o colega de serviciu. Pe naiba, toate scursorile cartierului, toti indivizii pe care nu voiam sa-i vad vreodata, pe care-i credeam in hibernare, si-au scos moacele la plimbare in mol. Si pantofii lacuiti de culoare rosie, asortati cu bluza de trening. Si arsenalul de imbranceli, chiraieli, oracaieli, replici dastepte, gen: "Da, fa, si mie albumu' lu' Jean de la Craiova". Poate credeti ca glumesc. Ori ca exagerez. Dar eu va spun ca m-am crucit. S-o luam cu inceputul.

Dimineata, cand am trecut spre Unirii cu 32-ul (ca io stau in Rahova, da), situatia era cat de cat sub control. Bine, mai putin faptul ca se aglomerase peste masura tramvaiul de indivizi care voiau sa coboare la Trafic Greu sa vada minunea. Dar, cum va spuneam, era suportabil.

Seara, la intoarcere acasa, tot cu 32-ul, pe la 7 jumate-8, zic, "hai sa mergem si noi sa vedem care-i faza". Ca era in drum. Maaaaare greseala! Ce-o fi fost in capul meu?! Nici n-am putut sa coboram din tramvai de aglomerat ce era peronul: plin de indivizi dubiosi si de pitipoance care fusesera deja la mol si care voiau sa urce. Doaamne! De groaza! In intersectie, debandada maxima, masini, claxoane, coate in coaste pe trecerile de pietoni, care sa treaca mai repede...

In fata molului (ca asa am sa-i zic, mol, ca nu cred ca se poate alta titulatura in Rahova-City), grupuri-grupuri. Haoleu! Una vindea, fix la una dintre intrari, chestii din alea... cum le zice? Bastonase/baghete luminoase. Sau cum le-o zice la rahaturile alea pe care le vinde tiganimea (imi asum lipsa de toleranta, e blogu' meu, fac ce vreau in el!) la toate balciurile, la toate concertele si chestiile care au loc in aer liber, prin parcuri... si tot asa. Da, mai, se protapise acolo o de-asta (nu cred, totusi, ca era de etnie rroma, ca era mai albicioasa) si avea si-o sacosa din care se mai itzeau niste "sabii ale stelei", sa ma folosesc de denumirea din Star Wars.

Uite-o si pe individa cu betigase lucitoare si, mai in fata, profilul unei pitipoance de Rahova...

Poze facute cu telefonu' lu' Mariusache, ca n-aveam aparatul de fotografiat la mine, nu eram pregatita...

Asaaa.... Intram. Mama, mamitzica, maiculitza! Ce face puhoiu' asta aicea?! Siruri, siruri, la bratz-la bratz, figuri dubioase, multe rau pe metru patrat, gagici, gagii... (ce naiba, suntem in Rahova!), imbranceala suprema! La intrarea in fiecare magazin, protapitzi agenti de paza, in albastru, cu picioarele bine infipte in gresie si cu cate un bastonel la vedere. Toti, circumspecti la maximum! Si multi rau de tot! Cred ca au mobilizat tot efectivul, pentru ziua asta, in care s-a inaugurat molu'! Tare-as vrea sa stiu, totusi, ce pierderi au avut magazinele, ca bag mana-n foc ca s-au inregistrat niste pierderi. Bag mana pan' la cot!

In magazine, febrilitate maxima: se rascolesc teancurile cu haine, se probeaza, se arunca, se, se, se... Nu mai spun ca erau tocite toate presuletele de la intrare in magazine...

De la electrocanice, iese lumea cu cate doua cuptoare cu microunde, cu cate un dvd-player, cu cate naiba mai stie ce... Zici ca se dadea moca. Asta-i o chestie penala, frate: daca nu iti iei tu ceva cand se deschide un mol, ca sa ai un suvenir, daca nu te inghesui ca bou' pe-acolo, chiar daca nu vrei sa iti iei nimica, te crede lumea prost.

Pe scarile rulante, mega aglomeratie (inventez si cuvinte). In spatiul dintre scarile rulante, jegul de pe lume, ca de!, e mult de azi dimineata, de cand s-a deschis: cutii de suc, ambalaje de cartofi prajiti, etichete... Gresia, alba la origini, avea o culoare foarte interesanta... si, peste toate, un vacarm de groaza, ca nu te intelegeai om cu om si persoana cu persoana. Ca sus, la etaj, unde e patinoarul (care-mi facea mie cu ochiul), era concert. Concert pentru Rahova. Nu vedeai nimic, era un balamuc total in jurul patinoarului (ca scena era montata pe gheata). Canta Andreea Banica, urla mai degraba (sonorizare de rahat!), lumea buluc de jur imprejur, altii stateau la mese (eu nu stiu cum puteai sa stai in nenorocirea aia), pe jos, cartofi prajiti calcati in picioare si jeg maximum. Mai, v-ati prins ca era naspa, nu? NASPA RAU!

Am plecat in doi timp si trei miscari. De fapt, nu stiam cum sa iesim mai repede. Eu una mi-am promis ca nu mai calc pe-acolo pana nu se satura Rahova de mol! In statia de tramvai, din nou debandada. Si aglomeratie. Si coate. Si-o mama, catre fetita: "Sa stii ca mie nu imi place molul asta. Celalalt in care mergem noi e mai frumos" (he, he, era si greu sa-ti dai seama ca nu-ti place). Si-o doamna, care facea presupuneri: "O sa vedeti voi ca o sa se afle ca si asta e a lu' Vanghelie si-a lu' Nicky Scorpion"...

La multi ani, Majestate!

Regele Mihai I al Romaniei implineste astazi 87 de ani. Cu prilejul asta, acum trei zile, pe 22 octombrie, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc (INMER) a organizat, la Palatul Cantacuzino, o festivitate, la care s-au strans peste o suta de oameni. Sa-l sarbatoreasca pe Rege. In ciuda faptului ca se stia ca Majestatea Sa nu va fi prezent, plecat fiind din tara, au venit acolo o multime de oameni, dornici sa-l serbeze. "Suntem prieteni de mult, mergeam impreuna la petrecerile de la Cercul Militar. Am venit, chiar daca stiu ca ca nu e-n tara si nu va veni aici in seara asta. Dumneavoastra stiti ca el a fost rege in pantaloni scurti?", murmura o doamna, urcand scarile palatului. Am fost si eu acolo. Ca sa-i intalnesc pe vechii mei prieteni: Radion Chiaburu si Lascar Zamfirescu, doi dintre colegii de liceu ai Regelui. Sper sa nu-i supere apelativul asta, "prieteni", sa spuna ca-i o indrazneala. Eu asa-i consider: prieteni.

Invitati sa sustina un recital au fost cei patru artisti care alcatuiesc Studioul de muzica veche: Georgeta Stoleriu, Anca Iarosevici, Robert Dumitrescu, Verona Maier.

Uite si pe prietenii mei, in primul rand, in centru fotografiei:

Si uite-i, mai jos, tinand si speech-uri, ca fiecare se pregatise sa depene amintiri din perioada petrecuta in cadrul "clasei palatine".

Domnul Chiaburu voia sa vorbeasca vreo 20 de minute, motiv pentru care s-a tot razboit amical cu Marilena Rotaru, realizatoarea programului festiv. Dumnealui voia sa puna monopol pe microfon, ceea ce s-a si intamplat intr-un final. Dar tot n-a putut sa vorbeasca 20 de minute, cum isi planuise.

Iar eu m-am amuzat de incercarile dumnealui de-a-si urma planul si de-a zice tot :)

Domnul Zamfirescu a venit cu un discurs scris pe o foicica, realmente impresionant, care s-a sfarsit cu lacrimi... "Persoana Majestatii Sale inca din tinerete a arata o tinuta cu toate calitatile unui suflet mare. Modestia Mariei Sale si dreptatea judecatii in toate imprejurarile vietii, manifestata cu vorba dulce, dar ferma, sunt rare intre oameni si nu trebuie interpretate altfel. Ele sunt calitatile oamenilor alesi de Dumnezeu pentru a indruma aproapele cu binele si cu ratiunea pe calea cea justa. Repet, este un suflet mare si un bun roman, nu asa cum se spune acum, ci asa cum noi, cei care am avut norocul sa-l cunoastem bine, o putem marturisi. Sa-i dea Dumnezeu o viata lunga pentru a mai face mult bine in jurul sau. Traiasca Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei!"

Deseara ma duc la un recital la Ateneul Roman, tot in onoarea zilei de nastere a Majestatii Sale, sustinut de panistul Dan Grigore. Va spun maine cum a fost :)

Am uitat un detaliu important: pozele sunt ale lui Lucian Muntean, colegul meu de la ziar, care ma insoteste pe la mai toate materialele. Multzam :)

Fericire in stare pura

Al Jarreau, aseara, la Sala Palatului. Aproape ca nu se poate descrie ce-a fost acolo. Hipnotizata, nenica, asa am fost, din primul moment, cand a irupt pe scena, cu toata trupa, alergand, cantand, gesticuland, pana in ultima clipa a celui de-al doilea bis. Mi-au ramas in minte vocea lui, calda si colorata, mimicile, fetele, expresiile, palmele mangaind aerul, degetele lungi pipaind forme, umbre, mi-au ramas in minte bucuria, veselia, fericirea... Multumesc din suflet, da' din suflet multumesc celor care-au avut bilete/invitatii in randul 4 al Salii Palatului si n-au venit, le datorez doua ceasuri magice, in care-am putut sa sorb tot ce se-ntampla pe scena. In care-am vazut tot si-am simtit tot, in care m-am trezit fredonand, repetand, murmurand, in care-am zambit cu-o gura mare, pana la urechi, de-mi incremenise toata fata intr-un zambet :)

Poze autentice (facute cu telefonul:))

Toata trebusoara a inceput pe la 7 si ceva, aproape de si jumate, si douazeci, si, din momentul ala, eu nu mi-am mai dezlipit ochii de pe scena. Ca tot ce se intampla acolo era bestial. Mi-am amintit toate melodiile pe care nici nu stiam ca le stiu - Mariusache e responsabil de "cultura" mea Al Jarreau, ca el e mare fan - am batut din palme si-am simtit ca tot ce fac, ca tot ce simt ajunge acolo unde, la cativa metri departare (sa fi fost 7-8 metri?), canta Al Jarreau. Omul-orchestra :) Care-a antrenat toata trupa in aventura asta de doua ore si care-a facut show de-adevaratelea.

Stia bine c-a venit la "Bucharest" si-a tot repetat numele orasului, pan-a devenit un vers... a povestit c-a fost "acum doua seri la Kiev, aseara in Armenia, la Yerevan, acum aici... for the first time in east, in east, in eeeaaaast" :))) S-a jucat cu noi, a aruncat ocheade, a pus ochii :) pe doi amorezi din primul rand, cu care-a tot comunicat din priviri, a spus, asa, cantat, cum stie el, ca "ne-am adunat aici sa celebram love songs, love feelings", a glumit la adresa muzicii MTV, "empty-V", a tras permanent publicul spre el, iar publicul i-a raspuns...

Ah, si a avut si pauza de "commercials", tot cantata si ea, in care si-a prezentat CD-urile... Io nu prea agreez reclama pe scena, dar, pe bune, aici n-a sunat si n-a fost nimic fals... A fost asa, ca o chestie intre prieteni :) Si-a facut doua bisuri fenomenale!! La primul, a iesit pe scena c-un tip din trupa, cantand, improvizand (au urmat apoi doua piese beton), iar la al doilea bis a-nceput sa fredoneze, in stilul propriu, inconfundabil, inca din culise (si-au urmat alte doua piese). Finalul in forta a fost demential si tot poporu' din fata (ca in spate nu ma induram sa intorc capul) s-a ridicat si-a aplaudat in picioare. Ah, si-am uitat sa va spun c-au mai fost niste solo-uri absolut dementiale si ca pe la mijloc, pe undeva, a fost o improvizatie super faina, cu Al si cu un tip din band care-a cantat la chitara ceva cu nuante spaniole :) Si ca veni vorba de band, iata-i pe cei cu care face minuni Al Jarreau: Debbie Davis (backing vocals), Joe Turano (musical director, sax, keyboards), John Calderon (guitar), Larry Williams (keyboards), Stan Sargeant (bass), Mark Simmons (drums).

Acuma, sa nu se supere pe mine cineva din trupa, dar pe mine, tipa, Debbie, m-a dat pe spate. Exceptionala, pe bune! Au fost minute intregi in care, efectiv, nu-mi puteam lua ochii de la ea. Cred ca asta inseamna sa ai ceva... nu stiu cum i-o zice, lipici, vino-ncoa, Dumnezeu stie cum... dar tipa aia mi s-a parut esenta bucuriei, pe bune. Intr-o rochie alba si lunga, inalta si cu tatuaj pe spate (stateam aproape, v-am zis, am vazut tot!), cu bratele intinse, fata asta, Debbie, respira fericire. Pe bune, nu vorbesc tampenii. Cred ca asta inseamna sa se vada pe tine ca-ti place ce faci, ca te bucuri cu fiecare fibra de ce faci. Duetele, schimburile de priviri, de zambete, cu Al Jarreau au fost, si din motivul asta, electrizante. Ca erau doi oameni fericiti la culme. Sau cel putin asa am simtit eu. Dar m-am uitat in stanga, in dreapta, si peste tot am vazut aceleasi fete, aceleasi emotii.

Si mi-a mai placut ceva. Rasul lui Al Jarreau. Cred ca daca inchid ochii mi-l amintesc si-acum. Si mi-a mai placut si-o melodie cu refrenul in franceza, pe care-a cantat-o cu Debbie. Asa ca inchei cu un apel: daca stie cineva despre ce melodie e vorba, sa dea un semn. Ca io nu am liniste pana n-o gasesc :))

Si mai spun c-a fost prima oara cand am parasit Sala Palatului realmente entuziasmata ca sunetul a fost excelent, ca nu s-a auzit niciun scartait, nicio nota falsa, nicio boxa paraind... In dimineata asta, aveam sa aflu de la Cezar ca in spate s-a auzit execrabil. Exact asa cum se-aude de obicei in Sala Palatului, prin boxele de cacao pe care le poseda. Si ca eu si cei din fata am auzit bine pentru ca, probabil, am auzit sunetul prin boxele lor, puse pe scena. Un motiv in plus sa ma bucur c-am stat unde-am stat. Asa ca eu zic sa instituim regula urmatoare: la spectacolele de suflet, care se tin in Sala Palatului, sa incercam sa stam cat mai in fata, ca s-auzim cum trebuie :) Ca sistemul de sonorizare nu cred sa-l schimbe prea curand.

Zarva vesela de gutui dulci si aromate

Gutuile de la Iepuresti au luat calea cuptorului in seara asta. (Cred ca si-n alta casa, la ora asta, se maroneste o gutuie uriasa... Zalex? Petisa? Se infrupta cineva cu gutui?) Reteta-i simpla, v-o reproduc, chiar daca nu sunt eu autoarea poeziilor portocalii, cu rima dulce :) Asadar: nuci, gutui, zahar si caldura :) Multa caldura :) Ies niste minuni aurii, tinute-n loc de-un sos de zahar caramelizat. Tinute-n loc pana vin niste dinti amenintatori si doritori sa sfarme crusta si s-atace nucile prizoniere-n miezul moale... Da' mai bine-as lasa metaforele la o parte si m-as duce sa mai iau inc-o gutuie coapta... :)

Ceasuri de toamna la Iepuresti

Am dat o fuga azi pan' la Iepuresti. Pentru o intalnire de insemnat in calendar :) Nepotzica Dora, in prima vizita la stramamaia Tudora :))

Bine, Dora mai mult a dormit...

... si-a zambit in somn :) Ramane, cu toate astea, o intalnire memorabila :)

Si-am pozat si niste flori...

... si-alte flori...

... si-un strugure...

... si-un petec de iarba verde...

... si-o lampa...

... si-o gutuie aurie, ascunsa printre frunze...

... ati priceput ideea :)) Am petrecut doua ceasuri faine la mamaia, la Iepuresti :)

... si-am mancat si niste pastrama, dar nu v-am pus poza, ca vi se facea pofta si nu voiam sa va am pe constiinta :))

Malaga: novillada si poze cu novilleros

Ziua 6, seara

Inainte de pus multe, multe poze, inainte de povesti va spun asa: ca am avut bafta. Ca am putut intra moca la luptele cu tauri, ca in mod normal sunt cam scumpicele. Adica, biletele sunt mai scumpe la corride (cu tauri de cel putin 4 ani) si mai ieftine la novillade (cu tauri de varsta mai mica..) Tinand cont ca arena de corrida e rotunda, asta inseamna ca la momentul inceperii spectacolului, jumatate din arena e la soare si celalalta jumatate la umbra. Ei, locurile la soare (Sol) costa mai putin, cele la umbra (Sombra) - costa mai mult. Sunt si bilete intermediare ca pret, pentru a ocupa un loc in arena care, initial, e la soare si, dupa aceea, ajunge sa fie la umbra (Sol y sombra).

Ca sa va lamuriti cum stau lucrurile, va spun doar ca preturile pot merge de la 2 euro (numar limitat de bilete, conditii speciale, "precio special andanada", in sectoarele 4-5, cele cu soare) pana la 97 de euro.

Stati sa va pun o poza edificatoare, sa vedeti cam cum e in arena pe la ora 18.30-19.00, inainte de a incepe corrida/novillada...

Si va mai spun ca la ei treaba asta e sport national, ca exista abonati si abonamente, ca la fotbal, si ca mosulicii isi aduc pernute ca sa puna pe treptele de piatra pe care se sta la baza arenei. Ca si aici sunt diferente de pret: locuri jos, la etajul 1, la etajul 2... Ca nu lipsesc evantaiele (si, evident, madamele), dupa cum nu lipseste nici baiatul cu "aqua y cerveza", cum e la noi individa care se plimba cu pungi cu seminte, prin tribune, la fotbal...

De retinut si ca, in mod normal, sunt lupte cu tauri in fiecare duminica, in localitatile din Andaluzia care detin arena in acest sens (si mai toate detin). In august, insa, in Malaga, sunt spectacole in fiecare zi. Pentru ca august e luna de sarbatoare, luna in care se sarbatoreste, timp de zece zile, Feria.

Uite un cartel, adicatelea un poster, cu un prea frumos matador :))

Asa ca daca alegeti sa mergeti in august la Malaga, puteti fi sigur ca n-o sa ratati un spectacol cu tauri. Spectacolele costa, dar noi, io si cu Mariusache, fiind acolo la inceputul lunii am prins o competitie intre novilleros si intre scoli taurine. Stati ca va zic cum se chema: "III Certamen Internacional de Escuelas Taurinas". Pe 6, 7 si 8 august s-au intrecut novilleros, viitorii matadori, iar pe 11 august a avut loc finala (asta a fost a sasea zi in Malaga), cand s-a ales castigatorul si eu m-am pozat cu el :))

Inainte de orice...

... un mic DICTIONAR TAURO-ROMAN...

Corrida - lupta cu tauri, in care taurii au cel putin patru ani. Astea sunt cele mai tari (io n-am vazut de-astea, dar o sa vad, ca ma mai duc :))

Novillada - lupta in care taurii au cel putin trei ani si se cheama novillos (la asta am fost noi, in doua randuri)

Torero - termenul cu care sunt desemnati fiecare dintre cei care iau parte la o lupta cu tauri, ca e o intreaga echipa aici. Termenul comun, pe care il stim noi, "toreador", nici macar nu exista in limbajul luptelor moderne cu tauri. El a fost popularizat de Bizet in "Carmen".

Toti cei din poza sunt toreros...

Matador/novillero - care sunt diferentele? Matadorul a trecut de alternativa, o ceremonie in care e propus spre a primi titlul de matador, o lupta cu tauri in care e secondat de doi matadori pentru a absolvi, pentru a trece de la statutul de novillero la cel de matador. Un novillero poate sa se lupte doar cu novillos, in vreme ce un matador se lupta si cu tauri (toros), si cu novillos. Dat fiind statutul sau, matadorul nu lupta cu novillos (tauri de 3 ani) decat in festivaluri. Matadorilor li se mai spune si espadas (sabii) sau diestros (experti).

Uite un novillo, un taur mai "micut". Care, cand intra in arena, facea ca toate spumele, de nervos ce era...

Tercio - o lupta cu tauri e alcatuita din trei parti (tercios). Fiecare se desfasoara dupa un anumit ritual.

In primul tercio - tercio de varas, taurul (fie el taur, taur, fie el novillo) e ametit cu capele de culoare magenta. Toti cei care alcatuiesc suita torero-ului fac treaba asta, agita mantii, enerveaza si obosesc taurul... Tot acum intra in scena picadorul, pe un cal, si ii infige taurului o lange in gat.

In al doilea tercio - tercio de banderillas, apar banderilleros care infig in spatele taurului mai multe randuri de banderillas (tepusele cu franjuri colorati). Iar in al treilea tercio - tercio de muerte, se produce faena - actul ritualic al omorarii taurului.

Picador - in primul tercio, prima parte, cum v-am zis, picadorul (individul care vine pe cal in arena) foloseste o pica, o lancie pe care o infige in spatele taurului, pentru a-i slabi muschii de la gat. Taurul isi va tine din acest moment capul in jos si va putea fi ucis mai usor, in sensul ca toreadorul poate sa-i dea, la sfarsit, lovitura finala. Novillada sin picadores - inseamna novillada fara picadori. Novilladas con picadores - novillade cu picadori. Se va vedea, mai jos, ca noi am avut picadori in arena. Calul e intotdeauna invesmantat intr-un fel de zale si are ochii acoperiti, iar picadorul are si el picioarele varate in niste "cizme" otelite.

Dar stati ca daca picadorul tine lancea prea mult infipta in spatele taurului, lumea incepe sa se agite si sa fluiere...

Banderillero - este acel torero (din suita, din echipa matadorului/novillero-ului) care, in partea a doua a luptei cu tauri, infige banderillas (cate doua) in spatele taurului. Trebuie sa le stiti, sunt tepusele acelea cu franjuri in diverse culori. Cateodata intra, cateodata nu :(, iar publicul incepe sa fluiere in caz de esec. Tinand cont ca un taur e deja obosit si slabit dupa ce il inteapa lancia picadorului, banderillas au rolul de a-l slabi si mai mult. Daca, in prima parte a luptei, taurul refuza sa se apropie de calul pe care e picadorul si acesta nu poate infige lancea, sunt folosite banderillas negras - tepuse mai lungi, mai grele, cu franjuri negri. Pentru crescatorul de tauri e rusinos sa fie folosite aceste tepuse, o dovada a faptului ca nu au fost antrenati cum trebuie pentru lupta.

Daca priviti cu antentie pozele, o sa vedeti ca taurul are infipte in spate niste chestii colorate... banderillas. Din pacate, n-am surprins momentul in care au fost infipte...

Capote/muleta - prima este capa folosita de toti toreros (inclusiv de personajul principal) in prima parte a luptei. E o capa magenta pe o parte, galbena, pe celalalta.

La final, matadorul/novillero-ul schimba capa cu muleta - din panza rosie, pe un bat de lemn, pe care o foloseste pentru faena...

Faena - sub palaria acestui termen intra tot dce se intampla in cea de-a treia parte (si ultima) a luptei cu tauri, toata actiunea care se petrece cu capa de culoare rosie (muleta). Este partea cea mai importanta a luptei.

Un matador are zece minute de la inceputul celei de-a trei parti ca sa omoare taurul. Daca, dupa aceste zece minute, taurul e inca viu, presedintele arenei va cere sa i se dea matadorului/novillero-ului un avertisment - aviso.

Torero mai primeste un aviso, dupa alte trei minute si inca un aviso, dupa alte doua minute. Dupa cele trei avertismente, taurul poate parasi viu arena, dar asta reprezinta o mare rusine pentru torero. Fie vorba intre noi, la novilladele la care am fost noi, niste torero din-astia tinerei au chinuit rau de tot taurii si au fost fluierati copiosi. Dar taurii tot morti au iesit din arena :((

Brindis - inainte de a incepe faena, matadorul/novillero isi da palaria (montera) de pe cap si cere presedintelui arenei permisiunea sa omoare taurul. In acest moment, poate sa salute, sa ofere un salut - brindis si sa dedice moartea (viitoarea moarte) a taurului cuiva din public, unui alt torero sau intregii audiente. Daca brindis-ul e pentru o singura persoana, torero va inmana acelei persoane palaria sa pe intreaga perioada a faenei, putand sa o arunce peste umar. Daca moartea taurului e dedicata intregii audiente, torero va pune palaria jos, in mijlocul arenei, sau o va arunca peste umar, ca sa-i poarte noroc. Daca palaria nu cade drept si se intoarce invers, e semn ca torero va avea ghinion :(

Cum e omorat taurul? La sfarsitul faenei, matadorul/novillero-ul va incerca sa infiga o sabie (estoque) chiar printre omoplatii taurului, iar varful sabiei ar trebui sa strapunga/sectioneze aorta. Intepatura/lovitura se numeste estocada.

Daca taurul nu cade, torero va folosi o alta sabie, avand un fel un fel de cruce (descabello), care sa strapunga maduva spinarii. Lovitura e aplicata la ceafa. Atunci cand taurul se prabuseste, un banderillero va infige un cutitas (puntila) in aceeasi zona. Si gata :(

Ce se intampla dupa ce e omorat? Un grup de catari impodobiti intra in arena si cara taurul, de-acum mort de-a binelea, in zona in care se afla macelarii, care-si fac treaba...

Ce sunt trofeos? Trofeos - trofeele sunt inmanate matadorului/novillero-ului dupa o performanta extraordinara. Sunt mai multe si au legatura cu taurul, bineinteles. Cu consimtamantul multimii, torero-ul si echipa lui fac un tur al arenei (vuelta). Daca cea mai mare parte a audientei cere acest lucru presedintelui arenei - in mod normal, fluturand batiste albe (panuelos) - presedintele poate sa il premieze pe torero, poate sa faca semn ca e de acord sa i se dea o oreche (una oreja). A taurului, bineinteles. Daca multimea cere si presedintele insusi considera ca performanta respectivului a fost extraordinara, poate sa-l premieze cu doua urechi (dos orejas). Daca presedintele considera ca performanta individului a fost cea mai-cea mai, il va premia cu doua urechi si coada :) - dos orejas y rabo. Acestea sunt cunoscute sub formularea "los maximos trofeos". Trofeele sunt aduse in arena si inmanate matadorului/novillero-ului care face un tur al arenei cu ele.

Uite-aici, i se aduce urechea si i se inmaneaza...

... individul o ia si face turul arenei, impreuna cu echipa, ca sa prezinte trofeul...

Cartel - un cartel e un poster care promoveaza lupta cu tauri/un poster pe care sunt prezentati matadorii/novilleros care vor participa la lupta... Uite-asa ca-n pozele de mai jos... In mod normal, sunt cate trei matadori sau novilleros care lupta cu cate doi tauri fiecare. In fruntea listei sunt cei mai tari, se intelege:))

Dupa cum se poate vedea si in poze, in arena sunt desenate doua cercuri. Care-i rolul lor? Picadorul trebuie sa ramana in afara cercului exterior pentru a primi atacul taurului, in primul tercio, iar toreros trebuie sa-l tina pe taur in interiorul primului cerc inainte ca acesta sa atace calul si picadorul.

Si va anunt ca si eu mi-am cumparat un cartel cu 5 euro si vreau sa-l inramez si sa-l pun pe hol :))

Ah, si traje de luces - asa se numeste costumul, din pricina lucirilor si stralucirilor...

Va mai spun asa: ca in prima zi in care am fost, aproape mi s-a facut rau pe-acolo :) Prea multi tauri care mureau, cald, sange, soare... Dar costumele sunt realmente betoane, iar oamenii astia - matadorii/novilleros - stau atat de tepeni ca zici ca sunt infipti intr-un bat, nu alta. Lumea e agitata: se striga, se gesticuleaza, se ofteaza, cand torero e prins pe picior gresit si-si mai ia cate un corn. Dar cat tupeu! Pe bune, sa fii la un milimetru de taurul ala furios care, atunci cand intra, rupe tot! Alearga ca un apucat, se repede la tot si la toate. Furie, mama, nervi!

Si, bineinteles, ca matadorul/novillero e plin de figuri :) Si ele poarta diverse nume: Veronica, Chicuelina, Faroles, Gaonera... adica ingenunchieri, rotiri, suciri... taurul e fixat in ochi, multimea striga ole!... Cu o mana in sold, picioarele desfacute si infipte in pamant, invarte taurul incoace si incolo...
Stati ca mai e o treaba! E cam la sfarsit, sper sa cititi pana aici, dar scriu cu majuscule: TAURUL NU ARE NICIO TREABA CU ROSUL! Si cu nicio culoare, ca nu vede in culori! Se foloseste o capa rosie, din vechime, pentru ca petele de sange sunt mai greu detectabile pe rosu... A mai cazut un mit, ala cu taurul care vede rosu in fata ochilor si se umple de nervi :))

La final, dupa ce primeste urechea (asta am vazut eu cu ochii mei), torero si suita lui fac un tur de arena. Multimea e in delir. La propriu. Se arunca evantaie, saluri, una... alta (se zice ca si sutiene, io n-am vazut)... Ei, torero le ia, le trece pe la inima si le arunca inapoi. Figuri, mama :)) Inteleg ca e moarta lumea dupa indivizii astia :)) Cand nu mai apuca el sa le pupe si sa le arunce pe toate, le arunca ceilalti :)) Dar nu cred ca sunt asa de pretuite...

Ei, pe 11 august, in finala, a castigat un portughez in costum verde. Manuel Dias Gomes. Uite AICI o stire dintr-o gazeta :)

Dupa ce-a primit si trofeul, am avut voie sa coboram si-n arena. Asa ca ne-am dus fuga - fuga si ne-am tras in poza: eu cu Manuel, Mariusache, cu unu' din suita lui, imbracat in rosu :))

Dupa care, ne-am pozat picioarele, langa urma unei copite de taur... si ne-am dus acolo unde se produsese macelul, unde fusesera macelarite animalele. Se si vad, acolo, intr-un colt...

... si-acolo, aglomeratie mare. Fetite si baietei, in cautare de trofee. Adica de urechi si de cozi. Se tot rugau de nenii-macelari sa le dea si lor un "suvenir"...

Si fetita a primit o codita... si-a stat si la poza...

... si baietelul nu mai stiu ce a primit, o ureche cred :) Dar avea si el o capa visinie :)) pe care o agita pe-acolo, un viitor torero, ce sa mai!

Si-acum, pentru cei care-au ajuns pana aici punem si niste fimulete :))

Manuel invarte taurul...



... taurul se enerveaza si e gata-gata sa-l agate de pantaloni :))...



... iar, la final, lumea cere sa-i fie data urechea taurului si flutura-flutura batiste, pana cand presedintele arenei scoate si el batista, semn ca e de acord ca novillero sa primeasca trofeul. Adicatelea, urechea...



Gata, ne vedem in Cordoba :))