miercuri, aprilie 01, 2009

Actul 3: Cannes si Antibes


Nu am prea multe semne ale vacantei prin casa. Niste sapunuri colorate si mirositoare ascunse prin dulap, patru-cinci maini de lavanda plasate strategic intr-o fosta cutie de turta dulce (care si canta daca invarteai de o chestie si care era preferata nepotzicii Dora; acum nu mai canta ca a intrat lavanda prin cotlonul cu mecanismul), niste vederi simpatice, niste pliante intr-o punga, cadourile pentru mama, tata, frate-miu (pe care o sa le duc acasa de Paste)... Si cred ca asta ar fi tot. Ei, nu. Mai sunt cei trei giga de poze. Traducere: o mie si ceva de instantanee. Si a mai ramas ceva, in ciuda turului de forta pe care l-am facut la serviciu in cele trei saptamani de cand m-am intors: a ramas si amintirea unor zile frumoase si calde, in care ne-am rupt picioarele pe stradutele curate ale oraselor provensale, cu ochii pe marea azurie si pe cerul albastru. Si daca vreau sa imi amintesc mai multe peste catva timp, as face bine sa continuu cu povestea. Ca nu vreau sa uit. Si-am inceput deja s-o fac :(

Asadar, actul 3: Cannes si, la intoarcere, Antibes.

Vacanta noastra de 1 euro pe Coasta de Azur

Va rog sa retineti un amanunt esential: intreaga noastra vacanta a stat sub semnul lui 1 EURO. Pai da. Am luat biletele de avion la Sky la oferta: 1 euro. Bine, bine, 1 euro s-a transformat apoi in mai multi euro, ca zborul nostru avea mai multe segmente, ca trebuia sa platesti taxe pentru bagajul de cala, dar asta e alta discutie. Importanta e ideea: oferta de 1 euro.

Dupa aceea, cand planuiam concediul am mai dat peste ceva. Parea cam stiintifico-fantastic, dar am zis ca vedem la fata locului. Si anume ca biletul de autobuz, la nivelul intregii Coaste, oricare ar fi fost destinatia, costa si el tot 1 EURO. Adica, fie ca mergeam doi pasi mai departe de apartamentul nostru de pe Rue de France, din Nisa (o statie mai departe, sa zicem), fie ca mergeam la Cannes (la aproape doua ore departare de Nisa cu autobuzul), fie ca mergeam la Monaco, biletul ar fi costat tot 1 EURO. Asa zicea lumea pe net si asa gasisem si pe site-uri oficiale gen ligne d'azur si pe Rapide Cote d'Azur. Si asa a si fost, mai fratzilor. 1 euroi mare si lat biletul de autobuz, indiferent de destinatie. Bine, se intelege: asta in conditiile in care existau destinatiile astea, in conditiile in care plecau autobuze din Nisa cu destinatia X. Ca spre St. Tropez, de pilda, nu erau autobuze si nu ne-am mai complicat. Sa ne ducem.

Sa intram in paine. Cannes. 1 euro biletul catre Cannes, asa cum v-am zis. Punctul terminus al liniei 200, autobuz pe care l-am luat din Gare Routiere din strada (sau ce era, bulevard) Jean Jaures. Unde am ajuns cu autobuzul numarul 3. Hai ca v-am ametit cu totul. Doar n-o sa stati cu totii in apartamentul nostru alb din Rue de France. Asadar, pentru cine n-a priceput: autobuzul numarul 3 de la noi din statie (Rosa Bonheur) pana la Gare Routiere. Si de acolo, linia 200 pana la Cannes. Unde am ajuns in aproape doua ore. Sunt vreo 40km si ceva, dar autobuzul trece prin mai multe orasele si opreste in toate (St. Laurent du Var, Cagnes sur Mer, Villeneuve-Loubet, Antibes, Juan les Pins). De mai multe ori... Aici linia 200, detaliata.

Gata cu gargara. Intram in poveste (sau cel putin incercam). Am plecat cu autobuzul de 9.00 si am ajuns la Cannes la 10.45. Cam adormitzi si in cautarea unei bude. Ca statusem cam mult in autobuz. Pe drum, orashele dragutze (remarcasem Antibes-ul, in care urma sa coboram la intoarcere) si cam multe curbe. Cel putin asa mi s-a parut mie. Care eram cam adormita. Ah, faza cea mai tare e ca dupa o zi de ploaie suprema, la Nisa, in dimineata plecarii noastre la Cannes se inseninase. Se anutza o zi insorita. Pe masura ce ne apropiam de Cannes, soarele facea nazuri. Dadea sa dispara. Spre disperarea noastra. In cele din urma, am gasit soarele si la Cannes si soarele a ramas cu noi pana la sfarsitul zilei.

Asa cum v-am zis, primul obiectiv din Cannes a fost buda publica. De unde am iesit zburand aproape ca sa nu ma prinda Fuhreru' in poza. Ceea ce, din pacate, s-a si intamplat :) Asadar, prima poza cu mine in Cannes: iesind de la buda :))

Foto: Der F.

Dupa aceea, ne-a facut cu ochiul piata. Autobuzul ne lasase chiar in centru, ca sa intelegeti. Piata, intr-o hala maricica, pe care sus, la intrare, scria: Porte de la Misericorde. Am gasit si-aici, in piatza din Cannes, aceleasi floricele galbene care cresc intr-un copac (dar ce copac?), floricele care ne vor urmari toata vacanta. Si ne va urmari toata vacanta si dorinta de-a gasi, o data ajuns intr-un oras nou, piata.

Piata era primul obiectiv de pe lista noastra (stiam de-acasa de bogatia pietelor provensale si ca ele nu trebuiau ratate). Asta spre disperarea lui Fuhreru' care se saturase de atatea piete si nu voia sa stam in ele nici macar un sfert de ora. Ei, dar am stat. Se intelege. Si Fuhreru' s-a resemnat pe o canapelutza in fatza intrarii in piete, mancand o prajiturica, cu ochii pe ceas. Sa nu care cumva sa stam mai mult decat am stabilit ("Ce naiba e de vazut, ma, intr-o piatza?").

In piatza, erau multe vazut: florile galbene, lalelele batute, salatele (am mancat Rucola intr-o disperare), carciofi (asta era fixul Roxanei), pestii, pastele, parmezanul (asta era tot fixul Roxanei - "calcaiele", "bataturile", cum radea Mariusache). In fine, ati inteles. La Cannes am inaugurat obiceiul de-a merge, mai intai si mai intai, in piata. Din piata din Cannes Mariusache a cumparat fructe confiate. Lucind in palma mea, in bataia unui soare cam dintzos la inceput. (Iar mai tarziu, intr-una din zilele urmatoare, in piata din Ventimiglia, Roxana a cumparat "carciofi", anghinare, adica, de la o tanti foarte amabila si vorbareatza).

Poze prin centru si prin port, bineinteles, cu toata gasca (stiu, stiu, nu se vad barcile in poze, dar va spun eu ca erau; am facut si eu o selectie :)):

Dupa piata si port, am luat-o la pas prin oras, in cautarea vestitului Palat al Congreselor, unde, an de an, se tine Festivalul International de Film. Acolo unde se da Palme d'Or-ul. Ce-am vazut prin centru: palmieri, platani ciopartzitzi (cum vazusem si la Nisa), barci si iahturi albe. Ne-am facut poze intr-o disperare, ne-am luat pliante, am remarcat ca palatul nu e ceva fenomenal (priveliste obturata de nu stiu ce chestie care se tinea in el; la intrare, in dreptul vestitelor trepte, erau enspe mii de masini pe care scria "Krasnodar" si mai stiu eu ce...). Bine, eu am crezut ca intrarea in palat (aia pe care intra toate vedetele) e la bulevardul principal, motiv pentru care m-am agatat de scarile alea si mi-am facut poze. In fine, ce sa mai discutam... intrarea era in alta parte :)

Intrarea... pe care o credeam eu principala...

... si adevarata intrare principala:

In parculetzul de langa palat, verde-verde, am hranit porumbeii si am pozat palmele faimoase, gen Sharon Stone, Van Damme... si cine-o mai fi fost. De remarcat ca prin oras erau multe portrete ale actorilor prin statiile de autobuz (Mariusache s-a pozat cu Sean Penn, noi astilalti am fost mai fraieri si nu ne-am pozat :(.

Dupa care, bulevardul Croisette. Ca niste vedete ce suntem. Pe langa hotelurile simpatice (Carlton, Le Grand Hotel - asta era chiar fain) si terasele din apropierea plajei.

Si pe plaja cu nisip. Unde am gasit ceva ce semana cu un silicon. Dar era doar un fel de planta cu alura de silicon :))

Frumoasa plaja din Cannes. Si cu nisip, asa cum va spuneam. Ca asta, nisipul, e o chestie mai putin intalnita pe Coasta de Azur, faimoasa pentru pietricelele ei de toate marimile si culorile. Asadar, nisip la Cannes. Repet pana va intra bine-n cap.

Intrat apoi in centrul vechi. Ca nu se putea sa ratam asta. Pe o straduta din centru, un grup de tipi ce pareau dintr-o reclama isi beau cafeaua la o terasica. Strada, orasul, totul - mirosea a parfum scump. Asta ca sa stiti. Sa turnati pe voi toata sticla cand plecati la Cannes. Exagerez, bineinteles. Dar va spun ca sa stiti. Ca totul miroase a parfum. Nu deranjant, ci fain.

Putetzi sa datzi click pe poza asta, ca am lasat-o la dimensiunile originale, ca sa-i vedetzi pe tipii aia band cafele :)

Strada de fitze, strada centrala (ca fiecare oras de pe Coasta de Azur are asa ceva) e Rue d'Antibes. Cu magazine multe, cu flori atarnand din glastre fixate pe stalpi si cu niste mingiute cimentuite pe marginea strazii, ca sa nu poti sa parchezi. Uite cam cum aratau...

Ei, acum urmeaza o chestie faina. Cetatea de pe deal. Musee de la Castre. De sus privelistea e exatraordinara. Dar extraordinara, retineti treaba asta. In jos, portul, orasul, pescarusii, in sus, zidurile de piatra si ceasul. Si gradina verde. Si micile treceri, ca la Alcazaba din Malaga. In muzeu n-am mai intrat (eram intr-o oarecare criza de timp, mai aveam inca un oras de vizitat in ziua aia), dar din punctul meu de vedere asta a fost la piese de resistence din Cannes. Privelistea de la inaltimea vechiului castel medieval e bestiala.

O poza cu lumina cam ciudata, dar care mi-e tare draga:

Ocheade in stanga si-n dreapta:

Si-o morisca. Ba chiar doua. Nu se putea fara ele.

Si coboram pe trepte mari de piatra.

Sunt convinsa c-am ratat multe lucruri: multe stradute simpatice, cu magazinele dragutze, multe locuri ascunse ochiului turistului venit sa vada repede orasul. Dar sunt optimista si zic nu ca le-am pierdut (pe celelalte lucruri faine din oras), ci ca le-am lasat pentru urmatoarea vizita. Acum a fost doar asa, o vizita scurtutza prin Cannes, sa respiram aerul (si parfumul) statiunii frumoase de pe coasta. Restul, data viitoare.

Dupa cateva priviri aruncate jucatorilor de petanque (spatiile de joc erau chiar in centru, langa statia de autobuz) si inca una spre Marilyn Monroe...

Photo of Marilyn: Tzoutzou

...
ne-am aruncat in autobuz si ne-am oprit la Antibes.

Antibes, Antibes...

Aici chiar ca mi-ar placea sa mai merg. Pentru ca vizita asta a fost prea scurta si mult prea pe fuga. Eram deja usor obositi dupa Cannes (ne trezisem cam devreme) si la Antibes am fost cam apatici. S-a lasat usor-usor si seara si-am cam alergat prin oras, sa nu ni se faca frig.

Oraselul mi-a placut insa foarte mult. Am remarcat din prima, in Piata Charles de Gaulle, fantana arteziana, asemanatoare celei din Cordoba. Si-apoi am luat-o pe stradutze. Inguste, inguste, cu magazinele cu suveniruri, cu terase, cu moristi, cu multa lume, cu sapunuri si chestii mirositoare, cu inghetata (desi era cam rece pentru o inghetata). Frumoase strazi are Antibes-ul. Si-am luat-o prin ele, inspre portul Vaubes, unde se vede, in ceasul serii, Fortul Carrees, maronit de razele soarelui spre asfintit.

Si-am prins apusul in port si apusul a fost foarte fain...

Ei, si-acum am inceput goana :). Da, ca disperata de mine citise ca printre cele mai faine chestii din Antibes (pe langa asfintitul in port) e cartierul Safranier. La Commune libre du Safranier, cum scria pe o placuta. La care am ajuns intr-un final, dupa cateva minute bune de cautare, de alergatura. Batea vantul pe promenada si noi eram cam obositi. Si eu cautam Safranierul, in ciuda apelurilor disperate ale grupului: "sa intram in oras pe orice straduta, ca am inghetat". In drum spre Safranier, am zarit cu coada ochiului si Muzeul Picasso. Ar fi fost al treilea pe care l-as fi vazut, dupa cel din Barcelona si cel din Malaga, asa ca am decis sa-l ocolesc. Desi mi-ar fi placut. Dar nu mai era timp, nu mai era timp, trebuia sa vad Safranierul... :)) Ati inteles, sunt maniaca in concediu. Paziti-va :))

Si l-am gasit. Si era cam trist si cam pustiu si cam rece. Era seara, dupa cum va spun. Dar parea prietenos la alte ore ale zilei. Ingust, ingust, asa cum va spun, si cam nepopulat la ora aceea. Si batea vantul si ne era frig... Asa c-am tulit-o repede si-am promis sa citesc pe net povestea Safranierului. Uite aici, pe un blog. Citesc si eu cu voi.

La plecare, iarasi pe stradute cu flori agatate in vase pe stalpi, cu chiosculete cu suveniruri, vederi, panza, ceramica, ierburi de Provence.

Am apreciat la maximum quiche-ul cu somon de la o firma cu traditie si magazin cu fatada din lemn. La Charcuterie Lyonnaise. Bun, bun, foarte bun. Una dintre chestiile pe care categoric o sa le tin minte din toata vacanta.

Pe la 6 seara, am tulit-o in statie. Si din statie (tot in zona Pietei Charles de Gaulle), cu autobuzul spre Nisa. Plimbare infrigurata pe Promenade des Anglais si dupa aia, somn.

Last picture: Tzoutzou

Dupa o masa copioasa, se intelege (fripturica, fripturica) si dupa ce, in fuga autobuzului, zarisem si ceva ce semana cu un outlet in Villeneuve-Loubet, la vreo 45 de minute de Nisa. Outlet pe care trebuia sa ma chinui cumva sa il var in program. La cererea insistenta a grupului. Se intelege.

P.S. Da. Stiu. Scriu posturi interminabile. Si mie mi se pare la fel. Doar ca nu ma rabda inima sa nu pun pe blog povestea concediului. Chiar daca asta imi mananca si ultimele minute libere dintr-o zi. Si ma face sa ma imbuib cu pufuletzi (de la ora 10 si ceva mananac in continuu). Noapte buna. Dupa pauza de tizgara, va astept la actul 4: San Remo.

21 de comentarii:

cioara spunea...

Frumos... daca ma intrebai acum 10 minute care orasel e pe ultimul loc in preferintele mele dintre cele vazute pe Cote d'Azur, spuneam clar: Antibes. Acum, dupa ce-am citit... spun la fel de clar, ca Antibes nu mai este ultimul:) De fapt, imi dau seama ca ultima pozitie e libera, practic nu exista:)
Iar siliconul... siliconul pe care se prinsesera deja mici alge verzui, sigur i-l furase un val din uger unei madmoazele de 80 de ani, perpelita de soarele de martie al Cannes-ului:))
PS: Tzoutzou:) Cum suna...Hahahahahaha:))

verbiaj. spunea...

ce am inteles eu pana la jumatea vacantei. ca doua fete de aici sunt maritate, deci cine e tipul caruia i-au ramas trei gagici, ca as vrea sa-l felicit, sa-i strang mana, ca poate ma molipsesc si eu de norocul lui. oricum, felicitari si tie, pentru turul de forta de dupa concediu - asezarea cat mai atractiva in pagina a tuturor cuvintelor si imaginilor.

Florentina spunea...

@ciorica, mie mi-a placut mult de tot Antibes. Cred doar ca a fost un oras ghinionist, ca l-am vazut in a doua parte a zilei cand eram deja rupti. Altfel, mie mi-ar fi placut si mai mult. Sa-mi spui clasamentul tau. Sau facem la sfarsit un post special cu topurile tuturor.

Da, Tzoutzou si Fuhreru' au contribuit si ei, fara sa stie, cu poze la postul asta. Si chiar si tu, la poza cu moritsi. Trebuie sa te nominalizez, ca asa e frumos :))

@Verbiaj, multumesc ca ai avut rabdare sa citesti tot. Puteam sa jur ca mi-am pierdut toti cititorii cu posturile astea incredibil, enervant de lungi. Si norocosul se numeste Fuhreru', Der F., care insa , desi pare unattached, e destul de "luat" si el :))

shmeny spunea...

vai vai acus as pleca unde ati fost voi. mi se pare ca erati si foarte veseli asa destinsi.

Florentina spunea...

vai, vai, as pleca si eu inapoi. Ca deja am obosit de-atata serviciu, dupa trei saptamani de la concediu... Si da, am fost veseli si destinsi, cred ca e primul concediu in formula mare (de 8) cand ne-am tolerat bine si ne-am impacat bine :))) Cred ca incepem sa ne cunoastem (mai bine) si sa radem de ceea odata constituia prilej de certuri :)) Tu cand mergi cu noi?

cronicaru' spunea...

@shmeny - si la intoarcere ne-am trezit chiar ca suntem si mai distinsi :)

Dan Gheorghe spunea...

frumos! peisaje. soare. flori. chipuri. vacanta. mai ales vacanta. continua cu pozele!

Florentina spunea...

Continuu.

Anonim spunea...

Ioan says:

Am intrat pe blog dupa ce am reusit sa-l conving pe Marius sa nu mai puna link-ul de mess cu Peseiro. Era enervant, asa ca sunt extrem de fericit.
Scz, sa ma prezint - Ioan de la PsP (Prosport). Acum imi imaginez ca urmeaza raspunsul vostru ca la A.A. (Bunaaaaa Ioaaaaan:)))). Lasand gluma la o parte, faci o treaba excelenta si chiar daca post-urile par mai lungi decat "normalul" tin sa precizez ca am citit pana la sfarsit:). Esentele tari se tin in sticlute mici, era o vorba. Uite ca ai reusit sa oferi si un parfum de povestiri, din acele esente tari,care arata chiar bine.

P.S si ca sa vezi ca sunt cu ochii pe aici mai de ceva timp...am observat o treaba: S-a deconspirat mariusica:)))). Ziceai ca refuza sa apara pe blog...cu voia lui sau nu...l-am prins. Hotzomanul...:)))

Florentina spunea...

Buna, Ioaaaaaaan :))) Imi povestea marius ca ma citesti si ca ma citeste si prietena ta. Prilej pentru mine sa ma umflu in pene, ca uite, ce de lume ma citeste :))

Lasand gluma la o parte (ca sa te citez), bine ai venit pe aici, ma bucur de cunostinta si te mai astept (va mai astept) ca mai urmeaza niste chestii faine. San Remo o sa vina cat de curand. Pana atunci, astept sa imi scada febra dupa ce am ingurgitat algocalmin ("albocalmin", cum zicea o vecina) si ma bucur de vizite noi (sau mai vechi).

Ah, si da, mariusache s-a/a fost deconspirat. Cu voia lui. :))

Anonim spunea...

Ioan says:

Insanatosire grabnica atunci :). Aveam o curiozitate: stiti cumva care este sperantza de viata pe la "bastinasii" din Antibes, spre exemplu?
La ce viata duc, nu cred sa/si faca probleme.

Si un mic exercitiu de imagine: chiar vorbeam cu Marius despre asta - cum ar arata Cannes-ul, Antibes, Nisa, etc...plini de mertzane conduse de bizoni cu ceafa groasa? cafenelele pline de "aere de dorobantzi"? sau cand vrei sa cumperi flori-"ia zi manca-ti-ash, alea costa 2 euroi, da' dc iei si d-astea, te scot mai ieftin". Si in final apoteotic...sa vezi niste miorite pascand linistite verziturile locului. Cred ca atunci ar fi sfarsitul lumii :))

Michela spunea...

Florik, nu ma sari din schema! am contribuit si eu cu niscai cateva poze si chiar interesante! :D in alta ordine de idei, continua, continua si iar continua, fara pauze prea mari, sa nu se uite! :P se apropie o alta destinatie si nu cred ca vei face fata! :)) asa ca ai termen pana la sf lunii august sa finalizezi "povestile de azur"! eu te sustin! :P

Florentina spunea...

Ei, maimutza de mihaela, nu te-am sarit din schema. Doar ca pentru posturi folosesc pozele facute de mine, ca nu degeaba am stat cu aparatul la ochi 9 zile :))) Evident, acolo unde e cazul (cand n-am facut eu sau cand e ceva super fain), ma mai folosesc si de ochiul altora :))

Si da, promit ca termin pana la sfarsitul lui agust. Mult mai devreme, chiar.

michela spunea...

asa, asa, pune osu' la treaba, ca ce te asteapta la lisboa....numai noi stim, aia care am fost! :P

Der F. spunea...

1. Pe strazile din Cannes NU mirosea a nici un parfum! Nu inteleg de ce trebuie sa perpetuam niste legende care, in perceptia mea, nu au nimic de-a face cu realitatea.
2. Spui ca am prins apusul in Antibes, in port. Apoi ca am cautat Safranier-ul o gramada, dupa care ne-am mai plimbat pe strazi, ti-ai cumparat quiche, l-ai mincat, sa-ti fie de bine etc. Apoi spui ca fiind ora 6 seara ne-am carabanit spre cotet. Intrebare: la ce ora apune soarele in martie in Antibes?
Nu am prins nici un apus in Antibes. Cred ca memoria ta a inceput sa infrumuseteze povestea un pic.
3. Merci pentru ca ai respectat drepturile de autor pe poze, citind sursa (geniala, de altfel).
4. Mihaela, stim ca ai facut si tu poze, si ca ai "contribuit". Partea proasta e ca nu ai fost selectata...Hi, hi, hi!
5. Multumesc pentru treaba pe care o faci, Flori! Ne amintim cu totii, si subliniez, cu totii :), de frumoasa escapada de lux :), pe Coasta de Azur, pe unde imi fac eu veacul...mai, mai!

Florentina spunea...

@Der F, ATENTIE!

1. Pe strazile din Cannes MIROSEA a parfum! Cred ca tu erai prea enervat de faptul ca am ales sa vedem piata intai si nu ti-ai mai deschis narile. Si eu am notat asta intr-un carnetel, asadar memoria NU are cum sa imi joace feste. Ia sa faci tu o poveste paralela din Cannes sa vedem ce iti amintesti?

2. Cand spun "apus in port" nu spun neaparat ca am vazut cum ultima raza de soare a cazut pe ultimul val din Marea Mediterana. Spun doar ca am fost acolo in perioada apusului, cand se vede foarte fain in port lumina de seara. Si iarasi, "o gramada" ala din periplul catre Safranier, trebuie luat ca o "gramada" intr-un timp scurt, cred ca am si scris ca mai mult am alergat, decat am mers. Si quich-ul cat crezi ca a luat sa mi-l cumpar si sa-l mananc? Eu nu stau ca tine juma de ora sa inghit o inghititura. Uf, uf, nu intelegi deloc figurile astea de stil...

3. O sa respect in continuare drepturile de autor, daca mai gasesc ceva printre pozele tale :) (nu mai spun ca unele sunt tremurate rau, ca zici ca am ceva cu tine :)) Tu esti de vina, ca m-ai enervat :)

4. Mai, esti agresiv azi, las-o pe Mihaela in pace, ca are si ea poze faine (as putea sa spun chiar mai multe decat ale tale in vacanta asta :)))

5. Fixurile gramaticale, "cu totii" sau "cu netotii", le discuti cu Tzoutzou.

Pup. Ne vedem la padure. Unde o sa am grija sa ma ocup personal de micii pe care o sa-i mananci tu si o sa-i scap pe jos in avans :)

Anonim spunea...

Buna!
Informatii despre florile galbene se gasesc aici : http://www.plantesdusud.com/spip.php?article73
Foaarte interesante povestioarele tale, imi regasesc in ele cele mai frumoase 4 luni din viata. Sunt studenta Erasmus pentru un semestru in Nice, inca nu am plecat de aici dar mai am cateva zile...ma gandesc cu tristete la ziua plecarii... Inca nu am vizitat unele locuri iar pozele si detaliile excursiilor voastre imi sunt de un real ajutor: nu imi imaginam ca Sanremo poate fi atat de atractiv.
Dintr-o banala cautare pe google..(maine merg la Eze si ma interesau parerile altor cautatori de "comori") am descoperit blogul tau care m'a retinut cateva ore :)
Sigur stii asta, dar o lauda in plus sigur te face sa te simti bine: faci foarte bine ceea ce faci,ai un stil aparte de a scrie care m'a facut sa citesc pana la sfarsit povestioarele din excursia pe Coasta de Azur shi inca pe langa..frumoase poze, interesante comentarii, simpatica trupa! Ai o cititoare fidela in plus.. ;)

Florentina spunea...

Ei, ma bucur ca ai ajuns pe-aici cititoare anonima, studenta Erasmus la Nisa :)) Te invidiez, stii? Eu/noi n-am avut decat zece zile pe Coasta, dar as fi stat uitata pe acolo...

Si nu, nu pleca de acolo pana nu vezi toate chestiile faine, ca pe urma o sa-ti para rau. Asa, din cate stiu eu, si St. Tropez era de vazut, dar era cam peste mana, ne lua foarte mult sa ajungem acolo...

Si retine ceva: nu pleca pana nu vezi Menton. Asta e un oras super, super fain la granita cu Italia. Postul despre Menton eu l-am scris, dar n-am apucat inca sa atasez pozele si sa il pun pe blog. Dar iti spun sigur ca merita sa mergi la Menton, care e fenomenal :)) Deci, nu rata. Si daca mai treci pe-aici, eu o sa pun si Mentonul cat de curand...

Si cred ca daca ai timp la dispozitie, ai putea sa inceci si o fuga la Genova/Genoa. Inteleg ca orasul italian e fenomenal, noi insa nu ne permiteam sa petrecem prea mult pe drum.

In rest, ma bucur ca mi-am mai castigat o cititoare fidela. Si poate blogul asta o sa-ti dea o mana de ajutor sa-ti alegi destinatiile de vacanta. Recomand Andaluzia (nu stiu daca sunt cazuri de gripa porcina pe acolo, ca e o isterie acum cu gripa asta :)

Te salut si te mai astept :) Si multumesc frumos de laude :) Ma umflu in pene acum :) Si multumesc si de informatiile despre florile galbene care m-au urmarit tot concediul si pe care le gaseam in toate pietele.

Alina spunea...

Nu ma las asteptata prea mult...I'm back!:) Astept cu mare interes pozele din Menton, am fost intr'o scurta excursie in februarie, cu un grup de studenti Erasmus, la Fete du Citron. A fost interesant...dar nu am avut timp sa colind tot Menton-ul. Daca sunteti curiosi sa vedeti mii de portocale si lamai in diverse combinatii si forme, intrati pe www.feteducitron.com .
Am fost la Eze zilele trecute..intr'adevar e muuult mult prea frumos, am facut peste 500 de poze(3 persoane) :)
Multumesc pentru recomandari, voi incerca sa mai vizitez cat de multe imi permite timpul pana la plecare..desi la cata treaba am cu ametitii de francezi,cu hartiile de la facultate,contul bancar si cazarea, sper sa ajung in Italia macar la Sanremo (mi'au placut mult pozele voastre ;) ).
A bientôt!

Florentina spunea...

Salut, Alina :) Ma bucur mult ca ai revenit :) si ca ti-a placut in Eze. Si da, stiam de Fete du Citron din Menton, noi am ratat carnavalul la mustata. Dar am mai gasit niste urme de-ale lui prin oras :))

Anonim spunea...

Frumoase poze, si frumos oras. otonis