Primavara, la Jirlau

Acum doua saptamani am fost pe-acasa. Acasa, la Jirlau, in judetul Braila. Nu va suna cunoscut, nu? La 10 kilometri de Faurei. Da, Faiureiul ala a lu' Banel Nicolitza, ca asa stie toata lumea acuma orasu' lu' peshe. Ma rog, io nu sunt de acord cu asta. Ca e Faureiul meu, inainte de-a fi al lui Banel... In fine, v-am zis asha, ca sa va orientatzi putzin in spatiu.

Si-am facut poze, ca de obicei. Si le pun aici, ca sa se bucure ochiul meu si ochiul vostru. Ca-i mai ushor sa intru pe blog, decat sa iau la puricat toata arhiva foto, care este realmente impresionanta. Cand am auzit ca nenea de la service-ul Fuji a zis ca am 80.000 de expuneri pe aparat, am facut ochii cat cepele. Da' cred ca avea dreptate :)

Si m-am dus eu acasa si mi-a arata mama o chestie super tare. Pun poza mai intai si va explic dupa aia...

Nu-i asha ca seamana? Seamana, io asa zic :)) In stanga, e o felicitare pe care i-am trimis-o eu mamei de 8 Martie acum vreo 2-3 ani, da, parca prin 2005. Frumos colorata, cu rosu si cu alb, cumparata de pe undeva de pe la Universitate, ca acolo se-adunau atunci si studenti la Facultatea de Arte... si erau chestii dragutze de luat pentru mame.

In dreapta... ei bine, in dreapta, chestiutza aia mica si simpatica e tot o felicitare de Martzishor, pe care am facut-o eu pentru mama, cand eram prin clasele I-IV. Nu mai stiu clar cand, ca nu am binevoit sa scriu si anul. Da' eram mica, asta e clar. Am lipit eu niste chestii pe-acolo - luate de la niste martisoare dezmembrate, ca mama e profesoara si primea o sumedenie de minuni din-astea - si am facut o felicitare. Pentru mama :)) Si mama a pastrat-o si mi-a aratat-o acuma. Seamana din mai multe puncte de vedere (fac o analiza serioasa aici:) - si la culoare, si la modul in care e gandita: ca o foaie dubla, care se desface... Mai pun o poza, ca sa remarcati similitudinea, in caz ca mai aveti dubii. Ceea ce inseamna ca gusturile mele nu se schimba in timp.

Urmatoarea poza e pentru Verbiaj, care m-a botezat Florentina Vlahutza :))

Si urmatoarea poza... e un interior, e prima pagina din La Medeleni, volumul I, de Ionel Teodoreanu. Ca sa va explic. Cand eram mica, eram lesinata dupa gimnastica. Ei, si-acum imi place, dar atunci ma visam mare gimnasta. Era perioada aia de glorie, cand Lavinia Milosovici lua 10 la sol, la Jocurile Olimpice de la Barcelona din '92, era perioada aia cu Svetlana Buguinskaia, cu Henrieta Onodi... In fine, eu saream toata ziua prin curte si organizam concursuri cu vecinele (precizare - tzineam sa fiu intotdeauna in concurs Lavinia Milosovici), asa ca e clar ca desenam pe unde apucam cate-o gimnasta, umpleam toate caietele de clasamente la concursurile improvizate... si asa se face ca prima pagina din "La Medeleni" arata cum arata:

Ca sa va lamuresc, ca poza e destul de mica si s-ar putea sa nu pricepetzi nimic: in stanga sus, e Cristina Bontas, in dreapta sus, e Lavinia Milosovici, iar jos e o alta gimnasta, mai micutza :)) Eu :) Asa cred, ce putin :))

Bun, si inc-o poza, care mi-e draga, cu David si Vanessa. Ca de cand exista ei prin peisaj, nu mai concep o vizita acasa, fara o vizita la prichindei :))

Gata. Am incheiat. Am scris tot seara, potrivit obiceiului. Si-acu' o sa ma uit la un film. Am de ales intre My Cousin Vinny si In the Bedroom, ambele cu Marisa Tomei :) Va anuntz altadata ce-am ales.

Later edit
Am vazut, pana la urma, My Cousin Vinny si m-am amuzat la culme :) Marisa Tomei rules :)) Si observ ca Verbiaj mi-a lasat o leapsha p-aici asa ca tre' sa ma achit de ea :)