Recunosc, m-am inspirat de la Verbiaj. L-am vazut intr-o poza, pionier, si mi-am amintit ca am si eu o poza asemanatoare. Cu cravata, camasa, snur galben si bascutza. Si pampoane :)) Evident, pampoane. Mama, cate mai avem. Mai mici, mai infoiate, mai cat un mar, mai cat o portocala... Bine, prea multe portocale nu vedeam eu pe-atunci... dar nu despre asta e vorba. Uite poza: (acuma observ ca nu se prea vad pampoanele, da' va garantez ca aveam:) Cozi fara pampoane?! Nu se putea.
Ce e cu frustrarile? Pai, va spun imediat. Ca sa zic asa, aveam... in 1989, aveam 8 ani si ceva. De-abia ma facusera pionier. Cu snur galben, de comandant de detasament (asa era, nu?) In fine, snurul ala shi l-a agatat tata de oglinda retrovizoare din interiorul Daciei 1310 cand m-am facut mai mare, sa nu stea asa nefolosit, asa ca l-am tot avut in jurul ochilor. Snurul meu galben.Revenind la oile noastre, ma facusera pionier si, ghinionu' lu peshte, am lipsit cand s-au facut pozele de pus la panou, prin octombrie. Dar cum nu se putea ca moaca mea sa lipseasca de la panoul de onoare al scolii, m-am imbracat eu intr-un weekend in echipamentul de pionier - vi l-am descris mai sus - si m-am dus la un vecin sa-mi faca poza. Am crescut intr-un sat - ca sa stiti - asa ca nu erau fotografi pe toate drumurile :) Deci, pana am gasit fotograful, a mai trecut ceva timp. Bun, mi-a facut poza, a mai durat si developatu', mi-a dat patru exemplare si... si dupa aia a venit decembrie si Revolutia (sau ce-a fost) si... si poza mea n-a mai apucat sa ajunga la panou :( Mda, am ratat ocazia asta.
Dar cum aveam patru poze (ca asa era regula, sa ti se faca patru), le-am impartit pe colo si pe colo. Una mi-amintesc ca a ajuns la mamaia si la tataia de la Visani si si-a gasit loc intr-un tablou din ala cu fotografii... stiti voi, cum au mamaile si tataii la tzara: colaj de poze cu toate rudele, de la toate evenimentele marcante ale familiei. Si desi, vorba aia, "ne castigasem libertatea" (ei, nu io, evident, io nu contribuisem cu nimic), desi venise democratzia peste noi, fotografia mea a continuat sa ocupe un loc in tabloul cu poze multi ani dupa aceea si n-a parut sa fie nimeni deranjat de trecutul meu comunist :))
Mda. Asta-i povestea pozei. Cand mai gasesc niste poze din perioada aia... ah, de fapt, cand o sa gasesc steagul ala gaurit pe care-l infipsesera unii din sat in omul meu de zapada din curte, in decembrie 1989... ei, atunci, cand gasesc steagul, o sa va povestesc si ce-mi mai amintesc eu de-atunci.
Update: 29 martie, ora 12
Pentru cine vrea sa aprofundeze subiectul, se foarte discuta pe tema asta pioniereasca, cu snururi si inele tricolore de prins cravata, si pe blogul lui Cezar.
Ah, sa nu uit, ca e important: Dilema veche de saptamana viitoare - ne anutza tot domnu' Cezar :) - va avea in centru ei tot chestii din-astea care tzin de pionieri si de pionierat. Enjoy:) Desi nu cred ca vorba asta capitalista e cea mai potrivita in cazul unei teme ce tzine de "epoca de aur". Reformulez: cititzi, tovarashi :))
4 comentarii:
A dat libertatea peste tine si n-ai mai apucat sa fii la panou. Destin frant... De ce nu l-au mai lasat si pe Ceausescu sa stea la putere pana ajungeai si tu la puterea din fruntea panoului... Eu am avut o onoare si mai mare, la panou am fost singur singurel. Imi amintesc totusi ca nu am fost cine stie ce impresionat, nu am facut mare eveniment din asta, atunci, dar iata ca nu am ratat sansa si, aproape 20 de ani mai tarziu, ma falesc in vazul lumii. Ce e mai ciudat, insa, e ca desi eram comandant de grupa m-au facut seful clasei (?!) Nu stiu cum s-a intamplat asta. A... stai ca s-a desfasurat totul DEMOCRATIC. Ce paradox! Am votat toti pe biletele, eram trei candidati, am castigat toate voturile, in afara de unul singur. Eu mi-am votat contracandidatul mai puternic (ca sa vezi fair play). Ce vremuri, tovarasi...
ps. piesa din deezer e misto, parca o si vad dansand pe cunostinta noastra comuna. (mai pune si alte piese)
Domnu' Verbiaj, chiar ma gandeam cand o sa remarce cineva piesele mele:))Si cu precadere, pe prima :)) Si da, am descoperit un super album, Pa Saber de Flamenco, pe care-l ascult in fiecare dimineatza in drumul lung si cenusiu spre redactie :)) Daca treci prin Pipera, aduc melodiile pe stick :))
p.s - si io am fost sefa clasei, dintr-a I - a pana intr-a VIII - a. Asa parca-mi amintesc :) De vot democratic nu-mi mai amintesc. La mine cred ca a contat ca aveam parintii profesori in scoala :)) Si bineinteles, a contat si ca eram desteapta :) Cum sunt si acuma... si-am ajuns sa ma laud singura, ca mi-au murit laudatorii :)
Trimiteți un comentariu