miercuri, aprilie 22, 2009

De Paste la Jirlau


Ca-n fiecare an, de Paste mergem la Jirlau, la mama si la tata.
Si la gradina mea colorata, cu lalele si pomi infloriti.
Si la programul de masa-somn, masa-somn. In camera incalzita inca de soba maronie (iar soba alimentata de tata), unde-i, asa, o liniste calda si placuta.
Si la Pufa si Obama, cainii familiei, cu observatia ca Obama nu ma mai cunoaste si ma latra cand vreau sa intru-n curte.
Si la mamaia Galetoaia, din casuta de peste drum.
Si la nepoata Alina care vine in vacanta la mamaia de cand o stiu eu.
Si la vecinii mei, Nelu, Marius, Daniel, Catalin, Pushu, Nicu, mai mult sau mai putin in formatie completa la fiecare Paste. Ca pe Pushu si pe Nicu nu i-am vazut pe la poarta zilele astea, ca sa refacem "santul" de altadata. Iar Dora e inca in State.
Asa. Revenim. Acasa, la Jirlau. Unde sunt si galustile Mirelei: Vanessa si David.
Si unde, anul asta, nepotzica mea Maria (ma bucur de cunostinta :) a luat la rand gradina si a calcat cu piciorusele ei tulpinile noi de ceapa. O pata de culoare rosie in verdele gradinii. Ah, da, "a cotropit" gradina dupa ce studiase pe indelete cristalele de zahar din zaharnita si dupa ce mirosise "pasha" (cafeaua, adica) din toate canutele de pe masa.

Asadar, fotografii. Ca de vorba suntem satui.

Aceste minunate lalele care urmeaza sunt, cum se vede, galbene, rosii, galben-rosii, rosii-galbene. Ce mai conteaza ca pe saculetii cu bulbi pe care i-a adus frate-miu din Olanda acum cativa ani erau niste poze pe care se vedeau cat se poate de clar niste lalele negre, albastre si crete. Albastre, negre si cretze n-au iesit lalelele noastre, dar noi suntem multumiti ca au iesit totusi. Ca sunt mari, frumoase si colorate. Dar dac-aveti pe-acasa vreun bulb de lalea albastra, dati un semn. Ca parca l-as vrea eu.

Mai variem putin. Acoperisul casei, printre frunzele si florile de mar.

Si gradina, asa, la modul general. In prim-plan, un prun ce face prune galbene si mari si un visin de care-atarnam eu atisoarele alb-rosii de la martisoare in fiecare an, de Florii. E un obicei. Nu stiu sa il explic. Dar cred ca stie mama. O intreb.

Lalele, lalele...

... si buturugi fotogenice.

Si flori de visin pe fond de cer albastru stropit de norii alburii.

Detalii. Fixul meu.

Casa, de la poarta. De peste gard.

Pe-acolo, prin gradina.

Trandafirii plantati de tata. Asteptam florile :)

Revenim la visin.

Ei, da. Am descoperit rostopasca. Asta e. O cautam de mult.

Si crapul fript.

Si scrumbiile care-au facut masa perfecta.

Si liliacul din curtea mamaii Ioana Galetoaia.

Si mamaia pe un scaunel, la poarta.

Si-un fotbal mic, improvizat pe strada. In pericol de disparitie. Din pricina numeroaselor masini cumparate din Spania, Italia, Franta, Germania... care populeaza satul. Si care trec pe strada cu viteze incredibile pentru un interior de sat. Alo, politia... e cineva acolo?

Si lalele. Si ploaie scurta. Si lalele.

Si intalnirea zilei. Cu Maria Sofia, titirezul varului Viorel si al Cristinei. E o figura fetita asta. Nu sta-n loc niciun moment. Si-si vara nasul, curioasa, prin toate borcanelele. Si piciorusele, fuga-fuga, prin toata gradina.

In cautarea ratelor. Tupilate de frica ghemotocului perseverent care le cauta.

Unde-s ratele?

Maria paraseste ratele... (care nu exista in poze, ascunse fiind :)

... si descopera gradina. Sau gradina o descopera pe Maria.

In sfarsit, obiectivul ii prinde privirea. Nostima, nu? :)

Eu, bucuroasa de rostopasca :)

Photo by Mariusache

Si vizita la naparstocii Mirelei. Foto credit (ca sa utilizez formularea de la ziar): Mariusache. Cele mai multe poze, dintre cele care urmeaza, sunt ale lui :)

La sosirea noastra, David dormea dus.

Iar Vanessa are ochii mamei, ai Mirelei.

Smecherul voia sa elimine hanoracul. Dar n-avea maini suficiente sa-l dea jos :) Asa ca cersea atentie. Si putin ajutor.

Ei, cam asta ar fi. Bineinteles, poze si povesti mai sunt. Dar am zis sa nu va plictisesc.
Ma pregatesc moral sa scriu, din amintiri, actul 5 al concediului pe Coasta de Azur. Monaco-Monte Carlo. Stati pe-aproape ca, vorba lui Diaconescu, nici nu stiti ce pierdeti.

12 comentarii:

Anonim spunea...

E o incantare si o placere sa citesc "amintirile" tale, fie din copilarie, fie din zilele de azi. Iar Mariusache face cariera si nu doar cu foto, ci si ca PR, ca promoveaza mereu headline-urile:))

Florentina spunea...

Pai, o sa ma straduiesc sa umplu blogul cu amintiri trecute si viitoare, ca exista macar un om, adica tu, care o sa le aprecieze. Cat despre Mariusache, da, recunostinta mea vesnica pentru activitatea infocata de PR. Aparatul foto, din pacate, nu-l prea prinde, ca l-am acaparat eu. Dar cand il prinde, nu ma face de rusine :))))))

Si as promova si eu headlinurile acusica, dar azi nu imi merge messul si sunt distrusa :(. Glumesc. Ca si-asa am de scris. mariusache, ai auzit? Nu merge messu :)

Anonim spunea...

Hristos a inviat!
Sa ai grija de rostopasca aia:). Poate fi un remediu foarte bun pt negi, din cate am auzit. Si pe criza asta...ai putea face o afacere nemaipomenita. Mai ales ca e totul bio :)
Ioan

Florentina spunea...

Adevarat a inviat!
Pai tu de ce crezi ca ma bucuram eu atat ca am gasit rostopasca? Din motive de un neg pe care il posed si pe care il urasc. Sincer il urasc. Si cred ca stie si el asta, dat fiind ca nu se lasa dus de pe mana mea. Pfiuu, tocmai mie care uras negii mi se putea intampla sa ma viziteze unul... Fir-ar. Acu' astept ca rostopasca sa-si faca efectul. Ca laudata a fost destul. Si mi-e ca i se apleaca.

Der F. spunea...

Ai un ciine pe care il cheama Obama? De cind? :)
Frumoase pozele, si mai frumoase comentariile la poze.
Observatii: Gardul din beton al gradinii cam sparge vraja pastorala. La fel si fosa septica acoperita cu beton si tabla grunduita pe care se joaca Maria.
Unde e gardul de lemn dat cu vopsea verde, il classico? Unde e pitoreasca buda din fundul gradinii dotata cu ziare vechi rupte pe care le poti citi in liniste pina sa le freci un pic pentru a intinde mai bine plumbul literelor pe buci? Of, of, civilizatia asta din beton si hirtie Zewa cu motive acvatice sau florale!

Florentina spunea...

Da, am un caine pe care il cheama Obama. Din motive evidente. E negru. Dar Obama nu prea ma cunoaste si nici eu pe el.

Pozele sunt faine, da, si mie imi plac.

Gardul din beton nu exista acum cativa ani si gard de lemn n-a existat niciodata. A fost in schimb unul de sarma.

Acolo unde crezi tu ca e fosa septica nu e fosa septica ci rezervorul cu apa. Ca exista un rezervor permanent plin cu apa, unde mai vrea tata sa puna nu stiu ce ultraviolete pentru purificarea apei. Nu stiu prea clar, nu ma pricep.

Pe de alta parte, trebuie sa fii de acord ca satul romanesc se mai modernizeaza si el. Inclusiv Jirlaul meu, inclusiv satul bunicului tau. Ca n-o sa ne ducem toata viata la veceul din fundul curtii. Si ce e rau cu Zewa? Sau preferi cocenii uscati? :)

Simplifi spunea...

1. De Paste la Jirlau tu, de Paste in Italia mua...la aceeasi Mirela, ai carei ochi mosteniti de Vanessa ii arati tu in poze:)!
Frumosi copii, proaspete poze ai, si,completez eu, vioi si tineri parinti au si 'galustile'(V & D), daca tot am petrecut cu ei 5 zile nemaipomenite!
2. Jirlaul asta de care imi amintesc si eu putin din zilele de vara din liceu: cald, praf si soare cat era lumina afara, seara tot numa' o forfota de oameni iesiti sa susoteasca la porti, bicilete (foarte multe! cred ca a fost primul sat intrat in Europa, cu mult inaintea tarii) si mult verde...
Da, cred ca mi-ar placea sa-mi caut tineretea p-acolo, sa-i mai fac o vizita. Era ceva cu stuf si-o balta in sat la tine, mai exista? :)

Florentina spunea...

1. Da, ne-am potrivit bine anul asta, ca sa acoperim toata familia Mitzul :) si sa nu se supere nimeni.

2. Jirlaul de care iti amintesti tu seamana cu cel de azi. Numa ca bicicletele au fost inlocuite de numeroasele masini luate la mana a doua din Spania, italia, etc, de nu mai poti sa treci nici strada daca nu te asiguri ca lumea.

3. Si da, sa mai vii o data, sa inchizi cercul :) Balta mai e, stuful mai e. Mai putin pestii :))

Elena spunea...

Frumos in Jirlau...sau cel putin era pe vremea cand traiau bunicii mei si mergeam la ei.Mi-e tare dor..stiu ca s-au schimbat multe pe acolo.Poate o sa mai merg o data ..sa-mi iau "ramas bun"..
O baie la GARLA ? :)Frumosi ani am petrecut acolo!!!

Anonim spunea...

Welche bemerkenswerte Frage viagra generika viagra preis [url=http//t7-isis.org]viagra preise deutschland[/url]

Anonim spunea...

frumos jirlaul mam nascut in jirlau in 68 miaduc aminte de toate balta scoala prietenii parintii mai vin peacasa cam rar da nostalgia nu piere niciodata sa auzim numai de bine despre comuna noastra dorin bulancea

dorin bulancea spunea...

fain jirlaul amintiri frumoase acolo am copilarit o sa revad totul desi se schimba ramine nostalgia