Episoadele anterioare:
- Daisuke Takahashi. Breathtaking.
- CM de patinaj de la Torino: intro, 20 martie si 21 martie
- CM de patinaj de la Torino: 22 martie, luni. Joubert de Palavela.
- CM de patinaj de la Torino: 23 martie, marti. Vera si Aliona.
- CM de patinaj de la Torino: 24 martie, miercuri. Alexei Urmanov' Day.
- CM de patinaj de la Torino: 25 martie, joi. Evgeni Platov si Alexandr Julin.
- CM de patinaj de la Torino: 26 martie, vineri. What happened to Yu-Na Kim?
- CM de patinaj de la Torino: 27 martie, sambata. Japan, once again.
Azi (n.a. - azi e 28 martie, credeti-ma pe mine, nu calendarul din bucatarie :) a fost Gala Laureatilor si ziua in care aparatul meu, slujitor credincios la acest Campionat Mondial, a cedat nervos. Nu stiu nici pana acum daca am apasat eu pe vreun buton sau daca a cedat sistemul de lentile sau ce-o fi cedat, cert e ca inca de la inceputul Galei laureatilor, de cand a ramas pe gheata Carolina Kostner, a decis ca nu mai doreste sa coopereze cu mine. Eu m-am straduit vreme de cateva evolutii, a Carolinei si a lui Contesti, sa repar problema, dar nu, fara poze la gala asta. Iar Ali a comentat: „hai ca e un semn ca trebuie sa te uiti la gala si sa nu mai faci poze”. Adevarul e ca am cam stat cu ochiul in obiectiv zilele astea, si pentru ca imi place sa fac poze, si pentru ca voiam sa am amintiri de aici, chestii palpabile.
Va spuneam ca a fost o gala emotionanta inca de la inceput, cand au intrat pe gheata toti cei care urmau sa participe – de la locul 5 spre locul 1 – pentru ca, in timpul imnului Italiei, toata lumea sa se retraga incet-incet si pe gheata sa ramana doar Carolina. A urmat Samuele Contesti pe care, recunosc, nu l-am urmarit aproape deloc in motive de aparat foto. Apoi rusii Kavaguti si Smirnov, cu buchetul de flori purtat in mana de micuta patinatoare, apoi Miki Ando, intr-o rochie neagra si dramatica, apoi Faiella si Scali, frumosi, romantici, americanul Jeremy Abbott care ii place lui Ali, chinezii Zhang, foarte buni, pe care nu-i prea vede insa nimeni, canadiana Cynthia Phaneuf (nici dupa ea nu ma dau in vant si e prima oara cand o vad), apoi Meryl Davis si Charlie White, dupa care Brian Joubert a ridicat sala in picioare, prezentat fiind drept un patinator „molto amato de publico feminino”. Joubert a facut un exercitiu de gala super in forta si ar trebui sa-i spuna cineva sa introduca pasii aia super rapizi si in exercitiile de competitii. Aliona si Robin au fost diafani, calmi, frumosi, ca de obicei, pentru ca Yu-Na Kim, intr-o rochie gri, cu margini stralucitoare, pe care si-ar dori-o orice fetita, sa duca gratia si mai departe, sa fie diafana ca o boare, ca o adiere. Fratii Kerr au fost si ei in gala, iar Brezina, frumuselul ceh Brezina, a prezentat si el un program super simpatic pe gheata de la Palavela, luminata in multe culori de sarbatoare. Mukhortova si Trankov au fost usor plictisitori, ma cam saturasem de melodii marete, Laura Lepisto a fost o Catherine Zeta Jones foarte convingatoare, iar Natalie Pechalat si Fabian Bourzat sunt categoric o pereche pe care o sa o tin minte si cu care o sa tin in competitii in anii urmatori: frumosi, simpatici, rozalii, au dansat pe o melodie frantuzeasca nostima, „Andy”. A urmat Patrick Chan, Pang si Tong, dupa care Mao Asada a prezentat un exercitiu de gala care ar fi putut foarte bine sa fie exercitiu de concurs, atat de dificil a fost. Cu un evantai rozo-mov, a facut senzatie in Palavela si a terminat exercitiul de gala super fericita, cu gura pana la urechi. O sa caut exercitiul asta de gala pe youtube, e fenomenal, l-am vazut si la Vancouver.
Tessa Virtue si Scott Moir au fost un fel de „doamna si vagabondul”, ea-balerina, el-baietas de cartier, iar eu m-am minunat a nu stiu cata oara de cat de bine se potrivesc, de cat de buna balerina este ea... Daisuke Takahashi a inchis gala cu o executie frumoasa si calma, dupa care au revenit toti pe gheata, razand si agitand mainile colo si colo, prezentand cate un element de senzatie din bagajul lor tehnic. Iar la final de tot, cand au reintrat in arena, unul cate unul sau doi cate doi, Mao Asada a intrat cu Daisuke, asa, ca la perechi, iar el a invartit-o si ea a facut o saritura simpla :). Foaaarte simpatici :). Turul de onoare, de mai multe ori, a fost memorabil, iar asta a fost, de departe, una dintre cele mai frumoase zile de Florii din istoria mea. Ca a fost ziua mea azi, iar eu am primi cel mai tare cadou: gala, si in general, tot acest campionat mondial. Sa ai abonament la o competitie mare de patinaj e cu-adevarat o chestie antologica, o chestie care se tine minte, o mica-mare minune care sper sa se mai repete. Da, sper sa se mai repete. Oare unde sunt campionatele mondiale la anul? Am citit undeva ca in Japonia, e cam departe. O sa verific. Una peste alta, au fost niste CM memorabile, primele din viata mea... Am ramas cu multe de aici, multe-multe, o sa se mai decanteze si va mai povestesc, dar mi-a ramas in minte si melodia obsedanta pe care am tot auzit-o in arena si pe care o sa o tot leg de campionatele astea, Nina Zilli, „L’uomo que amava le donne”.
Asa, ca o faza care s-a decantat deja:), memorabil a fost amestecul de natii prezente la campionatele astea, n-am mai simtit asta niciodata pana acum pe pielea mea. In sectorul nostru, 110, stateau francezi, asiatici, americani, israelieni, rusi, etc, iar in sala erau britanici, germani, cehi, slovaci, si italieni, foarte multi italieni. La buda era un mix de limbi, in autobuz spre si dinspre Palavela, asemenea. Orasul a fost invadat la propriu de fani ai patinajului, iar eu ma bucur la culme ca am fost o mica particica din marele public din Palavela. Si o sa mi-o amintesc pe doamna nemtoaica cu „Shtatione Corsica” multa, multa vreme de-acum inainte... Intrebarea ei, pe ton nedumerit catre sofer, a fost definitorie pentru vacanta noastra, pentru toti fanii care se intorceau la 11.30 noaptea de la patinaj si orbecaiau in autobuz in cautarea statiei celei mai potrivite sa coboare... Noaptea, numele statiilor nu sunt luminate, iar soferul nu opreste decat daca apesi pe butonel sau daca face cineva semn de jos. Asa ca treci pe langa o multime de statii si, daca nu esti atent, te trezesti la mama naibii. De aici si intrebarea catre sofer, cu evident accent nemtesc: „Shtatione Corsica?”.
Si-acum ar trebui sa-nchei, dar nu, nu inchei si pun mai jos, una cate una, pozele facute in ziua cu pricina, la Torino, pana cand aparatul foto m-a abandonat... :) (acum e bine mersi, reparat si pregatit pentru urmatoarea aventura fotografica :)
Mai intai, poze de prin oras, de prin Torino....
Va spuneam ca a fost o gala emotionanta inca de la inceput, cand au intrat pe gheata toti cei care urmau sa participe – de la locul 5 spre locul 1 – pentru ca, in timpul imnului Italiei, toata lumea sa se retraga incet-incet si pe gheata sa ramana doar Carolina. A urmat Samuele Contesti pe care, recunosc, nu l-am urmarit aproape deloc in motive de aparat foto. Apoi rusii Kavaguti si Smirnov, cu buchetul de flori purtat in mana de micuta patinatoare, apoi Miki Ando, intr-o rochie neagra si dramatica, apoi Faiella si Scali, frumosi, romantici, americanul Jeremy Abbott care ii place lui Ali, chinezii Zhang, foarte buni, pe care nu-i prea vede insa nimeni, canadiana Cynthia Phaneuf (nici dupa ea nu ma dau in vant si e prima oara cand o vad), apoi Meryl Davis si Charlie White, dupa care Brian Joubert a ridicat sala in picioare, prezentat fiind drept un patinator „molto amato de publico feminino”. Joubert a facut un exercitiu de gala super in forta si ar trebui sa-i spuna cineva sa introduca pasii aia super rapizi si in exercitiile de competitii. Aliona si Robin au fost diafani, calmi, frumosi, ca de obicei, pentru ca Yu-Na Kim, intr-o rochie gri, cu margini stralucitoare, pe care si-ar dori-o orice fetita, sa duca gratia si mai departe, sa fie diafana ca o boare, ca o adiere. Fratii Kerr au fost si ei in gala, iar Brezina, frumuselul ceh Brezina, a prezentat si el un program super simpatic pe gheata de la Palavela, luminata in multe culori de sarbatoare. Mukhortova si Trankov au fost usor plictisitori, ma cam saturasem de melodii marete, Laura Lepisto a fost o Catherine Zeta Jones foarte convingatoare, iar Natalie Pechalat si Fabian Bourzat sunt categoric o pereche pe care o sa o tin minte si cu care o sa tin in competitii in anii urmatori: frumosi, simpatici, rozalii, au dansat pe o melodie frantuzeasca nostima, „Andy”. A urmat Patrick Chan, Pang si Tong, dupa care Mao Asada a prezentat un exercitiu de gala care ar fi putut foarte bine sa fie exercitiu de concurs, atat de dificil a fost. Cu un evantai rozo-mov, a facut senzatie in Palavela si a terminat exercitiul de gala super fericita, cu gura pana la urechi. O sa caut exercitiul asta de gala pe youtube, e fenomenal, l-am vazut si la Vancouver.
Tessa Virtue si Scott Moir au fost un fel de „doamna si vagabondul”, ea-balerina, el-baietas de cartier, iar eu m-am minunat a nu stiu cata oara de cat de bine se potrivesc, de cat de buna balerina este ea... Daisuke Takahashi a inchis gala cu o executie frumoasa si calma, dupa care au revenit toti pe gheata, razand si agitand mainile colo si colo, prezentand cate un element de senzatie din bagajul lor tehnic. Iar la final de tot, cand au reintrat in arena, unul cate unul sau doi cate doi, Mao Asada a intrat cu Daisuke, asa, ca la perechi, iar el a invartit-o si ea a facut o saritura simpla :). Foaaarte simpatici :). Turul de onoare, de mai multe ori, a fost memorabil, iar asta a fost, de departe, una dintre cele mai frumoase zile de Florii din istoria mea. Ca a fost ziua mea azi, iar eu am primi cel mai tare cadou: gala, si in general, tot acest campionat mondial. Sa ai abonament la o competitie mare de patinaj e cu-adevarat o chestie antologica, o chestie care se tine minte, o mica-mare minune care sper sa se mai repete. Da, sper sa se mai repete. Oare unde sunt campionatele mondiale la anul? Am citit undeva ca in Japonia, e cam departe. O sa verific. Una peste alta, au fost niste CM memorabile, primele din viata mea... Am ramas cu multe de aici, multe-multe, o sa se mai decanteze si va mai povestesc, dar mi-a ramas in minte si melodia obsedanta pe care am tot auzit-o in arena si pe care o sa o tot leg de campionatele astea, Nina Zilli, „L’uomo que amava le donne”.
Asa, ca o faza care s-a decantat deja:), memorabil a fost amestecul de natii prezente la campionatele astea, n-am mai simtit asta niciodata pana acum pe pielea mea. In sectorul nostru, 110, stateau francezi, asiatici, americani, israelieni, rusi, etc, iar in sala erau britanici, germani, cehi, slovaci, si italieni, foarte multi italieni. La buda era un mix de limbi, in autobuz spre si dinspre Palavela, asemenea. Orasul a fost invadat la propriu de fani ai patinajului, iar eu ma bucur la culme ca am fost o mica particica din marele public din Palavela. Si o sa mi-o amintesc pe doamna nemtoaica cu „Shtatione Corsica” multa, multa vreme de-acum inainte... Intrebarea ei, pe ton nedumerit catre sofer, a fost definitorie pentru vacanta noastra, pentru toti fanii care se intorceau la 11.30 noaptea de la patinaj si orbecaiau in autobuz in cautarea statiei celei mai potrivite sa coboare... Noaptea, numele statiilor nu sunt luminate, iar soferul nu opreste decat daca apesi pe butonel sau daca face cineva semn de jos. Asa ca treci pe langa o multime de statii si, daca nu esti atent, te trezesti la mama naibii. De aici si intrebarea catre sofer, cu evident accent nemtesc: „Shtatione Corsica?”.
Si-acum ar trebui sa-nchei, dar nu, nu inchei si pun mai jos, una cate una, pozele facute in ziua cu pricina, la Torino, pana cand aparatul foto m-a abandonat... :) (acum e bine mersi, reparat si pregatit pentru urmatoarea aventura fotografica :)
Mai intai, poze de prin oras, de prin Torino....
Si-acum poze de la Palavela, de la festivitatea de inmanare a medaliilor mici fetelor castigatoare, festivitate care-a avut loc inainte de Gala Laureatilor. In prim-plan fetele-cucuietele - Mao Asada, Yu-Na Kim si Miki Ando - si-n prim-planul prim-planului Yu-Na Kim cu toatel moacele ei (v-am mai spus ca-mi place fata asta, nu?). Asadar, fetele....
Si gata, e timpul pentru GALA LAREATILOR!
Maria Mukhortova si Sergei Trankov.
Miki Ando, in rochia neagra si dramatica de care va spuneam.
Blonzii si frumosii Natalie Pechalat si Fabian Bourzat.
Cehul Michal Brezina.
Yuko Kavaguti si Alexander Smirnov.
Si acest francez molto amato de publico feminino: Brian Joubert.
Aliona Savchenko si Robin Szolkowy.
Frumoasa si gratioasa Yu-Na Kim.
Meryl Davis si Charlie White.
Si toata lumea... si-n scurta vreme aparatul va zice bye-bye...
Mao Asada (fata, verso :)
Tessa Virtue si Scott Moir.
Daisuke Takahashi.
Si gata, asta a fost ultima poza de la Campionatele Mondiale de Patinaj Artistic de la Torino. Zic, insa, ca niste filmulete de la gala n-ar strica.
Mao Asada a avut un exercitiu de gala pe care l-ar putea fara probleme patina si in concurs. Atat de bun a fost. Iat-o, cu tot cu evantaiul ei:
Yu-Na Kim...
Brian Joubert
Meryl Davis si Charlie White
Tessa Virtue si Scott Moir (nu gasesc nicio varianta de la Tv, ci doar una filmata din public...)
... si, ca sa inchidem cercul, Daisuke Takahashi
Si Gran Finale, chiar daca vorbesc comentatorii astia italieni, de zici ca nu mai apuca ziua de maine.
Si niste poze seara, la Torino, cu aparatul lui mariusache :)
Si gata. Mai vine un singur post, de bun-ramas.
4 comentarii:
vacanta asta la torino - de fapt la CM de patinaj a fost un vis. de fapt gresesc, nici in cel mai frumos vis al meu , nu mi-am imaginat ca o sa ajung vreodata sa vad un campionat mondial. cu atat mai putin de patinaj.
...problema e ca la final ramai cu un dor si cu dorinta de re..re..re... e un drog. si le inteleg perfect pe babutele alea cu pampersul la fund si pastilutele in poseta ca au venit din canada, sua, franta, pana la torino pt asa ceva.
...sper sa retraiesc experienta aia din prima zi cand am intrat in palavela si l-am vazut pe joubert - relaxat intr-o zi normala ( pt el)/extraordinara pt noi - patinand pe o gheata alba, cum n-am mai vazut.
Si acum eu, ca intr-un oracol, o sa spun idem raspunsul de mai sus. Ca ai spus tot, nu de alta. Si Joubert e, din martie, Joubert de Palavela :)
Nici la gala nu ti-au placut fratii Kerr? ;;)
Uf,fratii Kerr... Nu-mi mai amintesc programul de gala, ceea ce, cred, inseamna ceva :(. Dar o sa-l caut pe youtube si o sa-l revad :)
Trimiteți un comentariu