Actul 3: Cannes si Antibes

Nu am prea multe semne ale vacantei prin casa. Niste sapunuri colorate si mirositoare ascunse prin dulap, patru-cinci maini de lavanda plasate strategic intr-o fosta cutie de turta dulce (care si canta daca invarteai de o chestie si care era preferata nepotzicii Dora; acum nu mai canta ca a intrat lavanda prin cotlonul cu mecanismul), niste vederi simpatice, niste pliante intr-o punga, cadourile pentru mama, tata, frate-miu (pe care o sa le duc acasa de Paste)... Si cred ca asta ar fi tot. Ei, nu. Mai sunt cei trei giga de poze. Traducere: o mie si ceva de instantanee. Si a mai ramas ceva, in ciuda turului de forta pe care l-am facut la serviciu in cele trei saptamani de cand m-am intors: a ramas si amintirea unor zile frumoase si calde, in care ne-am rupt picioarele pe stradutele curate ale oraselor provensale, cu ochii pe marea azurie si pe cerul albastru. Si daca vreau sa imi amintesc mai multe peste catva timp, as face bine sa continuu cu povestea. Ca nu vreau sa uit. Si-am inceput deja s-o fac :(

Asadar, actul 3: Cannes si, la intoarcere, Antibes.

Vacanta noastra de 1 euro pe Coasta de Azur

Va rog sa retineti un amanunt esential: intreaga noastra vacanta a stat sub semnul lui 1 EURO. Pai da. Am luat biletele de avion la Sky la oferta: 1 euro. Bine, bine, 1 euro s-a transformat apoi in mai multi euro, ca zborul nostru avea mai multe segmente, ca trebuia sa platesti taxe pentru bagajul de cala, dar asta e alta discutie. Importanta e ideea: oferta de 1 euro.

Dupa aceea, cand planuiam concediul am mai dat peste ceva. Parea cam stiintifico-fantastic, dar am zis ca vedem la fata locului. Si anume ca biletul de autobuz, la nivelul intregii Coaste, oricare ar fi fost destinatia, costa si el tot 1 EURO. Adica, fie ca mergeam doi pasi mai departe de apartamentul nostru de pe Rue de France, din Nisa (o statie mai departe, sa zicem), fie ca mergeam la Cannes (la aproape doua ore departare de Nisa cu autobuzul), fie ca mergeam la Monaco, biletul ar fi costat tot 1 EURO. Asa zicea lumea pe net si asa gasisem si pe site-uri oficiale gen ligne d'azur si pe Rapide Cote d'Azur. Si asa a si fost, mai fratzilor. 1 euroi mare si lat biletul de autobuz, indiferent de destinatie. Bine, se intelege: asta in conditiile in care existau destinatiile astea, in conditiile in care plecau autobuze din Nisa cu destinatia X. Ca spre St. Tropez, de pilda, nu erau autobuze si nu ne-am mai complicat. Sa ne ducem.

Sa intram in paine. Cannes. 1 euro biletul catre Cannes, asa cum v-am zis. Punctul terminus al liniei 200, autobuz pe care l-am luat din Gare Routiere din strada (sau ce era, bulevard) Jean Jaures. Unde am ajuns cu autobuzul numarul 3. Hai ca v-am ametit cu totul. Doar n-o sa stati cu totii in apartamentul nostru alb din Rue de France. Asadar, pentru cine n-a priceput: autobuzul numarul 3 de la noi din statie (Rosa Bonheur) pana la Gare Routiere. Si de acolo, linia 200 pana la Cannes. Unde am ajuns in aproape doua ore. Sunt vreo 40km si ceva, dar autobuzul trece prin mai multe orasele si opreste in toate (St. Laurent du Var, Cagnes sur Mer, Villeneuve-Loubet, Antibes, Juan les Pins). De mai multe ori... Aici linia 200, detaliata.

Gata cu gargara. Intram in poveste (sau cel putin incercam). Am plecat cu autobuzul de 9.00 si am ajuns la Cannes la 10.45. Cam adormitzi si in cautarea unei bude. Ca statusem cam mult in autobuz. Pe drum, orashele dragutze (remarcasem Antibes-ul, in care urma sa coboram la intoarcere) si cam multe curbe. Cel putin asa mi s-a parut mie. Care eram cam adormita. Ah, faza cea mai tare e ca dupa o zi de ploaie suprema, la Nisa, in dimineata plecarii noastre la Cannes se inseninase. Se anutza o zi insorita. Pe masura ce ne apropiam de Cannes, soarele facea nazuri. Dadea sa dispara. Spre disperarea noastra. In cele din urma, am gasit soarele si la Cannes si soarele a ramas cu noi pana la sfarsitul zilei.

Asa cum v-am zis, primul obiectiv din Cannes a fost buda publica. De unde am iesit zburand aproape ca sa nu ma prinda Fuhreru' in poza. Ceea ce, din pacate, s-a si intamplat :) Asadar, prima poza cu mine in Cannes: iesind de la buda :))

Foto: Der F.

Dupa aceea, ne-a facut cu ochiul piata. Autobuzul ne lasase chiar in centru, ca sa intelegeti. Piata, intr-o hala maricica, pe care sus, la intrare, scria: Porte de la Misericorde. Am gasit si-aici, in piatza din Cannes, aceleasi floricele galbene care cresc intr-un copac (dar ce copac?), floricele care ne vor urmari toata vacanta. Si ne va urmari toata vacanta si dorinta de-a gasi, o data ajuns intr-un oras nou, piata.

Piata era primul obiectiv de pe lista noastra (stiam de-acasa de bogatia pietelor provensale si ca ele nu trebuiau ratate). Asta spre disperarea lui Fuhreru' care se saturase de atatea piete si nu voia sa stam in ele nici macar un sfert de ora. Ei, dar am stat. Se intelege. Si Fuhreru' s-a resemnat pe o canapelutza in fatza intrarii in piete, mancand o prajiturica, cu ochii pe ceas. Sa nu care cumva sa stam mai mult decat am stabilit ("Ce naiba e de vazut, ma, intr-o piatza?").

In piatza, erau multe vazut: florile galbene, lalelele batute, salatele (am mancat Rucola intr-o disperare), carciofi (asta era fixul Roxanei), pestii, pastele, parmezanul (asta era tot fixul Roxanei - "calcaiele", "bataturile", cum radea Mariusache). In fine, ati inteles. La Cannes am inaugurat obiceiul de-a merge, mai intai si mai intai, in piata. Din piata din Cannes Mariusache a cumparat fructe confiate. Lucind in palma mea, in bataia unui soare cam dintzos la inceput. (Iar mai tarziu, intr-una din zilele urmatoare, in piata din Ventimiglia, Roxana a cumparat "carciofi", anghinare, adica, de la o tanti foarte amabila si vorbareatza).

Poze prin centru si prin port, bineinteles, cu toata gasca (stiu, stiu, nu se vad barcile in poze, dar va spun eu ca erau; am facut si eu o selectie :)):

Dupa piata si port, am luat-o la pas prin oras, in cautarea vestitului Palat al Congreselor, unde, an de an, se tine Festivalul International de Film. Acolo unde se da Palme d'Or-ul. Ce-am vazut prin centru: palmieri, platani ciopartzitzi (cum vazusem si la Nisa), barci si iahturi albe. Ne-am facut poze intr-o disperare, ne-am luat pliante, am remarcat ca palatul nu e ceva fenomenal (priveliste obturata de nu stiu ce chestie care se tinea in el; la intrare, in dreptul vestitelor trepte, erau enspe mii de masini pe care scria "Krasnodar" si mai stiu eu ce...). Bine, eu am crezut ca intrarea in palat (aia pe care intra toate vedetele) e la bulevardul principal, motiv pentru care m-am agatat de scarile alea si mi-am facut poze. In fine, ce sa mai discutam... intrarea era in alta parte :)

Intrarea... pe care o credeam eu principala...

... si adevarata intrare principala:

In parculetzul de langa palat, verde-verde, am hranit porumbeii si am pozat palmele faimoase, gen Sharon Stone, Van Damme... si cine-o mai fi fost. De remarcat ca prin oras erau multe portrete ale actorilor prin statiile de autobuz (Mariusache s-a pozat cu Sean Penn, noi astilalti am fost mai fraieri si nu ne-am pozat :(.

Dupa care, bulevardul Croisette. Ca niste vedete ce suntem. Pe langa hotelurile simpatice (Carlton, Le Grand Hotel - asta era chiar fain) si terasele din apropierea plajei.

Si pe plaja cu nisip. Unde am gasit ceva ce semana cu un silicon. Dar era doar un fel de planta cu alura de silicon :))

Frumoasa plaja din Cannes. Si cu nisip, asa cum va spuneam. Ca asta, nisipul, e o chestie mai putin intalnita pe Coasta de Azur, faimoasa pentru pietricelele ei de toate marimile si culorile. Asadar, nisip la Cannes. Repet pana va intra bine-n cap.

Intrat apoi in centrul vechi. Ca nu se putea sa ratam asta. Pe o straduta din centru, un grup de tipi ce pareau dintr-o reclama isi beau cafeaua la o terasica. Strada, orasul, totul - mirosea a parfum scump. Asta ca sa stiti. Sa turnati pe voi toata sticla cand plecati la Cannes. Exagerez, bineinteles. Dar va spun ca sa stiti. Ca totul miroase a parfum. Nu deranjant, ci fain.

Putetzi sa datzi click pe poza asta, ca am lasat-o la dimensiunile originale, ca sa-i vedetzi pe tipii aia band cafele :)

Strada de fitze, strada centrala (ca fiecare oras de pe Coasta de Azur are asa ceva) e Rue d'Antibes. Cu magazine multe, cu flori atarnand din glastre fixate pe stalpi si cu niste mingiute cimentuite pe marginea strazii, ca sa nu poti sa parchezi. Uite cam cum aratau...

Ei, acum urmeaza o chestie faina. Cetatea de pe deal. Musee de la Castre. De sus privelistea e exatraordinara. Dar extraordinara, retineti treaba asta. In jos, portul, orasul, pescarusii, in sus, zidurile de piatra si ceasul. Si gradina verde. Si micile treceri, ca la Alcazaba din Malaga. In muzeu n-am mai intrat (eram intr-o oarecare criza de timp, mai aveam inca un oras de vizitat in ziua aia), dar din punctul meu de vedere asta a fost la piese de resistence din Cannes. Privelistea de la inaltimea vechiului castel medieval e bestiala.

O poza cu lumina cam ciudata, dar care mi-e tare draga:

Ocheade in stanga si-n dreapta:

Si-o morisca. Ba chiar doua. Nu se putea fara ele.

Si coboram pe trepte mari de piatra.

Sunt convinsa c-am ratat multe lucruri: multe stradute simpatice, cu magazinele dragutze, multe locuri ascunse ochiului turistului venit sa vada repede orasul. Dar sunt optimista si zic nu ca le-am pierdut (pe celelalte lucruri faine din oras), ci ca le-am lasat pentru urmatoarea vizita. Acum a fost doar asa, o vizita scurtutza prin Cannes, sa respiram aerul (si parfumul) statiunii frumoase de pe coasta. Restul, data viitoare.

Dupa cateva priviri aruncate jucatorilor de petanque (spatiile de joc erau chiar in centru, langa statia de autobuz) si inca una spre Marilyn Monroe...

Photo of Marilyn: Tzoutzou

... ne-am aruncat in autobuz si ne-am oprit la Antibes.

Antibes, Antibes...

Aici chiar ca mi-ar placea sa mai merg. Pentru ca vizita asta a fost prea scurta si mult prea pe fuga. Eram deja usor obositi dupa Cannes (ne trezisem cam devreme) si la Antibes am fost cam apatici. S-a lasat usor-usor si seara si-am cam alergat prin oras, sa nu ni se faca frig.

Oraselul mi-a placut insa foarte mult. Am remarcat din prima, in Piata Charles de Gaulle, fantana arteziana, asemanatoare celei din Cordoba. Si-apoi am luat-o pe stradutze. Inguste, inguste, cu magazinele cu suveniruri, cu terase, cu moristi, cu multa lume, cu sapunuri si chestii mirositoare, cu inghetata (desi era cam rece pentru o inghetata). Frumoase strazi are Antibes-ul. Si-am luat-o prin ele, inspre portul Vaubes, unde se vede, in ceasul serii, Fortul Carrees, maronit de razele soarelui spre asfintit.

Si-am prins apusul in port si apusul a fost foarte fain...

Ei, si-acum am inceput goana :). Da, ca disperata de mine citise ca printre cele mai faine chestii din Antibes (pe langa asfintitul in port) e cartierul Safranier. La Commune libre du Safranier, cum scria pe o placuta. La care am ajuns intr-un final, dupa cateva minute bune de cautare, de alergatura. Batea vantul pe promenada si noi eram cam obositi. Si eu cautam Safranierul, in ciuda apelurilor disperate ale grupului: "sa intram in oras pe orice straduta, ca am inghetat". In drum spre Safranier, am zarit cu coada ochiului si Muzeul Picasso. Ar fi fost al treilea pe care l-as fi vazut, dupa cel din Barcelona si cel din Malaga, asa ca am decis sa-l ocolesc. Desi mi-ar fi placut. Dar nu mai era timp, nu mai era timp, trebuia sa vad Safranierul... :)) Ati inteles, sunt maniaca in concediu. Paziti-va :))

Si l-am gasit. Si era cam trist si cam pustiu si cam rece. Era seara, dupa cum va spun. Dar parea prietenos la alte ore ale zilei. Ingust, ingust, asa cum va spun, si cam nepopulat la ora aceea. Si batea vantul si ne era frig... Asa c-am tulit-o repede si-am promis sa citesc pe net povestea Safranierului. Uite aici, pe un blog. Citesc si eu cu voi.

La plecare, iarasi pe stradute cu flori agatate in vase pe stalpi, cu chiosculete cu suveniruri, vederi, panza, ceramica, ierburi de Provence.

Am apreciat la maximum quiche-ul cu somon de la o firma cu traditie si magazin cu fatada din lemn. La Charcuterie Lyonnaise. Bun, bun, foarte bun. Una dintre chestiile pe care categoric o sa le tin minte din toata vacanta.

Pe la 6 seara, am tulit-o in statie. Si din statie (tot in zona Pietei Charles de Gaulle), cu autobuzul spre Nisa. Plimbare infrigurata pe Promenade des Anglais si dupa aia, somn.

Last picture: Tzoutzou

Dupa o masa copioasa, se intelege (fripturica, fripturica) si dupa ce, in fuga autobuzului, zarisem si ceva ce semana cu un outlet in Villeneuve-Loubet, la vreo 45 de minute de Nisa. Outlet pe care trebuia sa ma chinui cumva sa il var in program. La cererea insistenta a grupului. Se intelege.

P.S. Da. Stiu. Scriu posturi interminabile. Si mie mi se pare la fel. Doar ca nu ma rabda inima sa nu pun pe blog povestea concediului. Chiar daca asta imi mananca si ultimele minute libere dintr-o zi. Si ma face sa ma imbuib cu pufuletzi (de la ora 10 si ceva mananac in continuu). Noapte buna. Dupa pauza de tizgara, va astept la actul 4: San Remo.