Iarna pe ulita

Pe ulita mamaii Maria, la Ralesti. Unde, ca-n fiecare an, s-a taiat porcul. Si unde, nu ca-n fiecare an, ci prima data, a venit si Dora sa asiste. Dora, nepotzica. Doar ca Dora-nepotzica a fost cam matzaita, se trezise prea devreme, asa ca toata ziua a facut fetze-fetze si a strigat "Veau a tati!", "Veau a mamaia!". Care tati, care mamaia erau afara, se ocupau cu porcul. Cu porcii. Ca au fost doi.

A fost, ca si anul trecut cand s-a taiat porcul, alb la Ralesti. Alb, linistit, sarbatoresc. O mare de alb, cu mici pete de culoare: rosul Dorei, rozaliu-portocaliul soriciului, verdele gardului si-al unor case, albastrul limpede al cerului de iarna.

Povestea a inceput devreme-devreme, intr-un Logan (rosu), in care ne-am cuibarit unii in altii sase persoane, si-n care Dora si-a facut si-un mic somn de frumusete langa renul moale, fotogenic (cu bot rosu). Si s-a sfarsit dupa-amiaza, spre ora 5, tot in Logan, cu noi cei sase molesiti (unii mai mult, dupa o tzuica din pere), obositi, ghiftuiti cu pomana porcului si cu muraturi, si cu Dora, inca o data, dormind inca un somn.
Intre cele doua "soamne" ale Dorei, a fost o zi alba si frumoasa, cu porci razuiti si sorici mult-asteptat, cu maini inghetate si galeti cu apa carate de la matusa Marioara, cu fum inecacios de la vatra, care-ti intra in ochi, cu legaturi de ardei iuti, rosii, uscati, cuprinsi de promoroaca sub forma de acisoare, cu o biserica alba-alba si o turla frumoasa, semeata, pe fundal de albastru, cu porcul de la Bitza si porcul de la popa, cu Dora si vorbele ei de duh, "pocu' doame?", "ce cauta capu' de poc in zapada?", "e mudar, zapada e patata...", "nu-mi pace cum mioase", "vem soici! vem soici!" , cu omul de zapada in miniatura facut de mine pentru Dora, cu pata (traditionala) de sange (tot rosu, se-ntelege) din fruntea Dorei (autor, Gigioaca, pe principiul "asa ne faceau si noua cand eram mici si se taia porcul"), cu soba fierbinte-fierbinte (cu tot cu forma de cozonac in care se copsesera niste bucati generoase de dovleac), cu Dora si covrigii ei, cu Dora si maturica ei, de curatenie... si, evident, cu un aparat de fotografiat care a insotit orice miscare a participantilor la ritualul anual de taiere a porcului la Ralesti. Acestea fiind spuse, iata imaginile care fac cat o mie de cuvinte...

Cei pasionati de ritualul taierii porcului la Ralesti trebuie sa stie ca eu am mai scris despre povestea asta si-n Adevarul, la un moment dat (prin 2006, cred). Atunci n-a fost zapada, dar atmosfera a fost super simpatica, asa, ca de fiecare data. Si a rezultat un textisor pe care l-am preluat pe blog AICI. Bonus: niste poze in care Gigioaca incearca sa-mi ia gatul cu cutitul, iar Florin cu toporul... Sau invers?

Iar despre porcul de anul trecut de la Ralesti, cu tot cu poze (asemanatoare, a fost si-atunci o zi alba si frumoasa), am scris AICI. O sa vedeti, la un moment dat, niste porci mici, mai multi, pozati iarna trecuta pe vremea asta. Ei, ca sa inchidem cercul, se pare ca unul dintre porcii taiati azi facea parte din grupul cu pricina...

Si cum azi s-a taiat porcul si la Jirlau, la mama si la tata, sper c-au avut si ei o zi cel putin la fel de frumoasa ca a mea :)