O restanta (si ce restanta): Ischia. Preafrumoasa insula Ischia

Sau cum am fost în Mongibello, staţiunea italiană fictivă din romanul (şi filmul) „The Talented Mr. Ripley“...

Celelalte povesti ale vacantei mele italiene - editia mai 2010:)

• Vacanta mea italiana; un fel de preambul: http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2011/05/vacanta-mea-romana.html
• Roma e inima pamantului: http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2011/05/roma-e-inima-pamantului.html
• Tivoli, fereastra catre Roma: http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/2011/07/tivoli-oras-cu-bucurii-medievale.html

N-aţi înţeles nimic? Vă explic imediat: multe dintre scenele peliculei cu Matt Damon, Jude Law şi Gwyneth Paltrow s-au filmat în Ischia, cea mai mare insulă din Golful Napoli.

Evident, când am ajuns pe Ischia, nu ştiam nimic de felul ăsta. Pentru că vacanţa mea italiană a fost cea mai puţin pregătită dintre toate vacanţele şi pentru că nu eu vârâsem insula napolitană în program, ci prietena mea, Mirela, care locuieşte de ani buni în Italia. Aşadar, „mergem la Ischia", pentru că „e foarte frumoasă - zic italienii", pentru că, printre ei, „e mult mai cunoscută decât Capri". Şi-am fost pe Ischia, insulă vulcanică aflată la o oră distanţă de Napoli cu feribotul, iar „Işchia", cum pronunţă localnicii, s-a dovedit a fi piesa de rezistenţă a vacanţei noastre. (O fi fost şi pentru că David, puştiul de 4 ani al prietenei, a mormăit pe toate străduţele frânturi din „Fratelli d'Italia", imnul ţării-gazdă; iar mie mi s-a întins bucuria până la urechi; îmi place şi imnul, mi-a plăcut şi vacanţa).

Vezuviul care răsare din mare

Până la a lua însă feribotul din Napoli Beverello, ne-am învârtit vreo jumătate de oră în căutarea unei parcări sigure în zona portului; veniserăm cu maşina. Iar zona portului din Napoli, să ne-nţelegem, arată dezolant: blocuri cu faţade scorojite (da, şi cu nelipsitele frânghii cu rufe colorate, puse la uscat) şi grămezi impresionante de gunoaie (nu că v-aş spune ceva nou, însă, prin comparaţie, Ferentariul e aproape îngrijit). Şi, câteva zile mai târziu, în locul din care ne-am îmbarcat noi spre Ischia, un turist american a fost jefuit şi bătut de nişte motociclişti napolitani.

Dacă ajungeţi însă pe insulă fără incidente, o să vedeţi că arată fabulos, având, de altfel, reputaţia de a fi una dintre cele mai luxoase destinaţii de vacanţă din Italia. Dovada clară, domnii şi doamnele îmbrăcaţi la patru ace de pe feribot (laolaltă cu bagajele lor, încărcate cu repeziciune, la destinaţie, de diverse maşinuţe şi duse direct la hoteluri; Ischia trăieşte din turism, iar engleza şi germana sunt vorbite pe străzi mai mult decât dialectul local). Pân-acolo însă, nu uitaţi, în ora petrecută pe feribot, să faceţi sute de poze celuilalt Napoli, oraşul fotogenic şi colorat de pe mal (se vede treaba că nu tot oraşul arată ca în port), dar şi impresionantului vulcan Vezuviu, ce pare că răsare chiar din mare, cu cele două conuri ale sale.

Tom, Marge şi Dickie, pe Ischia

Pe Ischia, prima oprire, o băncuţă în apropierea căreia ne-am înfulecat sendvişurile cu prosciutto aduse în rucsac; noi şi porumbeii, care s-au săturat cu firimiturile. Şi-am pornit-o apoi agale pe străduţele adormite; duminica la prânz toate magazinele sunt închise (nu că ne-am fi apropiat; sandalele Fendi dintr-o vitrină erau cel mai clar indiciu cât priveşte nivelul de trai al turiştilor de pe insulă). Pe Ischia era, însă, cald, bine, linişte; şi câteva dame în rochii foarte colorate se preumblau prin centru; şi nisipul de pe plajele insulei îmbia la leneveală; ceea ce n-am făcut, că se zărea în depărtare un castel şi voiam să ştim ce e cu el înainte să înceapă ploaia.

„Castello Aragonese" - pentru că despre el e vorba - e construit pe o rocă vulcanică separată de Ischia; un pod din piatră ridicat la 1441 leagă însă Ischia de insuliţa stâncoasă care găzduieşte castelul. Acela a fost şi anul în care castelul a luat forma pe care o are astăzi, cu tot cu zidurile sale impresionante, menite să-i apere pe locuitorii insulei de atacurile piraţilor, foarte dese în această perioadă. Interesant e însă altceva: pe insuliţa cu castelul primele fortăreţe au fost construite nici mai mult, nici mai puţin decât în anul 474 înainte de Hristos. Asta scrie în pliantul dedicat castelului; de unde mai afli şi că perioada de graţie a acestuia a fost în secolul al XVI-lea, când găzduia 1892 de familii, şi că pe la 1820 castelul-fortăreaţă a funcţionat ca închisoare pentru cei condamnaţi pe viaţă.

Astăzi, Castello Aragonese e cel mai vizitat monument din Ischia, la concurenţă cu numeroasele plaje care atrag aproape 6 milioane de turişti anual. Printre ele, şi plaja privată „Bagno Antonio", în care avea loc prima întâlnire, în „The Talented Mr. Ripley", dintre Tom (Matt Damon), Marge (Gwyneth Paltrow) şi Dickie (Jude Law). Căci, în realitate - aşa cum am aflat şi eu mai apoi - staţiunea Mongibello din film este, de fapt, un mix imaginat de Anthony Minghella între insulele Ischia şi Procida, din apropiere. Iar astăzi sunt turişti care ajung pe Ischia cu unicul obiectiv de a reconstitui traseul lui Tom, Dickie şi Marge...

(The Talented Mr. Ripley)

Nu rataţi...

- Localităţile de pe insula Ischia: orăşelul Ischia (cu cele două părţi ale sale, Ischia Porto şi Ischia Ponte), dar şi Lacco Ameno, Casamicciola, Forio, Barano, Serrara-Fontana. Insula are, în total, 10 kilometri de la vest la est, 7 kilometri de la nord la sud, o zonă de coastă de 34 de kilometri şi o populaţie totală de aproximativ 60.000 de locuitori. Cel mai înalt vârf al insulei este Monte Epomeo, de 789 de metri.

- Festivalul Filmului Străin din luna iunie; aceasta în condiţiile în care, pe parcursul timpului, Ischia a avut o relaţie strânsă cu cinematografia: din 1950 încoace numeroase scene din numeroase pelicule au fost filmate pe insulă: „The Crimson Pirate" (1952), cu Burt Lancaster, „Vacanze a Ischia" (1957), „Appuntamento a Ischia" (1961), „Cleopatra" (1963), cu Liz Taylor şi Richard Burton... În plus, Villa La Colombaia, din localitatea Forio, găzduieşte şi un muzeu dedicat cineastului italian Luchino Visconti.

- Vinischia. Un eveniment care are loc în luna iulie şi care este dedicat în întregime vinului, mâncărurilor şi îndeletnicirilor tradiţionale în zonă. Se organizează în fiecare vară, începând cu 1999, la Torre Guevara din Ischia Ponte. Tot în iulie, pe 26, Festa di Sant'Anna, care include, în umbra Castelului Aragonese, o paradă a bărcilor reprezentative pentru Ischia, dar şi pentru insula din apropiere, Procida.

Care Procida arata uite-asa, seara, la asfintit:

Si-acum povestea zilei noastre de mai pe Ischia in fotografii; multe si frumoase fotografii...

Drumul de la Roma spre Napoli, pe autostrada, doldora de masinute simpatice :)

Si daca autostrada e doldora de masini mici si simpatice, periferia orasului Napoli e doldora de gunoaie. Zau.

In portul din Napoli, David asteapta, cuminte, feribotul care sa-l duca pe Ischia.

Iar de pe feribot privelistea e totala, cu un Napoli colorat si fotogenic (si vizitabil, sunt sigura, daca ai curaj sa treci de periferie...)

Dap, Vezuviul. Si atat.

Si, gata, am ajuns pe Ischia. Iar insula asta are pe vino-ncoace, asta e clar.

David, si el fotogenic si zambaret; si vesel; ca noi toti.

Plaja era imbietoare; si nu ne-am mai fi dat dusi.

Lene pe Ischia; si doamne in rochii de plaja colorate, asa cum va spuneam...

Doua motociclete Vespa; mi-as lua si maine una; imi plac la maximum.

Mergem catre Castelul Aragonese. Ca sa stiti care e tinta.

Vedere din Castello Aragonese. De fapt, vreo doua ore si ceva am stat numai in castel; dovezile, mai jos :)

La plecarea din Ischia, am mancat, probabil, cea mai buna pizza ever; o pizza napolitana al carei gust pur si simplu nu se poate descrie. Nu se poate. (si nici nu s-a putut fotografia; ca aveam mainile ocupate :))

Din nou, pe feribot. Unul mai lent; a facut aproape doua ore pana-n Napoli; un fel de feribot-autobuz; a oprit si la Procida, o insula din apropiere.

Asfintitul a fost fabulos; si ce daca era un pic cam frig? :))

Procida.

Si-atat. Deocamdata.

Dar nu plecati prea departe; urmeaza, pe blog, o noua poveste de vacanta in fotografii; Roma si Tivoli, in octombrie 2011, alaturi de Castel Gandolfo, Barberino di Mugello si un pic, doar un pic de Florenta. "Nici nu stiti ce pierdeti", daca va indepartati - vorba lui Diaconescu :)