miercuri, aprilie 29, 2009

Actul 5: Monaco/Monte-Carlo


Martie 2009

Stiti ca vorbeam noi de un top al oraselor vizitate la un moment dat? Ei, in topul multora dintre noi, Monaco a fost sus, sus de tot. Orasul/tara/principat e impecabil. Verde, la dunga, extrem de curat. Nu i-am gasit cusur, asta e clar. In dimineata vizitei, cel putin, toata lumea a fost extaziata de ce a gasit pe taram monegasc. Dupa aia, ni s-a facut cam foame si am obosit si am inceput sa nu mai fim atata de sensibili la frumusetea locului. Io o sa tin minte faza asta, oricum: toata ziua petrecuta in principatul Monaco am mancat un sandvis. Nu mai stiu din ce motive nu am mancat doua (cam asta era portia facuta de acasa), dar stiu ca pe-acolo, pe strada, n-am vazut mai nimic cu sandvisuri de cumparat si chestii. Adica, la Monaco, ori masa copioasa, ori adio :) Se poate sa ma insel, nu am urmarit magazinasele cu papa in Monaco...

Martie 2009

Asa, ca sa stim despre ce vorbim, va spun doar ca orasul/tara are mai multe componente. Iar obiectivele turistice sunt raspandite cam prin toate zonele, asa ca la unele o sa trebuiasca sa cam renuntati daca stati doar o zi. Bine, noi am fost cam lenesi, am decis ca ziua de Monaco sa fie una mai lejera (ca eram rupti de picioare din zilele precedente), asa ca n-am vazut chiar tot ce era de vazut. Esentialul insa a fost vizitat si prins in poze.

Monaco Ville, martie 2009

Asadar, componente:
  • Fontvieille (in zona centrului comercial sunt multe chestii de vazut: Gradina Zoologica, muzeul naval, colectia de masini a Printului Rainier, muzeul de timbre si monezi, etc.)
  • Moneghetti (unde e faimoasa Gradina exotica, la care noi am cam renuntat, desi parea destul de faina si e unul dintre obiectivele foarte vizitate din zona :)
  • Monaco-Ville (aici e orasul vechi, orasul Monaco, bucatica cea mai faina din principat din punctul meu de vedere: cu palatul princiar, cu stradutele si micile piete ale orasului vechi, cu muzeul oceanografic, cu gradini simpatice si panorame fabuloase si catedrala in care actrita Grace Patricia Kelly a devenit Printesa Grace de Monaco, prin casatoria cu printul Rainier).
  • La Condamine (pe-aici sunt niste stradute pietonale faine, cu magazinase si portocali, gen Rue Princesse Caroline. Si prin zona asta am stat eu la prima mea vizita in Monaco/Monte-Carlo. Carevasazica, Hotel de France (70 de euro camera single in aprilie 2006, dar platea Consiliul Europei :), pe Rue de la Turbie)). Inchidem parantezele care se facusera duble.
  • Apoi, Monte-Carlo, bineinteles, cu magazinele sale de lux si cazinoul populat de rusi. Si cu gradini, si cu liniste, si cu multe, multe flori. Ma, io n-am gasit nimic de obiectat la orasul/tara asta. Se-ntelege, nu? E foarte corect si frumos. Si cu privelisti care te fac sa te gandesti ca unii s-au nascut (sau au ajuns) in Rai fara sa faca niciun efort.
  • Si Larvotto, unde-s plajele si unde noi n-am mai ajuns la vizita asta, ca se facuse tarziu. Dar o sa pun poze din vizita precedenta, chiar acum, ca sa vedeti si voi ce frumoasa e marea, si ce limpede, si ce bine ma simteam eu in vizita la Monaco in 2006.
Larvotto, aprilie 2006

Povestile vizitei din 2006

Sincera sa fiu, orasul/tara m-a dat atunci pe spate. Asa ca acum, in martie 2009, am revenit asa, cu aerul celui care vazuse, simtise si se lasase deja impresionat si-amorezat. Cu aerul unui care regaseste bucuros strazile, aerul, iahturile, peisajul, florile, gradina japoneza si apa albastra asa cum le lasase atunci. Cand isi promisese c-o sa mai vina si cu altii, sa nu se bucure singur. Singura, ca de mine e vorba.

Eu, singura in principat, in aprilie 2006. Poza by me :)

Sa asezam putin in context: Monaco/Monte-Carlo, in aprilie 2006, a fost prima mea iesire din tara. Prima iesire din tara ever, care s-a intamplat sa fie si prima iesire pe cont propriu (eu si cu mine plecam prima data din Romanica). Asta a insemnat, dupa cum puteti ghici, si primul zbor cu avionul. Primele zboruri, ca s-au facut pe bucati atunci: Bucuresti - Munchen, Munchen - Nisa (si Nisa - Monaco, cu autocarul).

Mda. Eram terifiata cand am plecat: ca unde mama naibii plec eu, trei zile, ca o sa vomit cu siguranta in avion si o sa ma panichez, ca unde mama naiba e Monaco asta? Principatul parea departe rau de bula mea de aer, de spatiul meu comod de-acasa.

In fine, ca sa scurtez: vizita in Monaco (unde Consiliul Europei lansa un program pentru eliminarea violentei impotriva copiilor, program la care ziarul era un fel de minipartener) a fost fenomenala, am pozat numai mare stravezie si flori. Si iahturi. Si din nou mare si flori. Si iahturi. Daca pozele ar fi putut sa cuprinda si mirosul, si senzatiile, si emotiile mele ar fi fost ceva. Dar eu va spun doar c-a fost o vizita memorabila. Nimerisem in altceva. Foaaaaarte departe de Romanica.

Construire une Europe pour et avec les enfants. Program al Consiliului Europei, lansat in aprilie 2006, la Monaco.

Pe Rue Princess Caroline, in 2006

Flori...
Portul...
Flori...
Portul...
Iahturile... Cum va spuneam, am avut un fix: flori si iahturi, in 2006.

Si a fost o vizita memorabila in ciuda faptului ca eu n-am vizitat nimic. Copil constiincios, plecam in fiecare dimineata catre Grimaldi Forum, unde se desfasura conferinta Consiliului Europei, eveniment prezidat de printesa Caroline de Monaco, si ma intorceam seara-seara, cu ochii si urechile pe mare, in micuta mea camera din hotelul de pe Rue de la Turbie.

Dar zilele astea la Grimaldi Forum au fost faine: multa lume din toata lumea, multime de discutii cu oameni din toata lumea, mese simpatice cu meniuri regale (nu stiu nici pana acum foarte clar ce am mancat) si, of course, ca de-aia ma dusesesem, si o intrebare-doua adresate cu voce gatuita printesei Caroline. Atotprezenta si ea, ca si mine, la eveniment.

La conferinta (printesa in dreapta)...

La final de conferinta...

Drumul meu zilnic catre Grimaldi Forum, pe promenada, langa port si pe langa terasele adormite la 7 dimineata, cand treceam eu pe acolo...

Picioarele mele in Gradina Japoneza...

In drum spre Grimaldi Forum, dimineata


Apa albastra...

Gradina Japoneza, franturi...

Asta vedeam eu pe geam din camera hotelului meu, de pe Rue de la Turbie, in aprilie 2006...

Ce-am mai zarit eu, seara sau dimineata, in drum catre sau de la Grimaldi Forum...

Stateam in Condamine...

... si vedeam in drumul meu catre locul in care se tinea conferinta (sau prin scurtele plimbari pe inserat prin principat):

De-aia va zic ca am revazut Monaco/Monte-Carlo cu o bucurie moderata. Si Gradina Japoneza, si marea, si Grimaldi Forum, si stradutele, si florile. Cu aerul unui care se bucurase la culme de prima lui iesire din tara, tocmai pe taram monegasc, si revedea acum totul cu bucurie.

ASADAR. REVENIM LA VIZITA 2009.

Cu gandul de-a avea o zi mai relaxata (care includea si gandul de a nu mai abuza de nervii Fuhrerului :), am plecat mai tarziu din apartamentul nostru alb din Nisa. Cu autobuzul 100. Linia lui AICI. Si-am ajuns atata de tarziu in principat ca era sa ratam schimbarea garzilor de la 11.55 in fiecare zi. Asta, adaugat faptului ca in ciuda vizitei mele precedente, am ratat coborarea din autocar la Place d'Armes si am coborat la mama naibii, in Monte-Carlo, aproape de Cazino. Ei, exagerez, distantele nu sunt uriase, principatul e mititel, dar pentru noi orice minut conta. Ca trebuia sa ajungem la schimbul de garzi de la Palatul princiar, care era in Monaco Ville, sa ne intelegem. Si noi eram in Monte-Carlo, cum v-am spus.

Mda, intrebat noi pe pe acolo si luat inapoi catre Monaco Ville autobuzul 1 (sa nu intelegeti ca chestiile astea sunt despartite cumva si ca exista spatii virane intre ele. Nu, totul e un tot :). Dar mergea si autobuzul 2. Si am ajuns pe muchie. Cand Place du Palais era plina-plina de turisti (in majoritate rusi, dar revenim si la asta) care asteptau schimbul de garzi.

Ei, schimbul de garzi a fost, pe lista mea, cea mai faina chestie din principat. Si va rog eu sa n-o ratati. Nu impresioneaza prin numarul celor care participa (garzile, adica), ci prin corectitudine, prin linistea din piata, prin muzica ce se-aude in momentele cheie dintr-un turn, prin falfaitul steagului monegasc pe cerul albastru. Asta a fot o dimineata foarte frumoasa, va spun eu. Toti eram cu niste zambete intinse pana la urechi.

Urmeaza o serie lunga de poze cu schimbul garzilor. Aproape un film. Repet, nu ratati. Ca e fain.

Si-a urmat apoi o sedinta-foto prelungita in Place du Palais, si pe stanga si pe dreapta, ca nici nu mai stiau unde sa te uiti.

De-aici, de la inaltimea Palatului princiar, sunt cele mai faine privelisti, cele mai potrivite locuri ca sa observi principatul in toata splendoarea lui. Nu se putea sa nu profitam de chestia asta, asa ca poze, poze, poze...

Si fetele-cucuietele...

Si toata incercarea ta de a surprinde ce te inconjoara, in cele mai mici detalii, e supravegheata de pescarusii grasi si domesticiti de turisti. Care-ti fac pozele mai vii si mai simpatice si care se cocoatza pe tot ce e aflat la inaltime (turn, statui...). Era fain tot ce vedeai. Si cred ca asta explica de ce, pana la ora 14.00, noi nu plecasem din orasul vechi.

Pana la a parasi zona, ne-am umflat de poze, ne-am varat in magazinele cu suveniruri (populate de rusoaice, care luau cate o punga de chestii, pixulete, magnetei, etc.), ne-am mai plimbat pe stradute si am intrat si in faimoasa Catedrala (free entrance), care gazduieste azi si mormantul lui Grace de Monaco, cu trandafiri albi si rosii deasupra. Despre Grace de Monaco AICI.

Catedrala...

Si aici si piatra de mormant, acoperita de trandafiri.

Acuma, ca veni vorba de vizita noastra la palatul princiar din Monaco, nu pot sa nu mentionez (desi nu am fost de fata, ca sa relatez cu lux de amanunte) ca pe Clara noastra era sa o calce printul Albert cu masina. O Toyota Prius. Asta a ramas de poveste in grup si nu e o gluma. A asistat si Fuhreru', care l-a recunoscut pe print la volan.

Asadar, in Place du Palais, pe la magazinele de suveniruri, Clara ramasese un pic in urma. Iar Fuhrerul, ca sa nu-si strice cumva reputatia de "cel din urma grupului", era si el tot in spate. Si, la un moment dat, o foiala a oamenilor de paza... si o masina micuta iese din curtea palatului in piata palatului. Si-n masina, printul. Si-n fata masinii, Clara. Care se grabea sa prinda grupul din urma. Si mai in spate, Fuhrerul. Care observa. Cum printul ii face asa, un fel de semn de "scuze" Clarei (scuze ca era sa te calc :). Si Clara merge mai departe, fara sa dea prea multa importanta. Ca nu il recunoscuse pe Albert. Dar Fuhrerul asistase la un moment antologic. Si a ramas si Clara de poveste care dupa ce a aflat ce si cum ne-a tot zis: "De ce nu l-ati lasat sa ma calce, ca aveam asigurare?" :)) Clara, Fuhrer, aveti totala libertate sa relatati povestea cu maximum de detalii, asa ca va astept.

Apoi, printr-o gradina verde si frumoasa (v-am spus ca e plin de gradini in principat, nu?), am coborat catre Muzeul Oceanografic. Care arata pe-afara de nota 10, e o cladire absolut impresionanta, pe o stanca. Si care se putea dovedi un obiectiv exceptional (si chiar cred ca e unul), dar in care n-am intrat ca era deja cam tarzior. Am intrat insa in magazinul cu suveniruri al muzeul si-am stat si-aici vreo jumatate de ora. Tzoutzou era ca paznicul turmei, cu batzul in mana: "Hai ma repede, ca e tarziu". Si era tarziu. Si noi nu vazusem decat partea veche a principatului.

La plecarea din zona princiara, ne-am pozat toti intr-o rama. Pusa special, se intelege :)

Am coborat relaxat la baza muntelui/stancii pe care e asezat Monaco-Ville, dupa care am cam inceput sa gonim. Ca era tarziu. Poze intr-o masinuta de Formula 1 si dupa aia chinuri maxime, ca sa ne lamurim unde sunt Terasses de Fontvieille, unde erau multe chestii de vazut.

Pe Terasses de Fontvieille noi n-am vazut decat colectia impresionanta de masini vechi a printului Rainier. Unde, iar, am stat o groaza. Ca era faina. Faina-faina. 6 euro intrarea. Face. Pun cateva pozele, dar nu ratati nici asta, daca ajungeti in principat. Si-un Trabant aici, dar, in rest, numai masini una si una. Vechi-vechi, dar luxoase si frumoase. A nu se intelege ca am eu ceva cu Trabantul :))

Terasses de Fontvieille

Franturi din colectia de masini a printului Rainier

Trabantul...
O sala dedicata Formulei I

Revenim la masini si masinute...

Ei, asta chiar e tare, nu?

Si pe-afara...
Evident, am recuperat si traseul din 2006, cu stradutele pe care le bateam eu atunci, dimineata-dimineata, in drum catre Grimaldi Forum, locul de desfasurare a conferintei. Asadar, locuri cunoascute: Place d'Armes, Rue Princesse Caroline, Rue Grimaldi, Rue de la Turbie...

Incepem cu Rue de la Turbie, straduta pe care aveam eu hotelul la prima vizita. Uite-o acum, in martie 2009:

Nu mi se pare prea schimbata fata de poza din aprilie 2006, care-i asta:

Rue Princesse Caroline

Hai sa mai incercam o comparatie. Mai jos.

Un colt de straduta, acum, in 2009...

Si acelasi colt, mai jos si pe lat, in 2006:

O data ajunsi in port, am luat-o frumusel-frumusel, catre Monte-Carlo. Pe jos. Ei, promenada era un pic cam ocupata de zeci de biciclisti. Era o cursa de duminica dimineata si zgomotul se ridica deasupra orasului.

Pe langa iahturi, pe langa iahturi, pe langa mare, catre ultimele noastre obiective din program. E ceva de mers, va spun eu, pe Quai Albert-Ier, pe Quai des Etats Units, pana pe Avenue Princess Grace, unde era Grimaldi Forum. Unde voiam eu sa ajung. Ca stiam eu ca e o expozitie de fotografie acolo pe care nu voiam sa o ratez cu niciun chip.

Dar stati asa, ca nu v-am pus iahturile. Luati de va saturati.

Ei, pe drumul asta, lung, lungutz, pe langa mare, grupul a cam cedat. Si nervos. Si de foame. Cred ca era vreo 4 dupa amiaza si noi nu prea ne saturasem cu sandvisurile. Si nu erau tonomate cu sandvisuri in portul luxos al principatului. Si nici nu doream sa ne lasam toate finantele intr-un restaurant monegasc. Si nici timp nu aveam de pierdut cu mancarea. Asa ca inainte, inainte cu tupeu. Pe langa iahturile alea fenomenale si apa albastra. Pe undeva se cam si lucra, asa ca am mers si printr-o bucata de santier, am mers si printr-un tunel (care trebuie sa va fie cunoscut din cursa de Formula 1), ca sa ajungem, vlaguiti si obositi, si cand se cam dusese lumina frumoasa de apus in Gradina Japoneza. Care mie, in aprilie 2006, mi se paruse o minune. Si chiar e. Numai ca grupul nu s-a mai lasat impresionat. Ca era asa, in prag de seara, si lipseau luminile colorate din gradina. Nice to see you again, beatiful garden :))

Gradina acum, intr-o lumina nu prea fotogenica. Plecase soarele din ea :(

Si aceeasi gradina japoneza, in aprilie 2006, cand o strabateam in fiece dimineata, intr-o lumina simpatica-simpatica. A nu se ocoli pestii colorati.

Cum iesi din gradina, e frumos ce vezi. Palmieri... din 2006...

... si din 2009. Vreo diferenta?

Sunt cinci si sunt la locul lor.

Si, intr-un final, exact cum iesi din gradina japoneza, Grimaldi Forum. Pe care nu voiam sa il ratez. Intalnire simpatica dupa aproape trei ani.

Si nu voiam sa il ratez si pentru ca stiam, dintr-un ghid, ca tre' sa fie o expozitie frumoasa in interior, a unui designer de mobila si fotograf Willy Rizzo. In ghid era o poza cu Brigitte Bardot la St. Tropez si poza mi s-a parut faina. Si voiam la expozitie.

Si poza care constituia afisul era asta:

http://www.willyrizzo.com/PHOTO-PORTRAITS-WILLY-RIZZO

Si am luat-o de pe site-ul oficial al lui Willy Rizzo. Adica de AICI. De unde am luat si poza mea favorita din expozitie, Picasso cu o floare de mac in gura, calare pe o chestie sculptata care-aduce cu un tzap:

http://www.willyrizzo.com/PHOTO-PORTRAITS-WILLY-RIZZO

Si desi nimeni nu prea mai voia la expozitie, in afara de mine si Mariusache (ca mai era de vazut si cazinoul si era tarziu si toata lumea voia acasa), pana la urma, unul cate unul, au intrat toti.

Deci, FAIN. Pe langa garzi, expozitia a fost punctul forte al vizitei noatre monegasce. Free entrance (dar nu asta conta). Va rog eu, daca prindeti pe undeva o expozitie a lui Willy Rizzo, nu ezitati.

A cunoscut indivisul asta niste oameni... iar pozele, pozele sunt fenomenale: Coco Chanel, in taiorul binecunoscut, Yves Saint Laurent, Pablo Picasso cu o floare de mac in gura, calare pe un tap, Gabriel Garcia Marquez, cu o camasa galbena si vesela, cu flori mari, Marlene Dietrich pozand, blonda cu ochi adanci, Claudie Schiffer intr-o barcutza cu un zambet fenomenal, Brigitte Bardot la St. Tropez, cum va spuneam, Dizzy Gillespie umflandu-si obrajii, Josephine Baker cu lacrimi, in spectacolul de adio, Maria Callas impresionanta, Sean Penn intr-o rulata, filmand la Mullholand Drive, Bruce Willis cu o sapcalie si cu zambetul simpatic, Maurice Bejart cu ochi mari si patrunzatori, baleri si balerine din compania lui, Sophia Loren repetand un rol, foarte frumoasa, Salvador Dali cu mustatile lui cu tot, Jacques Prevert la St. Paul de Vence (o localitate din Provence pe care eu am ratat-o acum, dar data viitoare nu o mai ratez), cu niste sandale romane simpatice, Jane Fonda, Anouk Aime. Si tot asa. Poze bestiale din anii '50 si mai incoace. Si evident, si o poza cu Grace si cu printul Albert, prin anii '90, cred. Intrati pe site si-o sa vedeti mai multe. V-am pus mai sus un link.

La plecare, o clipa de lene, intr-un fotoliu-cuibar, pe niste trepte :)

Langa Grimaldi Forum, o figurina-dansatoare, foarte simpatica, pe care am pozat-o la fiecare vizita. Uite-o in 2006...

Si uite-o si-n 2009, chiar daca putin mai pe-nserat. A se remarca o balerina, la fel de simpatica, in stanga jos :) Care imita balerina veritabila.

Ultima oprire: Cazinoul. Dupa ce am urcat o strada cam abrupta, pe langa hotelurile faimoase si de lux, si pe langa "acul de par", o curba celebra din circutul Marelui Premiu al statului Monaco. Pe asta eu nu am observat-o, dar au observat-o baietii si au pozat-o.

Langa Cazino, Cafe de Paris. Ghidurile recomanda sa faci economii si sa bei aici o cafea. Noi nu ne-am luat dupa ghiduri. Si oricum nu mergea cafeaua pe burta goala. Dar am intrat de intrat in holul mare al Cafe de Paris ca, in spate, era o bucatica a cazinoului, asa, pentru toata lumea, unde nu trebuia sa fii la patru ace si unde era plin de rusoaice. Dar plin, credeti-ma pe cuvant. Aici, carti, rulete, tot soiul de masini si masinarii, nu ma puneti sa va spun, ca nu le stiu. Nu ma pasioneaza jocurile de noroc. Dar pe altii ii pasiona, ca era full. Pariurile, de la 5 euro in sus, la masinutele alea si la buda nu era gratis. Era "cat te lasa inima" :) Uite Cafe de Paris:

Cazinoul il mai vazusem si in 2006. Singurul lucru, de fapt, pe care il vazusem atunci, din seria obiectivelor turistice, pe langa gradina japoneza prin care treceam (de nevoie, dar ce nevoie placuta) catre Forum. Asa, deci, mai vazusem cazinoul si-atunci, dar era spre seara si apoi s-a facut noapte. Si mai vazusem atunci si o multime de domni si doamne care se pregateau sa intre, super eleganti, la Opera. Care e in dreapta, daca nu ma insel.

Cazinoul, in 2006:
Cazinoul in 2009, tot in lumina inserarii

Arata fain, n-am ce zice. Si-n fata lui, o oglinjoara foarte simpatica, in care se oglindeste foarte simpatic cladirea.

Si tot in fata lui, puzderie de masini. Si nu orice masini. Si printre masini, una rosie-visinie, Ferrari, cred, langa care se poza toata lumea, evident. Si numarul masinii cum era? B29 RZA. Mda. Numarul de Romanica. In fine, daca ne-am straduit un pic, am si depistat a cui e masina, "nu spui, persoana importanta" :)) In fine, ce conteaza? Nu conteaza.

Conteaza ca vizita noastra s-a cam sfarsit. Cu o poza cu fete obosite in gradina de peste drum de cazino. Dupa care haida la autobuz si, o data ajunsi in Nisa, cu piciorul pana acasa. Ca nu mai voiam in autobuzele de noapte. Nu ne-au placut autobuzele de noapte. Asa ca, in ciuda sfarselii din picioare, de la Gara rutiera, tica-tica, pe jos inspre apartament. Pe drum, o prajiturica buna, cu nuci, "sable aux noix". Si noapte buna. Eram rupti.

Rue de France, Nisa

Urmatorul episod: Eze. Asta nu e de ratat in niciun caz. Eze a fost, cum s-ar zice, revelatia vacantei noastre. Va salut. Vorba e, am pe cine sa salut? A citit cineva pana aici?

20 de comentarii:

verbiaj. spunea...

cea mai tare poza e aia cu tine, cu parul lung, blond, iesind ca o sirena din cutia aia sau ce e. pentru poza aia o sa mai citesc o data insemnarea, chiaburo.

Florentina spunea...

:)) Chiar ma gandeam de ce poza-i vorba si am luat totul la rand, ca sa vad. Cam greu ma prind, nu? :)) Da, mi-as fi dorit eu sa fiu sirena de Brigitte. Si pe bune ca ai ajuns pana la final? Numai sa dai scroll pe post iti ia un minut si ceva, imi imaginez cati iti ia sa citesti... Sunt varza, ce sa mai :) Dar macar pe poze daca se uita cineva, tot am castigat.

Anonim spunea...

Si de ce te-ai mai ontos in tara asta????????????
Foarte frumos. Si m-am bucurat sa-l vad si pe Mariusache cu gura pana la urechi printre atatea poze super din locuri si mai super:D

Florentina spunea...

Pai de ce... Nici eu nu prea stiu. Cert e ca m-am intors.

Mariusache e simpatic mai cu seama in postura de balerina :)) Cine a privit cu atentie pozele intelege :)

Anonim spunea...

Pfoaaaa...Asta e cu sigurnatza the longest post i have ever seen. Trebuie sa-l citesc acasa, seara, cand e liniste :)Asta ca sa intru mai bine in atmosfera ;)
Ioan

Florentina spunea...

Asa am zis si eu, pfoaaa, dupa ce am pus pozele de la ambele vizite si am vazut cat de lung e postul despre principat... Mi-am asumat, insa, riscul :)

Astept reactii dupa ce citesti, in liniste, acasa :)

Der F. spunea...

Lung dar misto postul. Foarte bogat in poze frumoase ca de obicei, deja ne-am obisnuit. :)
Cu Clara si faptul ca a ratat sa fie calcata de printul Albert a fost asa:
Eu o lalaiam prin piata aia cu parada (nu e mare lucru dupa parerea mea schimbarea garzilor, circ...). Nu prea mai era lume ca se tirasera toti dupa mini spectacolul cu garda. Trecind pe linga un politai vad ca incepe sa se agite si sa vorbeasca in statie grabit foc. Ma opresc sa bag si eu de seama ce se intimpla. Politaiul se repede spre locul de unde venisem eu un pic mai devreme si impreuna cu alti politai incearca sa tina soseaua libera: "Madame, s'il vous plait! Madame, s'il vous plait", gesticulind energic. Moment in care iese de undeva dinspre palat o Toyotoa Prius (masina hidoasa dar cu imagine puternic ecologica) urmata instantaneu de un Lexus mult mai impunator cu bodiguarzi, Lexus pe care il observasem anterior parcat mai discret in niste boscheti. In acelasi moment o vad pe coana Clara ca iese ca bezmetica dintr-un magazin de suveniruri si se repede in directia mea, probabil sa prinda grupul din urma, FARA SA SE ASIGURE. Pentru ca nu prea erau masini in zona si pentru ca Toyota Prius funtiona cu motorul electric in momentul ala si nu se aude nimic. Domnul Prin Albert de Monaco e nevoit sa frineze, Clara se retrage de pe sosea in ultimul moment, politaii transpira. Clara galanta, cum o stim, zimbeste languros catre print si isi cere scuze printr-un gest al miinii. Printul ii face si el un gest cum ca e O.K., nu e nici o problema si apoi isi continua drumul. Clara vine spre mine total degajata la care eu ii zic vazind ca nu are nici o treaba: - Tu ai vazut cine era in masina? - Nu, cine? - Printul Albert de Monaco! - Serios? Eu am crezut ca e un sofer...
Si cam asta a fost. Clara a ratat sansa vietii ei de a fi calcata de masina Printului Albert de Monaco!

Pe mine nu m-a dat pe spate Monaco. Cladirile de blocuri sint foarte mari si cam vechi. Nu prea le-am gasit nici un farmec. Iar iachturile ancorate in port mi se par un simbol al extravagantei risipitoare.

Florentina spunea...

Bine ca te-ai obisnuit si cu pozele faine si cu posturile lungi :), mi-era teama ca o sa abandonezi procesul de lectura a posturilor mele.

Multumim ca ai raspuns rugamintii implicite si ne-ai impartasit povestea. Ca ai fost unul dintre protagonisti si singura noastra sansa de a sti povestea cu printul.

Asteptam sa spuna si Clara cum a fost :)

Pe de alta parte, cum am zis, mie mi-a placut mult orasul/principat. Nu mai enumar motivele, ca dau in debileala :)

Cert e ca ar fi trebuit sa organizam ziua altfel. Sa plecam mai devreme (ca am plecat cam tarzior, tre sa recunosti, si totul s-a transformat intr-o goana cu destinatia finala Cazino) si sa luam la noi mai multe sandvisuri :)

Hai ca mai am doua povesti - Eze Village si Menton, povestile mele preferate, de altfel - si termin. Nu disperati.

cioara spunea...

Vad ca la cel mai lung post se poarta si cele mai lungi comentarii:) Iar la capitolul asta autoarea fuse intrecuta:) Nu mai spun de catre cine, ca se vede foarte clar.
Referitor la post, vreau sa multumesc public, pentru ca in sfirsit m-am dumirit cum e impartit principatul asta si cum se numesc chestiile pe care le-am vazut acolo. Adevarul e ca daca esti mereu cu harta in mina ai senzatia ca pierzi, uitindu-te intr-o bucata de hirtie si nu imprejur. Iar daca belesti ochii peste tot, la final, ajungi sa spui mine: "Mooama, ce misto e la Monaco... mi-a placut... aaa.. acolo... aaa... si aia mi-a placut mult... cum dreac ii zice... a... ihi, da, si ailalta, la gradina aia a fost misto... si...". Cam asa povesteam io ziua petrecuta la Monaco inainte sa cetesc acilea. Asa ca saru-mina, acum mi se pupara si mie in cap imaginile cu denumirile de strazi, cartiere si cladiri.
Si apropo de Casino... ce ma ardeau si pe mine palmele sa pun si io un jeton pe rosu la ruleta aia... mama-mama. Cind ma uitam la rusoaicele alea din curu' Siberiei cum aruncau cu jetoanele alea lucioase ma apuca o invidieee. Ma, si daca erau neste bunaciuni mai ziceam, da' gospodinele alea deselate... Acuma nu zic ca norocul se uita la cum arati, da' parca ele erau din alt film.

Florentina spunea...

Gospodinele alea deselate, hai ca asta e tare :)) Mor de ras acilisha :) Intr-adevar, rusoaicele alea nu erau in mod clar niste bunaciuni, ci aratau toate la fel: blonde, parul ars, botu' cat China facut cu roz.

Ptiu, ce m-o fi apucat sa rad de femeile alea? Da' erau varza, asta e clar. Si era plin p-acolo de ele.

Cat despre harta, da, si mie imi pare cateodata rau ca stau mai mult cu ochii-n ea decat pe langa ea, dar n-am ce face, tre sa se sacrifice cineva, ca sa va explice voua ce si cum :)) Ca sa stii tu acuma componentele principatului si care obiectiv era pe nu stiu unde :) Da' as prefera sa nu ma bat cu cineva pe harta, ca atuncea ies scantei.

Dar e si un paradox aici: eu nu pot sa inteleg cum de ma descurc eu pe o harta a unui oras total necunoscut si cum de ma descurc eu intr-un oras pe care nu l-am mai vazut in viata mea, cand, de regula, eu sunt varza la geografie si la orientare si in Bucuresti am momente cand zici ca sunt in jungla tropicala, atat de pierduta ma simt... Doamne, cre' ca Bucurestiul e de vina si cre' ca tre' sa ma mut repede d'aicea. Si ma seaca faptul ca n-am castigat la Loto nici saptamana asta. Fir-ar. Nici nu voiam mult. Categoria a doua, asta voiam. Mai speram, mai asteptam. Si acuma ne culcam. Am facut un vers. Ca mi-e somn. V-am pupat.

Anonim spunea...

numi spune ca nai vazut cacati de ciini. o groaza de cacati de ciini. oribil. sa le stea la fadositele alea cu ciini de 100 de grame in git!

Florentina spunea...

Bufnitzao, sa inteleg ca nu-ti plac cainii? :))

cronicaru' spunea...

deci io am o nedumerire- Der F. o fi înţeles ce zicea poliţaiu când striga "Madame, s'il vous plait! Madame, s'il vous plait" ? io cred că îşi închipuia că îi zice clarei că are curu plat :))

Florentina spunea...

Cronicare, esti de coma! Pe cuvantul meu :))))

Florentina spunea...

Mor de ras, am uitat sa spun :))))

Anonim spunea...

Care sint preturile cu aproximatie la restaurante, taxi-uri, inchirieri masini?

Adrian spunea...

E placut sa-ti citesc povestirile mai ales cu cat regasesti in ele entuziasmul turistului care vrea sa descopere locurile noi.
Zic asta, cu cat la mine e pe cale de disparitie- turistul cu harta in mana care bate de dimineata pana seara strazile oraselelor frantuzesti cochete, cu sandvisurile in traista si cu planul facut de acasa ce e de vazut si unde se merita sa dai banii ca sa intri.
Dar e oricum placut sa citesti (si instructiv, de ce nu sa recunosc) si sa vezi bucuria (re)descoperirilor, acum ca e un an decat sunt in Franta si uitandu-ma la romanii de prin preajma vad parca prea multi veniti din fundul Moldovei, stramband aici din nas ca nu-i mai da orice pe spate.
So keep up the good work si eu unul astept Eze si Menton!

Florentina spunea...

@Anonim - imi pare rau, nu stiu sa-ti spun cat sunt preturile in Monaco la restaurante, taxi-uri, inchirieri masini. Ca in restaurante nu am intrat (aveam sandvisuri) si nici masini n-am inchiriat. Am ajuns in Monaco cu autobuzul, dar e foarte ok (si mai repede) si cu trenul. A fost o vanacta in care am incercat sa tinem cheltuielile la minimum :) Te salut.

Florentina spunea...

@Adrian

Da, clar ma recunosc in descrierea ta: turistul cu harta in mana care vrea sa descopere de unul singur ce e fain intr-un orasel/satuc si care n-are chef sa il plimbe un ghid de colo-colo, cu limba scoasa si intr-un timp cat mai scurt. Imi place sa imi fac singura programul intr-un loc nou, ne place sa ne facem singuri programul. Ca suntem un grupishor :)

Asa ca nu renunta la genul asta de turist din tine, nu il lasa sa dispara, ma cu seama daca ai fost asa candva :) E super fain. Bine, la un moment dat esti extenuat si zici ca nu mai poti, dar peste timp ramane doar bucuria de a fi vazut locuri faine (de a le fi gasit chiar tu) si dispar din minte eventualele nemultumiri, discutii in contradictoriu, picioare rupte, oboseli supreme :)

Si da, sunt de acord cu tine: am si eu cateodata senzatia ca pe roman nu-l mai multumeste nimic. Ca vrea sa stea numai la 5 stele si ca nu se mai lasa ntuziasmat de nimic. Ca a vazut si aia, si ailalta, si e cam plictisit... Pai daca e plictisit, sa stea acasa si sa doarma :)

Oricum, vezi ca Fundu Moldovei e chiar un sat in Bucovina si inca unul fain, din cate stiu :)) Care ar putea sa merite o vizita la un moment dat.

Ne vedem si la Menton, tot aici pe blog. Cat de curand :)

草蜢Jon spunea...

cool!very creative!avdvd,色情遊戲,情色貼圖,女優,偷拍,情色視訊,愛情小說,85cc成人片,成人貼圖站,成人論壇,080聊天室,080苗栗人聊天室,免費a片,視訊美女,視訊做愛,免費視訊,伊莉討論區,sogo論壇,台灣論壇,plus論壇,維克斯論壇,情色論壇,性感影片,正妹,走光,色遊戲,情色自拍,kk俱樂部,好玩遊戲,免費遊戲,貼圖區,好玩遊戲區,中部人聊天室,情色視訊聊天室,聊天室ut,成人遊戲,免費成人影片,成人光碟,情色遊戲,情色a片,情色網,性愛自拍,美女寫真,亂倫,戀愛ING,免費視訊聊天,視訊聊天,成人短片,美女交友,美女遊戲,18禁,三級片,自拍,後宮電影院,85cc,免費影片,線上遊戲,色情遊戲,情色