Simplu. Diafilme. Asta era distractia mea favorita de vacanta. Alegeam camera cea mai intunecoasa din casa - camera lu' frate-miu, de regula - alegeam diafilmul, il asezam in aparat, stingeam lumina si asta era. Doua ore cel putin nu ma mai miscam din fata "ecranului" improvizat pe perete. Dupa o vreme, aparatul se cam incalzea, incepea sa miroasa usor a incins si mai faceam cate o pauza. Si reluam. Asta, acasa, la Jirlau. Cu vecina de peste drum, cu Alina.La Visani, cand eram si mai mica si ma duceau ai mei in vacanta la mamaia si la tataia, pentru o saptamana sau doua sau noua, "diafilmul" (denumire generica, atat pentru aparat, cat si pentru filmele propriu-zise) nu lipsea din bagaj. Mamaia nu ma lasa sa plec cu "diafilmul" din casa, asa ca dupa-amiaza, cand ea si tataia isi facea somnul (si eu fi trebuit sa fac acelasi lucru), saream pe geamul casei, ma duceam in vecini si "puneam" diafilme. Le si puneam, le si citeam. Eram amfitrioana in casa lor.
In timp, am invatat pe deasupra textele diafilmelor. Stiu si-acum ce facea Pacala in "Moara dracilor", stiu ca-mi placea la maximum "Alba ca zapada si cei sapte pitici", ca era un diafilm tare frumos "Florita din codru", ca aveam Cenusareasa in limba franceza si-i zicea "Cendrillon", ca la un moment dat imi cumparase mama niste diafilme mai noi cu "Aventurile lui Martinel", cu "Croitorasul cel viteaz". Ma rog, aveam si unele cu Decebal, dar alea nu ma prea pasionau. Ramasesem la filmele mele traditionale, care aproape se tocisera si se rupsesera si mi-era foarte greu sa le mai var in aparat: "Ursul pacalit de vulbe", "Fata mosului si fata babei", "Ispravile lui Pacala"...
Acum ceva timp (vreo doua luni si mai bine) am fost acasa si-am redescoperit intr-un dulap cutia cu diafilme. Le-am sters de praf si le-am luat la rand. Si-am ramas cateva ore bune cu gura pana la urechi, amintindu-mi emotia, retraind bucuria. Asta intr-o sambata seara. Iar duminica dimineata am scos diafilmele si aparatul in gradina, la o sedinta foto. Ce a iesit din weekendul meu cu diafilme, vedeti mai jos. Click pe poze, daca vreti variante mai maricele.
Sfarsit.
In timp, am invatat pe deasupra textele diafilmelor. Stiu si-acum ce facea Pacala in "Moara dracilor", stiu ca-mi placea la maximum "Alba ca zapada si cei sapte pitici", ca era un diafilm tare frumos "Florita din codru", ca aveam Cenusareasa in limba franceza si-i zicea "Cendrillon", ca la un moment dat imi cumparase mama niste diafilme mai noi cu "Aventurile lui Martinel", cu "Croitorasul cel viteaz". Ma rog, aveam si unele cu Decebal, dar alea nu ma prea pasionau. Ramasesem la filmele mele traditionale, care aproape se tocisera si se rupsesera si mi-era foarte greu sa le mai var in aparat: "Ursul pacalit de vulbe", "Fata mosului si fata babei", "Ispravile lui Pacala"...
Acum ceva timp (vreo doua luni si mai bine) am fost acasa si-am redescoperit intr-un dulap cutia cu diafilme. Le-am sters de praf si le-am luat la rand. Si-am ramas cateva ore bune cu gura pana la urechi, amintindu-mi emotia, retraind bucuria. Asta intr-o sambata seara. Iar duminica dimineata am scos diafilmele si aparatul in gradina, la o sedinta foto. Ce a iesit din weekendul meu cu diafilme, vedeti mai jos. Click pe poze, daca vreti variante mai maricele.
Sfarsit.
11 comentarii:
pentru unii dintre noi, ce ai tu acolo e o comoara.
eu daca as fi in locul tau m'as duce sa scanez undeva toate filmele alea. cu grija si cu tine de fata, sa nu "se intample" ceva cu ele.
e pacat sa nu le pastrezi cumva, digital. multe laboratoare foto scaneaza film pe 35mm, dar trebuie sa ai incredere in ei.
buna,
am citit art.tau despre primavara la jirlau....din intamplare...e tare fain.eu merg acolo doar toamna...si poate de-aia n-am blog..eu nu pot impartasi depresii:)) primavara ii tare fain...in fine,radacinile sunt adanci in orice anotimp.iti multumesc :)
@andix. Simpatic punct de vedere. N-am gandit niciodata lucrurile asa. Pentru mine, diafilmele sunt mai mult semne ale unor vremuri, pretext pentru amintiri din trecutul nu foarte indepartat.
Daca privesc cu ochii tai, insa, da, pot fi si o comoara. Si pot fi scanate. Cred ca e o idee buna. Dar nu m-as fi gandit ca se pot intampla "accidente", asa ca o sa fiu cu bagare de seama :)
@mariutza, bine ai venit pe aici. Si da, la Jirlau e fain. pacat, insa, ca nu pot merge mai des.
m-ai facut foarte fericit in seara asta... diafilme... doamne, ce frumoase erau! toate povestile sa le vezi... in miscare! aveam si eu o colectie dintr-aia de cutiute de diferite culori, cu scris argintiu pe ele. aparatul de proiectat era, totusi, ceva mai nou: din plastic alb, imi aduc aminte.
multumesc!
Zalex, ma bucur de bucuria ta. Si mie mi-a placut sa redescopar diafilmele acasa, intr-un dulap. Sa faci si tu o vizionare la prima vizita la Braila :)
mama, fiind educatoare, le-a dus la camin, ca de altfel toate jucariile mele (aaahh, indienii mei de plastic!)... :( asa ca, singura sansa de mai vedea diafilme e sa facem o "videoteca" la tine :) ce zici, ne tai bilete?
Cand le aduc la Bucuresti, dau semn. Si tai si bilete.
Aaaaa, lucky you! Imi amintesc, am visat o vara intreaga sa am un proiector, le povesteam la baietii de pe scara ce frumos ar fi incat i-am molipsit de si-au luat si ei, inaintea mea! Nu aveam asa multe filme, dar mama ce imi placeau! Imi amintesc si acum mirosul ala specific de film... Pana sa am proiectorul ma desenam pe mine pe o hartie cum as sta in camera si as privi filme... Era un fel de realizare a visului de a avea in casa propriul cinematograf. Astazi, in vremea cu n numar de canale TV, din care o duzina numai cu "desene", cu calculator si acces la filme pe internet practic nelimitat, nu suna atat de interesant, dar pe vremea aia, cand ca sa vezi un film te duceai la cinema sau asteptai sfarsitul saptamanii poate-poate se indura TVR sa dea ceva, ideea de a avea in casa un astfel de dispozitiv era ceva ce te ridica automat deasupra conditiei sociale comune, cel putin pentru un copil :) Daca mergeam la vreo aniversare a unor altor copii, vizionarea catorva diafilme (daca respectivul avea) era ceva de la sine inteles, facea parte din programul sarbatoririi! Eh, memories...
Mersi pentru ca mi-ai reamintit, si chiar ca te invidiez. Mi-ar place sa mai am asa ceva, chiar si acum.
Supertari diafilmele! ...m-am apucat de vreo 6 luni sa adun ... si am ajuns la 70 de bucati 58 color si restul alb negru ... asa ca te felicit pentru colectie ...respectiv te invidiez (in sensul pozitiv )...pentru ca observ in poze, unele pe care nu le am :D
Ideea cu trecutul diafilmelor in format digital ...nu mi se pare o idee foarte tare ... una e sa te uiti la proiectorul clasic ...si alta e sa le vezi in slide pe calculator ...una e sa asculti discuri cu povesti la pick-up si alta e sa asculti mp3-uri !
Inca o data felicitari si ma bucur sa descopar oameni care au pasiuni de genul acesta (printre altele mai am si diapozitive, filme de desene animate pe role de 16mm )
Am creat o pagina pe Facebook pentru iubitorii de diafilme:
https://www.facebook.com/pages/Diafilm/183844381725084
Cel puţin un diafilm pe săptămână:
diafilme
Trimiteți un comentariu