sâmbătă, martie 31, 2012

CM de patinaj de la Nisa. 31 martie: emotiile mele, la apogeu. Flori pentru un Daisuke mi-nu-nat si bucurie pentru Carolina - La Regina

Episoadele anterioare:
Recunosc: sunt un terci emotional; campionatul asta mondial a stors si untul din mine; ultima mea farama de energie. Azi am fost aproape de boceala de mai multe ori (si da, asta e o informatie personala; dar imi asum prezenta ei pe blog :). Exercitiul lui Yuzuru Hanyu a fost incredibil de intens (cred ca in ochii multora erau lacrimi care incercau sa iasa; efortul acestui sportiv foarte tanar, care sufera de astm dar care patineaza la un asemenea nivel, merita mai multe palarii imaginare, ridicate in aer...). Emotiile mele au atins insa paroxismul la programul liber al lui Daisuke Takahashi, care a fost im-pe-ca-bil; cred ca pentru prima data in sezonul asta nu i se poate reprosa nimic exercitiului lui (dar va trebui sa revad, ca sa ma asigur; in patinoar a fost si s-a simtit perfect). Apoi, florile noastre frumoase, multicolore, captive in celofan, aruncate cu putere, dar - recunosc si asta - cu mainile tremurand pana la cot dupa programul lui Dai-chan. Mi-a fost rau fizic, de emotie, la grupa finala de la baieti; dar as trai si maine, si poimaine, si raspoimaine (si in general) emotiile astea teribile de azi. V-am mai spus: mi se pare incredibil sa traiesc in aceeasi viata/poveste cu Takahashi; si le invidiez sincer pe conationalele lui; in Japonia sunt, banuiesc, o multime de gale demonstrative; plus ca fetele astea au o stabilitate financiara care le permite sa faca turul lumii, pe urmele patinatorilor favoriti. Eu nu sunt, evident, in situatia asta; dar sunt la randul meu foarte fericita ca am putut sa vad cu ochii mei (si sa traiesc cu toti porii) programele lui Daisuke la doua campionate mondiale (aur la Torino, in 2010, argint, aici); chiar daca "we've seen the last of Daisuke", eu sunt - desi trista - foarte, foarte multumita...

Ziua noastra a inceput, deci, frumos, in multe culori, in renumita piata de flori a Nisei, Cours Saleya, in cautarea buchetului perfect pentru Daisuke Takahashi. Piata asta e incredibila (daca facem un top al cuvintelor celor mai des folosite in posturile despre Campionatul mondial, "incredibil" va fi incredibil de sus in acest clasament), iar noi am plecat de-acolo mandre nevoie-mare, cu un buchet multicolor, exact asa cum mi-l imaginam. Doar ca era asa de bine infasurat in celofan, ca toate culorile din el se vedeau prea putin; dar nu voiam ca Brezina, care patina dupa Daisuke, sa-si rupa gatul, dand cu patina in vreo petala... Desi ne-a trecut prin cap gandul, recunosc, de-a umple celofanul cu petale si de-a le arunca pe gheata; ar fi fost o imagine frumoasa, poetica de-a dreptul, nu-i asa? :))
Iar buchetului i-a fost adaugat ulterior si un bileteeeeel :) cu continut cunoscut doar de mine si de Ali.... Da, zici ca avem 15 ani - recunosc si asta; dar nu era un mesaj de amor, sa ne intelegem, cu inimioare si "Love" :)

Pana acolo, insa, fuga-fuga catre patinoar, ca de obicei, ca sa stam la o coada luuuunga si sa-l ratam pe Misha Ge, primul patinator in ordinea de start. In coada a fost insa simpatic, cu grupul de japoneze fericite ca-i vazusera pe Mao, Daisuke si Yuzuru la antrenamentele de dimineata, de pe patinoarul principal; le-am invidiat un pic (mai mult :). Noi am intrat la timp ca sa-i vedem pe monegascul Kim Lucine, pe austriacul Victor Pfeifer, pe germanul Peter Liebers, pe spaniolul Raya si pe foarte, foarte ambitiosul filipinez Christopher Caluza, care a facut un program foarte bun.

  • Desi nu a fost in forma astazi, Takahiko merita toata admiratia mea; are un program liber foarte frumos, pe o muzica foarte inspirata; si-mi pare rau ca-l bodoganeam anii trecuti, numai si numai pentru ca avea costume aiurea... (nu mi-a fost niciodata drag; dar anul asta s-au schimbat lucrurile; l-am vazut de atatea ori la antrenamente, ca mi-am schimbat total punctul de vedere vizavi de el).
  • Kevin van der Perren e o masina de sarituri si atat; imi aminteste de Stojko, care concura in acelasi timp cu Urmanov si-i sufla in ceafa; sau chiar il intrecea. Nu imi plac decat costumele lui Perren, costumele cele scumpe :)
  • Tomas Verner are un program simpatic, frumusel, iar Nathalie l-a aplaudat zambind; dar uite ca nu mai revine in forma de acum cativa ani, cand a castigat titlul european.
  • Lui Sergei Voronov i-a iesit in sfarsit programul, iar eu m-am bucurat; mult.
  • Gachinski a fost intr-o pasa foarte proasta la campionatul asta; super frustrant pentru cineva care a castigat medalia de bronz la mondialul de anul trecut...
  • Lui Adam Rippon ii trebuie psiholog, cum ii trebuie si Alissei Czisny; si mai impart aceiasi antrenori: Dungeon si Yuka Sato (care le alcatuiesc insa programe foarte frumoase). Adam promite; numai sa nu ramana in stadiul asta...
  • "Pisica din Kazahstan", Denis Ten, a facut un program foarte bun, dar Jeremy Abbott a fost impecabil doar la partea artistica.
A urmat punctul culminant al serii; fan Daisuke cum sunt, trebuie sa recunosc totusi ca sala a fost in delir la programul japonezului de 17 ani, Yuzuru Hanyu. Ce program a reusit pustiul asta subtirel, cu mimica de fetita... Ce program! O sa mi-l amintesc pe Yuzuru la antrenamente, cu tot cu papitoiul lui galben pazit de antrenoare; dar o sa mi-l amintesc pe Yuzuru in acest program liber incredibil; si o sa-mi amintesc eforturile lui de a-si recapata suflul dupa un asemenea exercitiu; si lacrimile lui si ale antrenoarei; si lacrimile mele pe care le-am "sorbit" inapoi, inainte sa iasa :)

La ultima grupa, delirul a fost total; cand au intrat Florent si Brian, dar mai cu seama cand au patinat Florent si Brian in Palais des Congres s-a dezlantuit iadul: tropaieli, fluraieturi, urlete; iar francezii au facuit programele vietii lor (da, cred ca exagerez aici, dar o fac ca sa intelegeti daruirea lor...) si sala i-a aplaudat in picioare. Locurile 4 si 5 pentru ei sunt mai mult decat meritate; si tot ce puteau in conditiile unei competitii atat de stranse.
Javier Fernandez - desi sustinut la randu-i - a aratat si in programul liber ca si-a peirdut suflul; ca nu mai e in forma; ca pentru el sezonul asta s-a incheiat inaintea mondialelor; ca varful lui de forma a fost in concursurile de Grand Prix; Orser trebuie sa gandeasca o tactica in ceea ce-l priveste ca altfel baiatul asta va ramane fara suflu si fara muschi tocmai atunci cand e nevoie si de suflu, si de muschi.

Despre Daisuke v-am povestit deja; asteptam de luni bune de zile sa vad cu ochii mei programul scurt, dar mai ales programul liber; amandoua mi se par incredibile si incredibil mi se pare faptul ca le-am vazut, ca le-am auzit, ca Daisuke a patinat in fata mea, a noastra. Pentru asta imi voi aminti mereu de campionatul asta mondial - patetic cum suna, e totusi cat se poate de real.

(pe scurt, despre Brezina: a zbarcit-o; omul asta nu se poate concentra atunci cand vine vorba de chestii serioase; la scurt i-a iesit, liberul l-a facut terci)

Pentru noi (si pentru public), Daisuke este campionul mondial in 2012. Asta, desi Chan a reusit un program doldora de chestii dificile; eu pot sa recunosc ca e foarte bun la tranzitii si la pasi, ca exercitiile lui sunt atat de pline de chestii dificile incat dau pe afara; dar, credeti-ma, nu da deloc bine sa iei un titlu mondial dupa ce ai dat cu fundul de pamant pregatind un triplu axel; acum, evident, vorbeste fanul Daisuke din mine... Voi stiti deja pana acum ca ii admir perseverenta lui Chan, ca admir faptul ca e muncitor; dar tot ce-si va aminti Chan de la acest campionat castigat (pe baza noului cod de punctaj, care iti da voie sa si cazi de cate ori vrei, numai sa aduni puncte din alte zece mii de directii) e ca a fost fluierat si la interviul castigatorului, si pe podium; dupa cum a fost fluierata si sefa arbitrilor din proba masculina.
Nu, nu-mi plac fluieraturile; oamenii muncesc, nu merita sa fie fluierati; si daca e sa fluieram ceva, mai bine sa fluieram un cod de punctaj care iti permite sa faci o suta de mii de elemente, ca sa aduni puncte; o suta de mii de elemente, cu riscul ca, incarcand programul peste masura, sa si gresesti; pentru ca Chan a si recunoscut: a fost un program lung, plin cu elemente, iar el si-a pierdut pentru o secunda concentrarea si a gresit. Si arata si rau, daca ma intrebati pe mine: "Cine a castigat in 2012? Pai, Patrick Chan. Pai, sa-i vedem programul... Uite ca a si cazut..." Nu e ok. Ce ne facem? As vrea sa stiu ce le-a spus Cinquanta atunci cand le-a inmanat medaliile celor doi; oare ceva de genul: "Puteati foarte bine sa schimbati locurile...?" Locul 3 pentru Yuzuru m-a multumit pe deplin.

Puaza de dinaintea programului liber al fetelor ne-am petrecut-o in fata patinoarului, acolo unde ies si patinatorii la plimbare :); noi, cu ochi curiosi, veseli, bucurosi... Fetele din Japonia (si nu numai), in grupuri mari, entuziaste, l-au inconjurat ba pe Kevin Reynolds, ba pe Fernandez, ba pe fratii Shibutani, iar noi l-am zarit si pe Florent dand autografe unor pustoaice din Franta, si pe Nikita Katsalapov la plimbare, salutandu-se cu Victor Petrenko... Prietena mea Andreea, colega mea de camera in facultate, pe care am terorizat-o cu patinajul in cei patru ani de stat impreuna si care a trebuit sa suporte un perete intreg al camerei doldora de poze cu Alexei Urmanov si Maria Butirskaia, m-a intrebat zilele astea: "Si Urmanovica?" Paaaai, se pare ca Urmanov n-a facut deplasarea; ca l-as fi identificat cumva; asa cum am facut-o cu ceilalti. Urmanov o antreneaza pe fata din Finlanda, mica, frumusica, blonda, cu mocusoara de rusoaica: Alisa Mikonsaari; dar nu l-am zarit pe Urmanov la mantinela; asa ca cred ca nu a venit. Data viitoare, poate :).

Dupa inca o coada luuunga de intrare in patinoar, intr-un entuziasm generat de faptul ca sportiva din Italia, Carolina, era printre marile favorite, am intrat in sala pentru ultima proba de la acest campionat. Iata, pe scurt, ce si cum a fost (desi, evident, toate acestea s-au vazut si la televizor:):
  • Alisa Mikonsaari e simpatica; imi place; astept s-o mai vad cand o sa mai creasca (si valoric).
  • Polina Korobeynikova va fi (este deja) printre preferatele mele in anii care vin.
  • Natalia Popova are si o alura care-mi place; si-mi place ca e antrenata de Petrenko,
  • Sonia Lafuente nu mi se pare ca reuseste sa fie expresiva, desi a facut un program foarte bun.
  • Juulia Turkila e delicata si blonda (ca e finlandeza si se subintelege)....
  • Elena Glebova patineaza de regula in forta; acum i-a iesit si nu prea.
  • Alissa Czisny a sfarsit in lacrimi (si locul 22 din 24 de concurente). Mie fata asta imi place foarte mult (sunt pe aceeasi lungime de unda cu Ile aici), dar trebuie sa lucreze la capitolul capatzana, la capitolul psihic; pentru ca sta foarte prost cu nervii; foarte prost.
  • Pe repede-repede inainte: Elene Gedevanishvili nu s-a putut concentra nici de data asta, desi avea un program foarte, foarte bun; si desi la antrenamente ii iesea tot.
  • Ashley Wagner a facut programul vietii ei; iar tinuta ei de lebada imi place (lui Ali nu); desi e o lebada atipica, nu seamana cu Oksana Baiul.
Ultima grupa si nervii mei sunt si de data asta "intinsi la pamant" (vorba uneia care a vrut sa combine sintagmele "nervi intinsi la maxim" cu "nervi intinsi la pamant" :). Alena Leonova e super stresata, pe prima parte de program nu reuseste sa transmita nimic; isi recapata expresivitatea in partea a doua si reuseste un program foarte bun.
Intra Mao, iar eu sunt - v-am mai spus - terci. Pe fata asta eu o ador si - desi Carolina mi-a placut tot sezonul - imi doresc, de fapt, ca Mao sa poata duce la bun sfarsit programul si sa se intample ca la Torino, cand a fost aur pentru ea. Dar nu, Mao nu e pregatita pentru un liber perfect; si asta se vede inca de la inceput cand sare simplu axel (in loc de triplu...) Uf. Si eu ma desfac in bucatele mici, mici, pe masura ce Mao sare numai duble... Uf. Sper ca doamna care era la coada langa noi, inainte de programul liber al fetelor, cu minunatul buchet cu lalele si crengute de cires a reusit sa i-l dea lui Mao; desi erau trei patinatoare in concurs, eu cred ca buchetul ala frumos, fragil, era pentru Mao; nu putea sa fie decat pentru ea. Eu una sper s-o mai vad pe fata asta ca o boare; cel putin, in programele de anul asta (ca stiti ca pana in anii trecuti Mao era mai baietoasa in programe...)
Intra Kanako Murakami, patinatoarea cu mocusoara de papusa din Japonia si face un program bun, dar nu perfect; iar asta o sa o coste locul pe podium.
"Carolina e la regina" - flutura un banner de incurajare pentru Caro; care intra exact ca o regina; si care, intocmai ca o regina, reuseste un program minunat, numai bun de ridicat parul pe mana, numai bun de multiple noduri in gat... Sala e in delir, in delir total; iar aurul Carolinei e modul perfect de a incheia acest mondial. Tot ca de la o alteta regala la alta, la final de exercitiu, Caro se inclina in fata Carolinei de Monaco, aflata intr-o loja pe partea opusa noua... "Sunt de zece ani in competitiile pentru seniori. Si, pur si simplu, a venit si timpul meu" - a fost raspunsul Carolinei, la interviul castigatorului, intrebata de Gwendal Peizerat. Un raspuns teribil de emotionant; da, a venit si timpul ei; si ma bucur, ma bucur mult...
Akiko vine dupa; nu merge perfect; dar merge suficient de bine incat sa ia bronzul, dupa argintul Leonovei. Si ma bucur si pentru ea; a mers bine in Grand Prix-uri si are deja 27 de ani; si mi-a placut mult exercitiul coregrafiat de Pasquale Camerlengo; care e cu adevarat coregraful momentului. (i-a alcatuit si programul liber al lui Daisuke; al carui program scurt a fost coregrafiat de David Wilson).

Cu doua cazaturi pe burta ale Ksenia Makarova (care nu poate sa-si tina nervii in frau la mondiale; mai ales cand e ultima, ca la Torino) se incheie proba; si acest mondial.

Si gata; emotii maxime la imnul Italiei, pentru Carolina; sfarsitul perfect al acestei competitii; care se incheie cu totul pentru noi; noi, ca si multi altii, nu ne-am luat bilete la Gala; erau foarte, foarte mult. Asa ca, da, gata. Iar noi nu ne mai dam duse din patinoar; ne facem poze cu bannerele de incurajare pentru Daisuke si pentru Yuzuru, radem ca sa nu plangem si gata; Ça y est!

(ne reauzim zilele viitoare, pentru fotografii de pe gheata si din afara ei; ca sunt muuuuuulte; toate aceste posturi vor suferi, deci, imbunatatiri majore; fiti pe faza. Eu ma declar satisfacuta c-am putut sa tin pasul cu desfasurarea competitiei; in dauna somnului meu, e adevarat; dar multumita grupului de prieteni, care nu m-a pus sa spal vase sau sa fac mancare :)... Va foarte multumesc pentru asta :)

Publicat de la 10 comentarii:
Sertare , , , , , ,

vineri, martie 30, 2012

CM de patinaj de la Nisa. 3o martie: all about Daisuke Takahashi, poze simpatice la asfintit si semnatura lui Petrenko la mine in agenda

Episoadele anterioare:
Au fost multe povesti simpatice azi (mai cu seama niste sedinte foto minunate, in prag de seara, in fata Palais des Congres, unde e ca la promenada; toti patinatorii se plimba incolo si incoace...) dar trebuie, e musai sa incepem cu Daisuke in programul scurt. Care ne-a dat emotii teribile, "incercand imposibilul" (cum zice acum comentatorul francez pe Eurosport; credeati ca nu ne uitam si la TV, seara, dupa ce venim de la patinoar?), adica o combinatie de cvadrupla cu tripla; si a suprarotat tripla si a pus mainile pe gheata. Ei, pana la final, drama nu a fost atat de mare; multi au ratat; iar Daisuke a ramas pe 3 dupa programul scurt si intra la cel liber incercand sa recupereze o distanta de mai putin de 4 puncte fata de Chan. Acuma, despre programul scurt al lui Daisuke stiti deja ca e minunat, ca v-am mai tocat cu el de cand l-am vazut prima data la concursurile de Grand Prix. Lasand la o parte tripla asta din combinatie, Daisuke trebuie cu adevarat laudat ca a incercat cvadrupla-tripla, in conditiile in care n-ar fi avut probabil nevoie de ea (evident, asta e o privire retrospectiva, ca atunci cand a intrat in concurs nu putea decat sa-si inchipuie ca toti cei opt de dupa el vor incerca si ei maximul...) Spun ca i-ar fi fost suficient, pentru ca Chan a mers pe varianta cvadrupla-axel-tripla, tripla.
In fine. Altceva e de spus aici: ca ma bucur cu toata inima (si la Torino am simtit la fel) ca sunt contemporana cu Daisuke Takahashi si ca, mai mult de atat, am avut acest mare noroc de a-l vedea patinand in fata mea. E un sentiment minunat - si n-aveti decat sa spuneti ca sunt patetica; imi asum declaratiile astea inflacarate de amor vizavi de modul de a patina al japonezului. Daisuke sparge toate conventiile, iese din toate tiparele; si-mi da mie o lectie; dar mai cu seama celorlalti care continua sa sustina ca numai patinatorii asiatici nu pot fi expresivi, nu pot transmite emotie. Ei bine, eu nu cred c-am vazut patinator mai expresiv decat Daisuke (si da, am trait cu euforie si perioada Petrenko, si perioada Urmanov, si perioada Kulik, si perioada Yagudin, si perioada Plushenko...; le-am trait pe toate si toti m-au entuziasmat); dar, cu ochi obiectiv, Daisuke e un "natural born dancer"; zici ca e nascut pe gheata. Si, daca nu ma credeti, priviti programul liber, pe melodia "Blues for Klook" (Eddy Louiss), coregrafiat de Pasquale Camerlengo. O sa credeti, ca si mine, ca Daisuke e un tot cu chitara, se confunda cu muzica... Faceti-va un bine si urmariti programul asta liber de sambata... (By the way, stiti cine e aici si comenteaza, in studioul improvizat de japonezi la marginea patinoarului? Shizuka Arakawa, campioana olimpica de la Torino, din 2006; de altfel, japonezii au venit intr-un contingent numeros aici; sunt jurnmalisti, sunt fotoreporteri, dar e, mai cu seama, public; sunt extrem de multi (corect: sunt extrem de multe, ele, fetele, din Japonia) si ii invidiez teribil pentru disponibilitatea (emotionala, financiara...; mai ales financiara) de a veni sa-si urmareasca favoritii in Europa...

Pana acolo insa, pe scurt, programul scurt al celorlalti baieti:
  • melodia "La vie en rose" nu prieste nimanui la campionatul asta; nu i-a priit nici Alissei Czisny, nici lui Justus Stried din Danemarca; asa dupa cum se pare ca nu prieste nici "Seherezada": Mao a ratat triplul axel; si nici chinezii de la perechi, Pang si Tong, nu s-au descurcat mai bine pe ea...
  • Kevin Reynolds din Canada, aceasta mica ciocanitoare Woody, cum l-am botezat noi la Torino, a facut un program minunat pe o melodie care se cheama "Chambermaid sings"; un program temperamental, energic, cu suflu, cu viata; unul dintre preferatele mele; dar Kevin a fost in mod evident dezavantajat de tragerea la sorti; ar fi fost cred mai bine punctat daca patina mai tarziu in concurs... sau nu, cine stie...
  • Denis Ten e un talent; ascultati-ma bine; o sa auzim de el (iar eu imi voi aminti mult timp de-acum incolo de pustiulica dintr-un lift, alaturi de Frank Caroll care-l lauda, cumva: "I'm with a cat from Kazahstan...":)
  • Christopher Caluza din Filipine e un baiat ambitios; si vad ca-i si iese; tangoul lui a fost foarte bun si mi-l amintesc si de la calificarile baietilor; astept sa-l vad la liber.
  • De unde a aparut acest Misha Ge, antrenat, vad, tot de rusi? (banuiesc ca si el e tot rus) A fost o lebada foarte, foarte convingatoare...
  • Viktor Pfeifer e el foarte simpatic; desi abia a prins calificarea la liber; mai pe seara va fi inconjurat de o multime de fete dornice sa se pozeze cu el... O sa-mi amintesc ciorapii lui albi, asta e clar :)
  • La Brian Joubert a fost delir total; a sarit tot ce se putea sari; a fost cu siguranta ziua lui; iar sala (cu noi cu tot) a urlaaaaaaaat :)) E foarte fain sa fii intr-un public de genul asta, foarte, foarte activ; atunci cand intra francezii e o tropaiala maxima; si-un urlet de nu te mai intelegi om cu om...
  • Adam Rippon e atat de frumusel si cu niste zulufei atat de simpatici (si cu-o camasa rosie atat de potrivita pentru el), ca-i iert toate erorile; ca de iesit, nu i-a iesit - asta e clar; dar a iesit mai tarziu in fata hotelului, cu Ashley Wagner, murind de ras si pozandu-se cu toate feteleeeee :))
  • Patrck Chan nu a fost perfect; dar nu m-am putut bucura de imperfectiunile lui; v-am mai povestit de ce, nu va mai bat la cap. Imi pare rau doar ca Daisuke n-a putit profita de portita asta care i s-a deschis dupa erorile lui Chan; care n-a mai facut combinatia planuita, cvadrupla cu tripla; si a dat senzatia ca o sa cada pe spate de mai multe ori; asa ca a primit putin la tranzitii...
  • Brezina, de ziua lui de nastere, a facut programul scurt al vietii lui; a fost impecabil, sa ne intelegem; si eu mi l-as dori pe podium fie si numai pentru ca a fost de atatea ori in preajma lui... (si nu neaparat la europene, cat la mondiale; ceea ce dovedeste ca e bun, dar are ghinion).
  • Jeremy Abbott, balerinul, a iesit din cursa fara discutii; pe cat de bun a fost la artistic, pe atat de slab in cazul asta la tehnic... (sau nu le priesc antrenorii, nici lui, nici Alissei Czisny...)
  • Arthur Gachinski n-a fost intr-o zi buna: in loc de combinatie de cvadrupla-tripla, a facut dubla-dubla; a facut totusi axelul si tripla; si a ajuns, nu inteleg totusi cum, pe locul 16... Mishin comenta cu niste domni rezultatul de la scurt; in rusa, evident; n-am inteles nimic...
  • Florent n-a fost nici el in ziua lui buna, spre deosebire de Brian...
  • Yuzuru a sarit cvadrupla cu dubla, cred, triplu axel, dar, cand sa sara si tripla, a renuntat; intra in mantinela; asta a fost problema pentru multi; ce naiba, e mai mic patinoarul asta? Oricum, Yuzuru are ditamai viitorul in fata lui...
  • Takahiko a cazut la cvadrupla; fir-ar; cand ii vezi la antrenamente cat muncesc pentru 2 minute sau pentru 4 minute de program, iti vine sa-ti tragi una in cap cand vezi ca rateaza...
  • Javier Fernandez a fost impecabil tehnic; dar nu mai are suflu; e sfarsit de sezon iar el, se vede, e terminat; nu-l mai tin muschii; iar Orser a facut categoric modificari in programul lui scurt, in linia de pasi; i-a creat pauze; ca altfel il scoteau pe targa...
  • Iar Verner nu mai stiu ce a facut... stiu doar ca Nathalie il sustinea din public si-l aplauda.
Intr-o pauza, minunate autografe de la Nathalie si Fabian, "Pour Alina" si "Pour Florentina" :))

Iar in pauza dintre programul scurt al baietilor si liberul de la perechi am stat ca gazele la soare, in fata patinoarului, intre cele doua hoteluri in care sunt cazati sportivii. De fapt, mai intai i-am vazut aproape pe toti concurentii de la scurt iesind din patinoar; dar daisuke nu si-a facut aparitia; era, cred, la conferinta de presa... Mai tarziu, hotelul a fost pandit de fete din Japonia, cu palarie, dar Daisuke nu si-a facut nici atunci aparitia; cred ca daca iesea, era mancat de viu; asa ca fara bai de multime... :)))

Aici o sa vina la un moment dat niste fotografii minunate, cu zulufii lui Adam Rippon si zambetul lui frumos, cu Takahiko Kozuka inconjurat de fete, cu Victor Pfeifer inconjurat de fete, cu Samuel Contesti si Simone Vaturi, cu Morozov iesind la plimbare cu Elena Ilinykh, cu spatele (!) lui Philip Candeloro, cu grupul vesel al canadienilor si americanilor (Andrew Poje, Kaitlyn Weaver, madison Hubbell si Zachary Donohue... foarte frumos acest Andrew Poje; si, in general, toti, frumosi, degajati, simpatici; o sa vedeti si tangoul improvizat al lui Andrew cu Madison... e o gasca mare de prieteni asta...) Zic o sa vedeti pentru ca acum nu e timp de pus poze... Si da, acesta este un teaser :)))

Incepe programul liber al perechilor si, ca de obicei, la prima grupa cel putin eu casc si dorm pe mine. Nu e nimic mai plictisitor decat un program luuuung de la perechi, fara sare si piper. La un moment dat il detectez pe Lambiel in public (trebuie sa va spun ca purtam tricoul meu cu Lambiel ieri si o fotografie cu el in aceste conditii ar fi fost minunata; dar nu s-autut; nu s-a putut nici autograf ca era ocupat sa vorbeasca la telefon...); dar, cautandu-l cu privirea pe Lambiel, intr-o pauza, trece pe langa mine insusi VICTOR PETRENKO. Cu majuscule, fratilor, ca altfel nu se poate. Iar eu cer autograf, primesc si multumesc, el imi zice "You welcome", si apoi un francez ma interogheaza :): al cui autograf l-am cerut? :))) Domnule, campionul olimpic de la Albertville din 1992, Victor Petrenko, prima mea mare pasiune in patinaj; baiatul blond, cu camasa hawaiana :))

Ah, da, si ceremonia de deceraare a medaliilor mici la proba de dans nu trebuie nici ea uitata, pentru ca era cat pe-aici sa fiu storcosita cu totul, incercand sa iau autografe de la Tessa*Scott, Meryl*Charlie. Autografe am luat, dar nu mai puteam sa ies din inghesuiala; cat pe-aici sa aterizez pe masa de autografe, in fata lui Scott; ca nu mai puteam iesi din nebunia aia; iar Scott parea cu adevarat terifiat de ce se intampla in fata lui :)))) De groaza si mai multe nu sunt admiratorii astia...

Dar perechile, perechile, pe scurt:
  • Yuko si Alexander fac un program minunat; al patrulea ca valoare in seara finalei; iar Yuko vine in public apoi, alaturi de Tamara Moskvina. E mica Yuko, mica si rujata; ca o fetita care a dat iama in cosmeticele, rujurile si fardurile mamei... E mica si draguta; iar programele lor imi plac teribil, de fiecare data; eu vreau autograf, dar ma potoleste Ali, categoric: "cu patinatorii trebuie sa iti faci poze; autografe iei numai de la legende: Petrenko, Margaglio, Platov..." :))) Dar Daisuke e deja o legenda si no pictures, no autographs...
  • Wenjing Sui si Cong Han sunt niste chinezi de viitor, de mare viitor; programul lor pe muzica de flamenco mi se pare in continuare genial; in forta, energic, doar ca nu a fost perfect. dar vom mai auzi de ei; sa ne inteletem.
  • tatiana si Maxim au ridicat sala in picioare; programul lor a fost incredibil de intens si s-a sfarsit cu urale; daca Maxim nu o zbarcea la scurt vorbeam acum de campionii mondiali. E e eroare pe care va trebui sa si-o asume. Diferenta fata de germani a fost miiiica, de 11 sutimi; dar a fost o diferenta care a facut ca unii sa aiba aurul la gat si altii argintul. Chiar daca eu tin cu germanii, n-as fi avut nicio problema in a accepta titlul rusilor; pentru ca il meritau cu varf si cu indesat. Acesta a fost programul memorabil al serii.
  • Pang si Tong au facut niste erori si s-au trezit in afara podiumului; de unde rezulta ca gresesc si cei de la care te astepti sa nu greseasca. Ea e insa foarte frumoasa....
  • Vera si Yuri nu si-au tinut nervii in frau; sunt mici si frumosi, dar nu au mers perfect; ca daca mergeau, dupa erorile chinezilor, ar fi putut lua bronzul.
  • Aliona si Robin sunt favoritii mei, asta stiti deja. Iar programul lor pe Pina e minunat; si minunat cogregrafiat; dar au facut si greseli, n-au fost perfecti; iar greselile erau sa-i coste titlul...
  • Micutii si dragutii Narumi Takahashi si Mervin Tran au mers brici si au luat bronzul. V-am spus ca vom mai auzi de ei, nu? Ei, auzim deja. Sunt foarte, foarte draguti si bucuria ei, topaind cu gura pana la urechi, a fost autentica, simpatica.
Acestea fiind zise... incheiem aici.
Go Daisuke (mi-as dori sa stiu japoneza, ca sa urlu si eu ca japonezele din patinoar...)

Publicat de la 4 comentarii:
Sertare , , , ,

joi, martie 29, 2012

CM de patinaj de la Nisa. 29 martie: BRAVO pour Nathalie et Fabian!

Episoadele anterioare:
Ziua mea a inceput asa:


... si s-a sfarsit asa:


Ziceti voi, nu-i asa ca am avut o zi frumoasa? Multumesc, Ali, pentru fotografia minunata cu Nathalie, de azi de la pranz, si multumesc, in general, aparatului meu foto ca nu m-a lasat la greu; se vede treaba ca nu ma pot abtine totusi sa nu fac fotografii (chiar daca mult reduse cantitativ - si calitativ - comparativ cu Torino, cand am tacanit in continuu :)

Astazi, asadar, s-a intamplat o chestie pe care mi-o doream teribil: o medalie mondiala pentru Nathalie si Fabian. Dintre toate, bronzul parea singurul abordabil, intr-o perioada in care (traiesc si) concureaza Tessa si Scott pe de-o parte, Meryl si Charlie pe de alta. (Le recunosc superioritatea, asta e clar, dar ma irita ierarhia asta aproape de nezdruncinat de la dans; ma simt ca-n vremurile de de mult, cu punctajele subiective de pana in 6.0, cand trebuia s-astepti sa se retraga unii, ca sa ia si ceilalti medalii; nu-mi place asta; si la dans ma simt asa; desi, inca o data, Tessa si Scott sunt de neinvins mai cu seama cat priveste expresivitatea, iar Meryl si Charlie sunt perfecti tehnic). Dintre ei, eu ii prefer pe canadieni, desi astazi americanii au fost perfecti (si canadienii nu). Nu-s ce sa mai zic, mai bine ies din discutia asta fara sens, legat de cine era corect sa ia titlul mondial la dans, si va spun ce era corect fara niciun dubii: bronzul francezilor. Aici nu e nimic de comentat si basta :). Nath si Fabian au luat bronzul mondial, pe care-l asteapta de ani buni; iar eu ma bucur cu toata, toata inima pentru ei.

Observati ca am inceput cu finalul serii; pentru ca el m-a entuziasmat la maximum. Desi, atunci cand incepuse proba de dans, la ora 19.00, eu si Ali eram praf. PRAF. Dupa niste ore multe petrecute in patinoar cu fetele, la programul scurt, dupa o scurta pauza cu tarte au ratatouille et brioche au chocolat, la ora de care va spuneam eram drogate de somn si de oboseala. Asa ca pe la primele doua grupe am cam cascat (incercand totusi sa fiu si atenta), iar in pauze m-am plimbat, m-am plimbat, sa nu adooorrm. Pentru ca - e evident - Ali si eu am abuzat de patinaj zilele astea: am fugit de colo-colo, de la patinoarul mare, la patinoarul de antrenament si invers, ne-am culcat tarziu si ne-am trezit devreme. Asa se face ca daca n-ar fi blogul eu n-as mai sti acum unde am fost luni, ce am vazut marti si ce a fost miercuri; e o abrambureala de Platov, Margaglio, Mishin, Daisuke, Mao la mine in dibla... dar ce dulce si simpatica abrambureala. Promit ca voi abuza de patinaj si data viitoare; cand va fi sa fie. Oamenii normali vin doar la anumite probe (sau doar la anumite grupe, grupele celor mai buni); dar eu si Ali nu suntem oameni normali. Noua ne place sa vedem tot (si inca n-am vazut calificarile la fete, perechi si baieti :) si sa detectam talente :)

Dar sa vorbim despre dans, cu schemute si bulinute, ca e mai usor pentru mintea mea obosita:
  • mi-a placut perechea reprezentand Ukraina, perechea cu nume complicat: Siobhan Heekin-Canedy si Dmitri Dun. Buni, simpatici.
  • imi place teribil programul rusilor care reprezinta Azerbaidjanul si sunt antrenati de Zhulin (si de ce oare Zhulin poate antrena sportivi rusi, care reprezinta o alta tara, dar nu pe Nathalie si Fabian...): Julia Zlobina si Alexei Sitnikov. Luati si urmariti. E foarte, foarte fain si la afisarea notelor s-a fluierat; erau mici. 
  • mi-a placut ca, de ani buni de zile, ni se spulbera prejudecatile noastre, de europeni, cum ca asiaticii nu sunt expresivi. Daisuke e de pe alta planeta, asta stiti deja; iar chinezii Huang si Zheng au fost mai mult decat convingatori interpretand un tango; sunt antrenati de Natalia Liniciuk si Ghenadi Carponosov.
  • canadienii Kharis Ralph si Asher Hill au fost minunati, tot intr-un tango; un program foarte frumos alcatuit, iar el e un foarte bun dansator.
  • de Nelli Ziganshina si Alexander Gazsi din Germania nici nu va mai spun; ca stiti deja ca imi plac; sunt frumosi, fac o pereche buna; dar nu stiu daca vor reusi sa iasa din zona asta a clasamentului...
  • Lorenza Alessandrini si Simone Vaturi au fost buni in "Tosca", au fost serios aplaudati de public si apoi s-au asezat in public :)
  • Penny Coomes si Nicholas Buckland au avut o zi proasta si l-au innegurat pe dragul domn Evgeni Platov; pe cat de vesel era Platov inainte, pe atat de stresata a fost Penny la final; si s-a lasat si cu plans, saracuta de ea... Exercitiul pe rock'n roll e insa minunat iar Platov se vede, se simte la fiecare miscare...

Si incepe nebunia, ultimele doua grupe, iar eu ma scutur (si Ali se scutura :) si gata, suntem gata :):
  • Muzica de la liber a perechii Riazanova/Tkachenko e minunata; au avut programe simpatice rusii anul asta; sa vedem la anul; inca nu sunt 100% convinsa.
  • Anna Cappellini si Luca Lanotte sunt foarte, foarte frumosi in programul asta cu muzica din "La strada" si-mi doresc din toata inima sa vina si timpul lor. Mai tarziu, Luca a aparut in dreptul scarii noastre (Anna era mai jos pe scara, scria sms-uri :), asa ca l-am aplaudat - noi care l-am vazut - l-am aplaudat, l-am aplaudat...
  • Ziceti ce vreti, dar muzica de la liber a Ekaterinei Bobrova si a lui Dmitri Soloviev mi-a mers la inima (parerile sunt impartite aici); si-mi plac ei doi ca pereche. Si ma bucur c-o sa-i vad si la Bucuresti, pe 7 aprilie.
  • Shibutanii au gresit; si nu m-am concumat deloc. (da, stiu, sunt rea; dar nu-mi plac).
Si delirul: intra la incalzire ultima grupa: Meryl si Charlie, Kaitlyn si Andrew, Nathalie si Fabian, Elena si Nikita, Tessa si Scott. La Nath si Fabian, in sala se dezlantuie furtuna: se aplauda, se urla, se tropaie... Eu urlu si tropai si Ali ma trage de maneca: sa nu mai urlu, sa nu ma tropai, ca punem presiune... Punem, punem; dar asta inseamna sa ai publicul de partea ta. E o presiune imensa, dar asta poate sa te si ajute, nu? (sau sa te distruga, evident :)

  • Meryl si Charlie incep; si sunt impecabili; eu, desi nu ii agreez prea mult, recunosc insa in fata mea si-a cui mai vrea ca muzica din "Liliacul" li s-a potrivit manusa; le-a permis sa umple programul cu chestii dificile (dintre care unele imi plac la maximum). Si mai recunosc ceva: la final eram in picioare; si pe buna dreptate. Arbitrii, ca de obicei aici, au fost insa zgarciti (am observat chestia asta aici; nu dau decat cu maximum un punct-doua peste Season Best). Asa ca au lasat loc pentru ce urma; si asta s-a vazut.
  • Cat despre Kaitlyn Weaver si Andrew Poje, ii vad pe podium la urmatoarele mondiale; sau la celelalte. Pentru ca sunt buni, foarte buni si foarte convingatori; iar la sfarsitul programului pe "Je suis malade" a Larei Fabian, Krylova, antrenoarea, era in lacrimi; si cred ca multi din public erau la fel... Pentru ca exercitiul lor a fost foarte, foarte intens; nu stiu cum s-a vazut la TV, dar in sala a fost nebunie, drama si aplauze in picioare la final.
  •  Cand au intrat Nath si Fabian nu te mai intelegeai om cu om; eu incepusem cu toate rugaciunile pe care le stiu :)) si tot exercitiul am stat cu pumnii stransi. sa nu se intample vreun dezastru, ca anul trecut la Moscova, cand Fabian a cazut si a aruncat bronzul in mainile fratilor Shibutani. Abia mai tarziu, acasa, pe la 2 noaptea, am revazut programul pe Eurosport si mi-am dat seama cat au fost de buni. Acolo, insa, eram oilaf de emotii. Locul 2 pentru ei inainte de ultimele doua perechi.
   
  • Ultima grupa a fost divina, sa ne intelegem; toata lumea trebuia sa ia medalii dupa mine. Programul rusilor Elena si Nikita a fost fenomenal si e unul dintre pereferatele mele din acest sezon. As asculta in continuu aceasta varianta de "Ave Maria"... Si va veni si timpul lor, sunt sigura. La Sochi vor fi pe podium - asta cred.
 
    • Si vin si favoritii: Tessa si Scott; si desi programul lor din acest sezon pe mine nu m-a dat pe spate, recunosc ca au intruchipat perfect personajele; ca Tessa a fost o Audrey Hepburn foarte convingatoare; si ca ei amandoi sunt din alta clasa, din alta lume; nascuti sa patineze impreuna - si asta nu e un cliseu in cazul lor. Si-au recastigat aurul pierdut anul trecut la Moscova, in fata americanilor, si eu incep sa sper ca podiumul de atunci se va repeta si la baieti, cu daisuke luand aurul... Pot sa sper, nu?
     
    La final, ceremonia de acordare a medaliilor, bucuria francezilor si baietii din public imbracati ca niste mumii, pentru Nathalie :) Care i-a vazut si le-a zambit :)

    Prima competitie a zilei a fost insa programul scurt al fetelor; si vazand cateva grupe, cele de la coada, mi-am amintit de ce nu-mi placea deloc proba asta la un moment dat; pentru ca fetele (unele) nu erau curajoase, nu inovau, se multumeau sa fie balerine si lebede si credeau ca asta e suficient. Cu Mao, cu Yu-na, treaba asta s-a sfarsit (nu mai spun de Maria Butirskaia pe care o adoram; era si ea o lebada, dar o lebada curajoasa, care facea sarituri in cascada, ca sa ma apuce pe mine toate palpitatiile...); si am revenit la sentimente mai bune fata de fete. Ei, cum spuneam insa, la primele fete din concurs senzatia asta veche, cu lipsa de curaj, de inventivitate, a revenit cumva; desi m-am straduit sa o indepartez... S-o luam cu inceputul, insistand pe programele simpatice:
    • Juulia Turkkila a avut o rochita simpatica :)
    • Polina Korobeynikova, antrenata de Volchkova (care nu e aici) si de Kudriatecv mosulicul, a zbarcit-o; desi mie imi place fata asta; cat p-aci sa nu prinda calificarea la liber; ma bucur insa ca a prins-o; are un program liber minunat...
     
    • Recunosc: ma intriga Min-Jeonk Kwak, fata din Coreea care vine dupa Yu-Na; dar nu inteleg de ce a primit un punctaj atat de mic; mi-ar fi placut s-o mai vad... Ali zice ca are o problema cu sariturile si probabil de aici depunctarea...
    • Elena Glebova e foarte, foarte buna, patineaza in viteza; dar a ratat la scurt; si cred ca mi-ar fi placut s-o vad in Romania; inteleg ca a patinat la Brasov...
    • Alisa Mikonsaari poate creste ca nivel de patinaj; e antrenata de Urmanov (ura), dar nu l-am vazut la mantinela; cred ca n-a venit; ca daca venea, devenea tinta mea numarul 1. Perseverez; poate apare la liber...
     
    • Trecem repede peste grupa 3, unde o remarcam pe Yretha Silete, care a fost super simpatica, si pe natalia Popova, din Ucraina, antrenata de Victor Petrenko; Natalia a dansat in "the old Russian style" si zau ca mi-a placut... Nu stiu deocamdata ce viitor va avea, dar programul scurt mi-a placut; si-mi place alaturarea de Petrenko.
     
    Ultimele doua grupe:
    • Mao e prima; incearca axelul triplu si cade. Dezastru. Dar Mao e o fata curajoasa si o admir pentru ca a incercat; frustrant e ca a sarit in ochii nostri axelul, la incalzirea de dinainte... Uf. Frustrant. Dar Mao e minunata; si tinem cu ea la liber. Locul 4 la final de program scurt.
    • Alenei Leonova ii iese totul brici; e convingatoare in rol de pirat, Morozov se agita ca lupul in cusca, iar Alena se instaleaza pe locul 1; si ramane acolo pana la final. Nu e favorita mea, dar imi place exuberanta ei.
     

     
    • Elene Gedevanishvili greseste si ea; ma omoara fata asta; e buna, are tot ce trebuie, tot pachetul, dar nu s-a putut concentra... Punctul ei foarte e insa programul liber; asa ca vedem sambata.
    • Ksenia Makarova e impecabila in programul scurt; e ca o boare, ca un abur, in rochita ei azurie... dar din pacate nu reuseste un punctaj foarte bun.
     
    • Ashley Wagner face si ea erori (acuma sunt varza in capul meu; nu mai stiu ce a gresit fiecare; dar stiu ca nu a facut un program perfect si, la final de scurt, va fi pe locul 8).
     
    • Dar cea care o zbarceste cel mai rau e fata cu rochia cea mai frumoasa (si cu piruetele impecabile, daca ma intrebati pe mine): Alissa Czisny. Fata asta a facut terci programul scurt, iar pe mine ma face cu nervii. Ca-mi placea "La vie en rose"... Uf. Ce ne facem cu Alissa??
    • Kanako Murakami e buna, foarte buna :) Si e pe 2, dupa scurt. Si japoneza mea preferata dupa Mao :)
      
    • Carolina - se putea sa nu faca si ea o eroare? Sare dublu in loc de triplu si e pe 3 dupa scurt. Cu toate astea, liberul ei e impecabil (asa cum e si programul scurt, ca alcatuire; i se potriveste la fix) si sper sa recupereze acolo. Nu ma intrebati cu cine tin, cu Carolina sau cu Mao, ca cred ca am sa spun Mao. Dar daca nu e Mao cu aurul de gat, nu poate fi altcineva decat Carolina. Am zis. Si ati inteles ceva?
     
    • Akiko nu ma entuziasmeaza, iar Viktoria Helgesson, desi face un program bun, e evident dintr-o alta clasa. Una de mai jos.
    Atat. Urmeaza Daisuke-day. Speram sa-i iasa cvadrupla si sa faca un program scurt brici. Altceva nu acceptam :)

    Publicat de la 4 comentarii:
    Sertare , , , , ,

    miercuri, martie 28, 2012

    CM de patinaj de la Nisa. 28 martie: Evgeni Platov, Maurizio Margaglio, zi teribila pentru rusi si emotii (si ce emotii) pentru Nath si Fabian


    Episoadele anterioare:
    O sa incepem chiar in ordinea asta: cu emotiile mele teribile atunci cand l-am rugat pe Evgeni Platov - care se ivise ca prin minune in dreptul scarii noastre - sa-mi dea un autograf. V-am mai povestit de Evgeni; il adoram eu si Ali in liceu, cand rusul blond si frumos patina in proba de dans cu Pasha Grishuk si castiga doua (2!) titluri olimpice consecutive. Pentru ultimele JO la care au participat, de la Nagano, din 1998, am tras chiulul de la ore, eu si Ali, am sarit gardul (sau nu? nu mai stiu) si ne-am dus la libraria din oras, sa-i vedem; dupa aia, am dat lucrare la Logica si la mijlocul orei m-am dus in buda sa vomit. Ei, puteam sa-i spun toate astea lui Platov (mai putin partea cu voma), dar nu mi-a iesit nimic. Doar ca-l rog sa-mi dea un autograf; iar el m-a privit zambind, putin mirat (mirat la modul: "de unde-o sti fata asta cine sunt?" - dar eu stiam), si a pus pe foaia mea pricajita, din agenda mea pricajita (puteam, oare, sa iau de acasa o agenda mai tampita decat asta?) un autograf minunat. Si a plecat zambind in continuare, blond si frumos ca acum 18-20 de ani de cand l-am vazut prima data... Iar mie mi-au tremurat picioarele minute bune dupa aia... (Ali "a inregistrat" intalnirea cu ochi simpatici, curiosi, veseli, si mi-a povestit-o cu detalii; si-o sa mi-o povesteasca ani multi de-acum incolo, amin. Ca eu eram mult prea emotionata ca sa retin tot; dar am retinut privirea si zambetul; si spatele lui Evgeni, coborand scara, lasand in spate un om fericit. Eu.)
    Si inca o poveste mica, inainte sa trecem la concurenti, clasamente etc. Locul meu e la margine, langa o scara; la un moment dat, pe partea cealalta, tot langa scara, la mai putin de un metru de mine, se asaza un tip. Eu il vad cum vine, cu parul lui negru, si-i zic la' Ali: "Asta e Maurizio Margaglio". Sa va amintesc: acest macho italian, inalt, frumos, brunet (pleonasm, nu? termenul "macho" implica toate cele de dupa...) patina cu Barbara Fusar-Poli, in aceeasi perioada cu Marina Anissina si Gwendal Peizerat. Lumea iubea perechea aia, pentru ca era una temperamentala; si pentru ca el era superb; ca ea era destul de dificila - ca sa nu spunem altfel. Atunci cand Maurizio a gresit - la revenirea lor, la JO de la Torino, din 2006 - Barbara l-a sagetat cu o privire otravita pe Maurizio; iar noi am urat-o atunci pe Barbara.

    Iata un filmulet fara priviri otravite :)
    Ei bine, acest Maurizio s-a asezat la un metru de mine, in stanga; Ali nu era convinsa ca e el, din motive de ochelari, care-i schimbau radical fizionomia - nu era convinsa, in ciuda faptului ca imediat o fata s-a pozat cu el.
    Si a stat Maurizio in imediata mea proximitate vreo 40 de minute; si apoi, la o pauza, a disparut. Ca sa reapara pe alee seara, la finalul programului scurt de la dans. Si am zis: "El e; vreau autograf". Si m-am dus. Si el era; si era si zambaret, si voia sa ofere si autograf personalizat. Asa ca da-i interogatoriu (dar ce interogatoriu :)): cum ma cheama?; si cum sa scrie Florentina? In varianta italiana, cu a la coada, sau in engleza, cu e? :))) A ales varianta italiana si a adaugat si un "Con affetto"; si-a mai zis ceva, dar am uitat; ca eram atenta la mana lui pe spatele meu, asa, de "la revedere"... Da. Sunt varza :) Dar asta stiu si stiti deja. Eu ii iubesc pe oamenii astia. Si punct. Ii stiu de-atatia ani; suntem deja cunostinte vechi; si foarte, foarte dragi.

    Asa s-a incheiat seara mea... (La capitolul asta trebuie mentionat si plimbatul pe culoarul din dreapta al patinoarului, umar la umar cu Gwendal Peizerat; iar eu n-aveam agenda pricajita la mine...; sper sa-l mai intalnesc pe dragul de Gwendal. Sau, pe acelasi culoar, noi in urma lui Morozov; care pare un tanar subtirel, in redingota; sau intalnirea scurta cu Nobuo Sato, pe acelasi culoar; sau, seara de tot, intalnirea cu Yuko Kavaguti, mititica, deghizata aproape, cu o sapca si niste prietene, discutand programul. zilelor viitoare.. Sau tot pe-acolo Tatiana (Volozoshar) si Maxim (Trankov) la plimbare...) - uite de-aia ne place noua la Nisa, la CM de patinaj...

    Asa s-a incheiat, deci, ziua, dar sa va spun cum a inceput... Fuga-fuga, sa prindem, la ora 13.00, debutul programului scurt. Am ajuns la timp, dar nu ma intrebati ce-am vazut cu detalii; ca nu mai stiu; e tarziu. Dar va spun ce mi-a placut, ce nu mi-a placut: nu-mi place zambetul fortat al tuturor echipelor din America - probabil ca invata sa zambeasca de la primele lectii de patinaj; nu-mi place. Mi-a placut exercitiul pe "Tango de Roxanne" al perechii din Franta: Vanessa James si Morgan Cipres. Mi-a placut rochita lui Caydee Denney. Si am adorat programul scurt al japonezilor Narumi Takahashi si Mervin Tran. I-am ochit pe copilasii astia la concursurile de Grand Prix, iar exercitiul asta scurt, limpede, curgator, e unul dintre preferatele mele; si ma bucur ca japonezii astia mici si draguti sunt pe 3; isi merita locul cu varf si indesat.

    Nathalie, Fabian, Brian in public...
    De aici incolo a inceput dezastrul. Dezastrul cu majuscule. Pentru rusi. Toate perechile din concurs au cazut. Prosteste chiar. Anapoda chiar. Unora li s-a scazut, altora nu (norocul Verei si lui Yuri, ca el s-a dezechilibrat dupa finalul muzicii, la poza de final). Dar Yuko a cazut peste Alexander dupa o ridicare (si mi-a parut atat de rau de ei...), iar Maxim Trankov a cazut in fund, in timp ce o tinea pe Tatiana in spirala mortii. Dezastru, cum ziceam. Dar si publicul a fost total anapoda cateodata: reluarile cazaturilor au fost intampinate cu rasete. "Ce n'est pas possible", s-a exclamat in patinoar, iar niste francezi tolomaci de langa noi au ras - bai, cum sa razi? Daca vrei sa razi, stai acasa, uite-te la filmulete pe youtube, cu patinatori care cad si gimnasti care dau nas in nas cu masa de sarituri; stai acasa si razi; nu veni aici, ca daca razi, esti penibil.

    Da, asta a fost ziua erorilor pentru rusi; caci sirul va continua si in proba de dans, cu Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev gafand; in ciuda faptului ca azi a fost ziua ei... Retrospectiv, noi am decis: purtatorul ghinionului a fost Zhulin, care, in debutul grupei, s-a infiintat cu Tatiana (Navka) si cu ochelari de soare intr-o loja... Glumesc, evident; dar ceva a fost astazi cu rusii...
    In grupa finala, chinezii Sui si Han au facut senzatie cu programul lor scurt, pe muzica country. A fost un program simpatic, antrenant, plin de energie, patinat cu viteza de la cap la coada; iar ei s-au bucurat teribil de reusita. Imediat dupa, delir: au intrat germanii. Aliona si Robin. N-au reusit un program perfect, dar au fost buni. Iar noi ne-am alaturat germanilor de langa noi, cu steaguri si cu zuruiutori, si-am contribuit la vacarmul din patinoar, dupa exercitiul lor... Si buni, dar nici ei perfecti, au fost si chinezii Pang si Tong. Si cu asta s-a incheiat programul scurt al perechilor.
    Dupa o tarta cu mere inghitita in fuga, am trecut apoi strada la repetitiile cu muzica ale baietilor, de patinoarul cu priveliste "Jean Bouin". Care era arhiplin. Pana acolo, insa, pana la etajul 5, am impartit liftul cu Frank Caroll. Care, intrebat de o doamna ce face, a raspuns: "I am with a cat from Kazahstan here; I am with a boy from Kazahstan..." - si de-abia atunci il observi si pe Denis Ten, pustiulica dintr-un colt al liftului...
    Pe patinoarul de antrenament: Joubert, Verner si Kevin van der Perren (urmarit de Jenna, de sotie, in public). Cum va spun, patinoarul era pliiiiin, iar asiaticele aveau pungute cu pisicute "Hello Kitty", numai bune de aruncat.
    Au urmat: Rippon, Chan, Jeremy Abott, Kevin Reynolds. Iar eu mi-am ocupat timpul cu filmatul si pozatul; nu ma pot abtine deloc; cred ca daca mai aveam o mana, o foloseam si pe aia :). Lumina era extraordinara in patinaj, un soare de asfintit patrundea prin geamurile inalte ale patinoarului si lumina si fetele sportivilor cateodata; asa ca, serios, cum sa nu profiti de lumina aia?
    Chan a fost foarte serios la antrenamente, ca de obicei, iar liniile lui de pasi din programul liber sunt absolut fenomenale. Acuma... sa nu credeti ca-i ridic o statuie lui Patrick, dar, cum va spuneam, o data ce-i vezi, lucrurile devin relative; nu-l mai arunci pe Chan la cosul de gunoi, ca sa-l ridici pe Daisuke; pentru ca toti, dar toti, muncesc. Iar la Chan un lucru e sigur: e foarte, foarte perseverent. Si o sa-i vad cu alti ochi programul liber; pentru ca e doldora de chestii faine.
    Rippon e mai durduliu, parca (zice Ali; dar nu in sensul rau) si a ramas la fel de cretzuliu; Abott e un balerin desavarsit, iar la Reynolds n-am avut vreme sa ma uit din motivele enuntate mai sus.
    Ultima grupa la repetitii: Daisuke, Kozuka, Yuzuru, Ten si Fernandez. De ei v-am mai povestit :); dar va mai spun ca-mi plac programele lor libere (ca le-am revazut pe toate, cu muzica, la antrenamente). Ca Daisuke ramane febletea febletilor, dar sper sa-i iasa cvadrupla. Triplele si combinatiile de triple le sare cu o usurinta ceva de speriat; dar cvadrupla nu e chiar finalizata; deci sper sa mai lucreze, ca sa nu mor de emotii la liber (scurtul nu l-a repetat...) Yuzuru e si el perseverent, in forma, Ten mi-a placut de cand l-am vazut prima data, in anul olimpic, iar Fernandez ramasese fara suflu la finalul repetitiei programului liber, asa ca zbarcit pirueta de final; iar Orser l-a trimis sa se reaincalzeasca (muschii il abandonasera total) si sa repete piruete. La mantinela, numai antrenori unul si unul: Caroll, Camerlengo, Lori Nichols, Orser... (aici chiar o sa vedeti la un moment dat niste poze; ca am facut destule; si niste filmulete).
    Peste ceremonia de deschidere am sarit deci din motive de Daisuke si ne-am dus direct la programul scurt al dansatorilor. In sala, public de prima mana: Gwendal Peizerat si Marina Anissina printre ei; de Maurizio v-am spus...
    Ali a fost responsabila cu scris punctaje, asa ca eu ma ajut acum de rezumatele ei si va spun asa:
    • ca ma bucur teribil ca Julia Zlobina si Alexei Sitnikov s-au calificat pentru liber; dar pe ultima-ultima suta; imi doream sa revad programul lor mare...
    • ca de fiecare data cand ma uit la Zueva n-am in mintea decat imaginea ei cu catelul, din lift :(.
    • ca Madison Hubbell si Zachary Donohue, pe care i-am vazut in public zilele trecute, mi-au placut si ei; sunt antrenati de Krylova si Camerlengo.
    • ca Anna Nagornyuk si Viktor Kovalenko n-au reusit calificarea, dar eu ii vad pe mainile lui Zhulin candva, in viitor.
    • ca Lorenza Alessandrini si Simone Vaturi au fost cu-adevarat latino, in programul lor, el cu despicatura camasii pana la buric, ca in competitiile de dans.
    • ca Nelli Ziganshina si Alexander Gazsi se numara printre favoritii mei; iar Martin Scotnitki de langa mantinela imi aminteste de perioada Kati Winkler-Rene Lohse...
    • ca am regretat sincer eroarea Ekaterinei Bobrova si a lui Dmitri Soloviev; imi plac, sunt frumosi; dar, cred, afectati de ce se intamplase tuturor rusilor la perechi.
    • ...sa-mi explice si mie cineva de ce Pernelle si Lloyd au obtinut punctaje atat de mici, incat au ratat calificarea la liber? Ca eu n-am inteles; si, serios, ca nu inteleg nici acum. Imi pare teribil de rau ca n-o sa-i vad; dar ma enerveaza mai mult ca nu stiu de ce.
    • ca muzica de la scurt a rusilor Riazanova si Tkachenko imi place.
    • ca primul program cu adevarat inchegat si latino pana la ultima fibra a fost al canadienilor Weaver si Poje; genial a fost; mi-a placut mult.
    • ... dar ca programul pe care voiam cu adevarat sa-l urmaresc a fost al italienilor Anna Cappellini si Luca Lanotte. Il stiti deja foarte bine; ea e superba, rochia e minunata, iar dansul lor e preferatul meu la programul scurt.
    • ca Elena Ilinykh si Nikita Katsalapov sunt frumosi, foarte frumosi, dar nu-i avantajeaza latino; sau n-o avantajeaza pe ea, ca el e convingator.
    • ca Meryl si Charlie sunt impecabili tehnic, dar mie nu imi plac roboteii in proba de dans :(. De fapt, ea e robotel, el mai putin... Liberul lor va fi insa foarte apreciat, ca e doldora de chestii indraznete, dar ce te faci cu simtirea, cu emotiile...?
    • ... cu emotiile pe care le transmit Tessa si Scott? La capitolul asta nimeni nu-i intrege, iar Scott, though american, e latin pursange in dansul asta. Ea e impecabila; asa ca fac o echipa foarte, foarte buna.
    • ca Shibutanii nu ma dau pe spate.
    • ...si ca la francezi a fost delir. Iar eu am contribuit din plin la el.
    • Nath si Fabian pareau destul de stresati inainte, eu aveam deja emotii de la debutul grupei si, de emotionata ce am fost, n-am putut sa ma bucur de exercitiu; ca eram prea preocupata pentru ei; prea ingrijorata; le numaram pasii si twizzle-urile. Cine a urmarit cu detasare imi zice ca au fost excelenti. Eu nu stiu sa va spun; ca eram in transa de emotii; si nu din cele productive. Zice lumea - si lume nu din Franta - c-ar fi meritat si mai mult decat 3 la scurt; nu-s ce sa va spun. Poate da; habar nu am. Un lucru e cert: imi plac teribil si gata. La liber o sa mor. De emotii.
    Foto: Susanne Schutz

    Atata tot. (sper ca faptul ca posturile sunt lungi si nu au deocamdata poze nu descurajeaza lectura...)

    Update. Iata si fotografiile promise:
    Publicat de la 4 comentarii:
    Sertare , , , ,
    Abonați-vă la: Postări (Atom)