De Paste la Jirlau

Ca-n fiecare an, de Paste mergem la Jirlau, la mama si la tata.
Si la gradina mea colorata, cu lalele si pomi infloriti.
Si la programul de masa-somn, masa-somn. In camera incalzita inca de soba maronie (iar soba alimentata de tata), unde-i, asa, o liniste calda si placuta.
Si la Pufa si Obama, cainii familiei, cu observatia ca Obama nu ma mai cunoaste si ma latra cand vreau sa intru-n curte.
Si la mamaia Galetoaia, din casuta de peste drum.
Si la nepoata Alina care vine in vacanta la mamaia de cand o stiu eu.
Si la vecinii mei, Nelu, Marius, Daniel, Catalin, Pushu, Nicu, mai mult sau mai putin in formatie completa la fiecare Paste. Ca pe Pushu si pe Nicu nu i-am vazut pe la poarta zilele astea, ca sa refacem "santul" de altadata. Iar Dora e inca in State.
Asa. Revenim. Acasa, la Jirlau. Unde sunt si galustile Mirelei: Vanessa si David.
Si unde, anul asta, nepotzica mea Maria (ma bucur de cunostinta :) a luat la rand gradina si a calcat cu piciorusele ei tulpinile noi de ceapa. O pata de culoare rosie in verdele gradinii. Ah, da, "a cotropit" gradina dupa ce studiase pe indelete cristalele de zahar din zaharnita si dupa ce mirosise "pasha" (cafeaua, adica) din toate canutele de pe masa.

Asadar, fotografii. Ca de vorba suntem satui.

Aceste minunate lalele care urmeaza sunt, cum se vede, galbene, rosii, galben-rosii, rosii-galbene. Ce mai conteaza ca pe saculetii cu bulbi pe care i-a adus frate-miu din Olanda acum cativa ani erau niste poze pe care se vedeau cat se poate de clar niste lalele negre, albastre si crete. Albastre, negre si cretze n-au iesit lalelele noastre, dar noi suntem multumiti ca au iesit totusi. Ca sunt mari, frumoase si colorate. Dar dac-aveti pe-acasa vreun bulb de lalea albastra, dati un semn. Ca parca l-as vrea eu.

Mai variem putin. Acoperisul casei, printre frunzele si florile de mar.

Si gradina, asa, la modul general. In prim-plan, un prun ce face prune galbene si mari si un visin de care-atarnam eu atisoarele alb-rosii de la martisoare in fiecare an, de Florii. E un obicei. Nu stiu sa il explic. Dar cred ca stie mama. O intreb.

Lalele, lalele...

... si buturugi fotogenice.

Si flori de visin pe fond de cer albastru stropit de norii alburii.

Detalii. Fixul meu.

Casa, de la poarta. De peste gard.

Pe-acolo, prin gradina.

Trandafirii plantati de tata. Asteptam florile :)

Revenim la visin.

Ei, da. Am descoperit rostopasca. Asta e. O cautam de mult.

Si crapul fript.

Si scrumbiile care-au facut masa perfecta.

Si liliacul din curtea mamaii Ioana Galetoaia.

Si mamaia pe un scaunel, la poarta.

Si-un fotbal mic, improvizat pe strada. In pericol de disparitie. Din pricina numeroaselor masini cumparate din Spania, Italia, Franta, Germania... care populeaza satul. Si care trec pe strada cu viteze incredibile pentru un interior de sat. Alo, politia... e cineva acolo?

Si lalele. Si ploaie scurta. Si lalele.

Si intalnirea zilei. Cu Maria Sofia, titirezul varului Viorel si al Cristinei. E o figura fetita asta. Nu sta-n loc niciun moment. Si-si vara nasul, curioasa, prin toate borcanelele. Si piciorusele, fuga-fuga, prin toata gradina.

In cautarea ratelor. Tupilate de frica ghemotocului perseverent care le cauta.

Unde-s ratele?

Maria paraseste ratele... (care nu exista in poze, ascunse fiind :)

... si descopera gradina. Sau gradina o descopera pe Maria.

In sfarsit, obiectivul ii prinde privirea. Nostima, nu? :)

Eu, bucuroasa de rostopasca :)

Photo by Mariusache

Si vizita la naparstocii Mirelei. Foto credit (ca sa utilizez formularea de la ziar): Mariusache. Cele mai multe poze, dintre cele care urmeaza, sunt ale lui :)

La sosirea noastra, David dormea dus.

Iar Vanessa are ochii mamei, ai Mirelei.

Smecherul voia sa elimine hanoracul. Dar n-avea maini suficiente sa-l dea jos :) Asa ca cersea atentie. Si putin ajutor.

Ei, cam asta ar fi. Bineinteles, poze si povesti mai sunt. Dar am zis sa nu va plictisesc.
Ma pregatesc moral sa scriu, din amintiri, actul 5 al concediului pe Coasta de Azur. Monaco-Monte Carlo. Stati pe-aproape ca, vorba lui Diaconescu, nici nu stiti ce pierdeti.