Interviu cu Joaquin Cortes in Adevarul Literar si Artistic

Gata! Interviul a fost publicat azi, 12 martie, in Adevarul Literar si Artistic. Ca sa va scutesc de un efort suplimentar, il puteti citi AICI. Si tot in ziarul de azi, aici, cititi si cate ceva despre culisele interviului, un articolash scris de amicul meu Dan. Bun, tot despre bucataria interviului o sa scriu si eu in postul asta. Spor la citit va urez :))

Pe la 1 si ceva (n.a. - vineri, 7 martie) intram in holul hotelului din buricul Bucurestiului (a facut Dan reclama mascata in materialul lui, asa ca nu mai insist:)). Noi, cei trei magnifici - Nico, Dan si eu - plus magnifica numarul 4, aky, ce urma sa ne faciliteze conversatia, ca de!, noi nu stim spaniola decat asa, din telenovele... Bine, Nico isi tradusese intrebarile si-n spaniola si se pregatise temeinic sa le si faca vant catre Cortes, in caz ca era nevoie. Eu eram responsabila cu varianta in engleza... sa o bombardez pe impresara si ea sa ii traduca... In fine, erau mai multe variante de lucru. Ce sa facem... daca musiu Joaquin nu a binevoit sa-si perfectioneze limbile straine:) In fine, aky ne-a salvat:), drept pentru care multumim :)

Noi, pe hol, pe o canapea, asteptand sa mai vina si nu stiu cine si nu stiu cine... la doi pasi mai incolo, Joaquin, vorbind relaxat la telefon. Noi ne facem simtita prezenta printr-o fluturare gratioasa a mainilor:)), el ne raspunde zambind cu ochii si continua sa vorbeasca la telefon... timp in care noi mai asteptam, ca nu venise nu stiu cine si nu stiu cine...

Bun, dupa vreo 10 minute de foiala, dupa completarea echipei de bataie, ne mutam in holul central, in jurul unei masute cam mici, dupa gustul meu. Hai ca ma pierd in detalii. Toata lumea se agita: se fura scaune de la celelalte mese, Joaquin se face si el util carand un scaunel :), in fine, ne asezam: noi (multi, ce-i drept), Joaquin si impresara. Gata, shoot the first question... sau cum s-o zice asta in spaniola. Domnu' Cortes remarca zambind ca aky are accent de Argentina:) Pai da, ca doar ii place tangoul:)

Zice ca a respirat flamenco de mititel, ca s-a nascut intr-o familie de "gitanos" si ca flamenco-ul e muzica si dansul tiganilor. Ca e increzator ca oamenii se pot schimba prin intermediul culturii: ca oamenii trebuie convinsi ca exista tigani care vor si au o viata onesta si linistita, ca exista tigani care au cariera profesionala. Ca schimbarea imaginii e un proces lent, dar ca, in timp, se pot schimba prejudecatile cu privire la tigani. Ma, acuma stau sa ma gandesc: parca "gitanos" nu suna asa rau, parca nu-i asa incarcat de conotatii negative cum e "tigani". Ma rog, m-a apucat filosofeala.... Revin la oile noastre. Ah! Stiti faza aia cu asiguratul picioarelor pe 3 milioane de dolari? Cica nu a a zis asa ceva, "de mi boca no salio questa palabras". Nu cred ca am scris corect:) Auzi, cica si in Spania presa exagereaza. Si eu care credeam ca e o caracteristica tipic romaneasca...

In fine. Intreb de treaba cu Pavarotti, pe care s-a facut tam-tam in Spania, la un moment dat. Vezi Doamne, indraznise sa se compare cu maestrul si lumea a luat foc. Joaquin confirma simplu: "Da, am zis asta, ca exista asemanari intre mine si Pavarotti. Pentru ca e adevarat. Eu cred ca fac cu flamenco, ceea ce a facut Pavarotti cu opera. Pavarotti a popularizat opera, a dus-o catre oameni, a facut-o cunoscuta, eu incerc sa fac acelasi lucru cu flamenco-ul". M-am lamurit. Imi place omu' asta. E sincer. Daca a zis ceva - chiar daca "ceva"-ul ala pare ciudat si la nelalocul lui - nu se fofileaza. Zice clar: "da, am zis, uite de ce am zis".

Bun. La un moment dat, o sa puna pe picioare si o scoala. O scoala de flamenco. Flamenco in stil Joaquin Cortes. Acum n-are timp, e pe drum, e in turnee. Multe, multe luni pe an. Ce se vede peste cativa ani? Profesor? Coregraf? "Nu stiu ce o sa se intample cu mine, viitorul nu e sigur". Suna a Dosarele X :) Ciudat, dar il cred. In ritmul asta in care traieste el - azi aici, maine acolo, poimaine in partea celalalta - mie mi-ar fi lene sa mai si gandesc. As fi prea obosita ca sa ma mai gandesc...

Ei, intrebare-intrebatoare: "Ai 39 de ani - impliniti pe 22 februarie. Cat timp crezi ca o sa poti sa mai dansezi?". Raspunde serios si responsabil: "Ma simt foarte bine, foarte puternic, simt ca pot dansa multi ani de acum inainte. Ca sunt 3, ca sunt 4, ca sunt 5... In ziua in care voi simti ca nu mai sunt in stare sa dansez, o sa fiu primul care o sa spuna ca se retrage".

Ah, cu improvizatia... cum e cu improvizatia? Aflati ca Joaquin e perfectionist si ca improvizatul e destul de "calculat". Nu apare asa, din neant... "exista o structura clara a spectacolului, o coregrafie clara, dar si o parte dedicata improvizatiei. Intr-un spectacol, pot sa fie 20-30 de minute de improvizatie". Si ca veni vorba de asta, poate vreti sa vedeti cum e cu improvizatia. Pun aci un filmuletz convingator:



Ma iertati. Acu' imi dau seama ca filmuletzul asta l-am mai pus si cu alta ocazie pe blog, dar poate-poate va conving sa-l vedeti. E super tare.

Continuam. Partea asta imi place la maxim. Eu am copt intrebarea asta si, de pus, a pus-o Nico: "Despre tine se spun multe lucruri. Ca esti cel mai mare dansator de flamenco din lume, ca esti cel mai sexy spaniol, ca esti cel mai sexy dansator, ca esti asa..., ca esti pe dincolo... Cum esti, de fapt? Cum se descrie Joaquin Cortes pe sine insusi? Cum se considera?"

Raspunsul e demential. Vine firesc: "No mi considero ni sexy, ni guapo, ni nada. Normal". Uaaat? Nici sexy, nici chipes, nici nimica?! In prima faza, pe fetele noastre se citeste neincrederea: "Ma, asta rade de noi". Nu, dom'le, nu rade, e cat se poate de serios. Nu i se clinteste pe fata niciun muschi. Cum naiba sa nu-l crezi?! Si mai spune o chestie, care aproape ma intristeaza: ca nu stie ce emotii trezeste si ca si-ar dori sa stie: "Intotdeauna spun ca mi-as dori ceva realmente imposibil. Mi-ar placea sa fiu pe o scena, dansand, si sa ies din mine, sa fac o calatorie astrala, sa ma asez undeva deasupra si sa ma uit la mine cum dansez. Ca sa vad ce transmit. Pentru ca oamenii cand ma vad, se emotioneaza, imi spun: Dar eu toate astea nu le stiu, nu le simt..." Uof, sa mor de nu mi-a parut rau pentru el... Sau poate sunt eu mai sensibila :))

Da' de tuns de ce s-a tuns? Ca asta voia amica mea Anita sa stie: de ce s-a tuns, ca acuma nu mai poate sa isi prinda parul "in codita aia sexy?" Citat. Pai, s-a tuns ca sa faca o schimbare. S-a trezit intr-o dimineata si si-a zis: Dom'le, am avut prea multi ani parul lung, ia sa imi schimb eu imaginea. Asta a fost.

Ce mai e de zis? In iulie si august, mare turneu in Spania. Asa ca fiti pe faza voi, cei care aveti drum pe meleaguri spaniole in perioada aia. O sa danseze in fata a 15.000 de oameni.

Ei, si in Romania s-a simtit "foarte bine primit", ati inteles? A simtit "dragostea publicului". Mai ales a publicului feminin, bineinteles :) Mi-a povestit deunazi un amic, care a fost la spectacolul de pe 7 martie de la Sala Palatului, ca o gagica a inceput sa strige in timpul reprezentatiei: "Te quiero, te quiero"... la care el, razand, a zis: "cum poti sa ma iubesti? Nici macar nu ma cunosti..." Ei, da. Asa da raspuns. De tipele care strigau "Desnundate" la spectacolul de pe 6 martie nu va mai povestesc, ca poate stiti si voi. La final de reprezentatie, o fatuca zicea: "Ma, io as fi strigat Desnudame (n.a. - dezbraca-ma)..."

Mda, ati priceput ideea. Femeile il iubesc pe Joaquin. Chiar daca nu-l cunosc :) Si l-am intrebat si de chestia asta. Bine, asa, mai pe ocolite, ca interviul urma sa apara in Adevarul Literar, nu in revista Star: "Publicul tau e alcatuit, in majoritate, din femei. De ce se intampla asa? Cum aducem barbatii la spectacolele tale?" Zambeste si dezveleste niste dinti albi de tot: "Buna intrebare. Aseara (n.r. - pe 6 martie) au fost foarte multe femei". Nico: "Au fost si barbati..." Musiu Cortes rade neincrezator: "Au fost si barbati? Ah, bine". Eu, glumind: "Da, obligati de femei..." Da-i ras pe toata lumea. Si solutia, printre rasete: "Solutia e ca fetele sa-si aduca partenerii, perechile, sa vada spectacolul. Ca daca nu, la final, o sa avem mult mai multe femei la spectacol, cum, de altfel, se si intampla in toate orasele in care dansez. Sunt chiar 70-80% femei in sala". Bun, am lamurit-o si p-asta.

Ni se transmisese inainte ca il avem pe Joaquin la dispozitie vreo 15-20 de minute. Minutele trec si Joaquin nu da semne de iritare. Asa ca nu parasim locul faptei. Si continuam. Ne vorbeste despre dans, ca e "cenusareasa" culturii, despre cariera de dansator, ca e foarte dura, foarte grea, despre compania lui de dans, despre faptul ca numele lui a devenit un brand foarte puternic, "mi se cumpara pachete de turnee in toata lumea". Despre schimbarile facute in structura spectacolului, ca sa nu se plictiseasca, sa se simta in continuare motivat... Dau sa-ntreb: "cate kilograme slabesti intr-un spectacol?" si nu mai asteapta traducerea. A inteles. Ridica doua degete zambind. "Doua. Dar le recuperez cu apa".

Mi-e jena sa intreb despre burtica: asa au zis unii ca nu si-a dat camasa jos, ca avea o bucata de burta. La un metru de el, in timpul interviului, eu n-am vazut nicio urma de burta. O fi fost balonat la spectacol :) Asta a fost o gluma proasta, evident. Rautate gratuita. Ce, mie mi-ar conveni sa ma intrebe cineva daca am burta si daca da, ce fac cu ea? Nu, nu mi-ar conveni. Asa ca m-am abtinut. Ce naiba, imi place de omu' asta :)

Si v-as mai zice cate ceva, da' tre sa ma intrerup o secunda, sa mai caut o poza pe google cu joaquin, sa fragmentez putin textu', ca n-o sa ma citeasca nici naiba daca il arunc din avion. Deci, caut poza si revin.

Hai ca am zis sa variez. Am luat o poza de pe www.esflamenco.com. Cu pantofii astia din poza a dansat Joaquin vreo sase ani de zile, in spectacolul "Live". Cica nu i-au cauzat atata suferinta, cat cei cu care a dansat in "Pasion Gitana". Adica: in timpul unui spectacol la Radio City Music Hall din New York, unul dintre cuie (da, alea din talpa pantofului), i-a perforat laba piciorului, dar Joaquin a continuat sa danseze pana a terminat reprezentatia, 40 de minute mai tarziu. La sfarsit, fuga la spital, ca piciorul nu se mai oprea din sangerat :(

Revenim la interviu. Promit ca asta e sfarsitul. Ca e unu fara un sfert (noaptea) si vreau si eu sa dorm. Deci. In Romania a fost pentru a treia oara. N-a apucat sa vada nimic. Din motive de timp. Decat ce-i pe drum intre Hilton si Sala Palatului, completarea mea. Da' ca s-ar duce in Transilvania, daca ar sta o saptamana, ca a auzit ca sunt "locuri inimaginabile".

Joaca si in filme. Ca ii place. Si-i aduc si bani. Si-l relaxeaza. "Es genial!" Rade.

Si se va intoarce cand? Ca stiu ca va intereseaza. Ca doar ati ajuns pana aici, si postul asta e revoltator de lung. "In cel mai bun caz, ne-am putea intoarce la finalul anului. Stiu ca la sfarsitul lui octombrie, inceputul lui noiembrie, inainte de a merge in Statele Unite, vom fi pe undeva prin preajma, in tari vecine Romaniei. Si poate vom putea sa facem un salt aici".

Ati auzit, domnilor organizatori? Retineti: luna octombrie. Dar poate va indurati sa nu mai vindeti biletele cu 3-5 milioane, ca-i cam multisor. Nu de alta, dar Cortes a zis ca vrea sa duca flamenco-ul inspre mase... Ce mase, ce membrii ai maselor, pot sa dea 3 milioane jumate - 5 milioane pe un bilet??? Da, puteti sa-mi spuneti: sunt si bilete de un milion. Da. In fundul salii. De unde nu vezi mai nimic :( Hai ca am luat-o prin ceapa. Iar. Nu mai zic de titlul ala de pe afis, "Gitanos", pentru spectacolul din 7 martie, care-a dat impresia oamenilor ca e vorba un spectacol nou... Nu era nou. Era "Mi Soledad", cu care venise si in iunie 2006. Impresara a fost taioasa: "Numele Gitanos nu e al nostru. Nu stiu de ce au pus pe afis numele Gitanos. Noi am venit cu Mi Soledad. De unde au scos numele asta?". Iar Joaquin a completat: "Noi nu putem veni cu doua spectacole o data. E vorba de echipamente, de costume..."

Ultimele vorbe. Ca poate va intereseaza si asta. Unde se vede, cum se vede peste mai multi ani? "Pai, ma vad casatorit, cu copii, cu o familie numeroasa, cu toata familia impreuna. Mi-ar placea sa am o casa mare, plina cu 40-50 de persoane. In Spania, pentru ca aici imi sunt radacinile". Asa ca fuguta in Spania! Nu se poate sa nu aveti vreun frate, vreo matusa, vreun vecin, ceva... La Madrid, ar fi ideal. Ca acolo sta, cand nu e in turnee.

Gata, fratilor. Si surorilor. Cui a ajuns pana aici ii dau un premiu :) Noapte buna.

Later edit, miercuri dimineata spre pranz, 10.58.
Era tarziu azi-noapte si mie mi-era somn... si-am uitat sa va zic ca omu' a stat si la poze, fara ifose, zambind, si ne-a dat si autografe. Cu "carinho", cu "abrazo", cu aia, cu ailalata, si ne-a si deslusit autograful: "asta-i J, si asta-i C" :) Cand mi-oi repara aparatul, o sa trag si autograful in poza. Bun, am plecat de-acolo, de la hotel, dupa multumirile de rigoare, dupa "cu multa placere" din partea lui, ne-am dat mana, ne-am zambit... si dupa aia... in masina, spre redactie, fiecare trancanea cu cineva la telefon :)) Asta m-a amuzat la culme, fiecare simtea nevoia sa impartaseasca momentul lui de bucurie. Io am sunat-o pe Anita, Nico, pe o amica, si tot asa... Gata, acu' chiar ca am terminat.